Atos 23
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NVT
1 Pɔɔl fa si chiŋ ŋii, u chaarɛ u siaa pɛ nialiŋ fa si yie hilime vuvuurɛ wiaa lɛ aŋ bula piba a bul, “Mi naaŋbiiriŋ, mi to Wia mi miisiŋ kala lɛ nɛ. Mi si tou, mi tuɔbiinaa kala yie chesi nɛ a kaa kɔ tapuluŋ deeŋ.”
1 Paulo olhou fixamente para o conselho dos líderes do povo e disse: “Irmãos, tenho vivido diante de Deus com a consciência limpa”.
2 Ŋii nɛ nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ dɔŋɔ, baa yirɛ Ananayas, bula pi nialiŋ si china kpagɛ Pɔɔl di ba ŋmoo u niiŋ lɛ.
2 No mesmo instante, o sumo sacerdote Ananias ordenou aos que estavam perto de Paulo que lhe dessem um tapa na boca.
3 Ba si ŋmobu ŋii, Pɔɔl ma bula pu a bul, “Ŋ lɔrɔ nagɛ jeeŋ si yɛrɛ, ka ba ŋaa tuɔruŋ bugɛ nɛ di niaa sí na. Wia ma jaŋ ŋmobuŋ ŋii. Ŋ hɔnɔ di ŋ to wialiŋ ba si ŋmuŋsa bil di la tuto nɛ a didii mi sariya, aŋ ka ŋ bul di ba ŋmoomi a chei wialiŋ ŋii.”
3 Então Paulo lhe disse: “Deus o ferirá, seu grande hipócrita! Que espécie de juiz é o senhor, desrespeitando a lei ao mandar me agredir dessa forma?”.
4 Nialiŋ si china kpagɛ Pɔɔl piɛsu a bul, “Nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ nɛ ŋ tuusɛ ŋii?”
4 Os que estavam perto de Paulo lhe disseram: “Você ousa insultar o sumo sacerdote de Deus?”.
5 Ŋii nɛ Pɔɔl bira bul, “Mi naaŋbiiriŋ, ma kiaa sima. Ba ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ ari u bi maga di la bul wu-bɔŋŋɔɔ a pi nii-la síi beŋ niaa. Mi bi jiŋ ari u nɛ ŋaa nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiaŋ.”
5 “Irmãos, não sabia que ele era o sumo sacerdote”, respondeu Paulo. “Pois as Escrituras dizem: ‘Não fale mal de suas autoridades’.”
6 Pɔɔl si bene nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa tuɔŋ, u na ari dɔŋsuŋ ŋaa nialiŋ ba síi yirɛ Sadusii tiŋŋaa, dɔŋsuŋ ma ŋaa Farisii tiŋŋaa. Ŋii nɛ u faasa bul nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa teeŋ a bul, “Mi naaŋbiiriŋ, mi ma ŋaa Farisii tiina nɛ, nii-la si lulmi ma ŋaa Farisii tiina nɛ. Mi laa dii ari nialiŋ si suba jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ. Ŋii nɛ tii baa dii mi sariya.”
6 Sabendo Paulo que alguns membros do conselho dos líderes do povo eram saduceus e outros fariseus, gritou: “Irmãos, sou fariseu, como eram meus antepassados! E estou sendo julgado por causa de minha esperança na ressurreição dos mortos!”.
7 U si bul wiiŋ deeŋ, Farisii timma-la ari Sadusii timma-la bira bi nii-bala kɛnɛ. Ba pɔrɛ dɔŋɔ lɛ.
7 Quando Paulo disse isso, o conselho se dividiu, fariseus contra saduceus,
8 Sadusii tiŋŋaa si di nuu nɛ suba, u bira bi jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ, a bira bul di Wia tiŋdaaraa ma tuo, di ni-diŋsiŋ ma tuo, ka Farisii tiŋŋaa si di ba kala hɛ dimɛ, di nuu ma nɛ suba, u jaŋ sii suuŋ lɛ a kɛŋ miisiŋ.
8 pois os saduceus afirmam não haver ressurreição, nem anjos, nem espíritos, mas os fariseus creem em todas essas coisas.
9 Ŋii nɛ nialiŋ sii a faasa ŋiŋaa goŋ. Wia teniŋ kerichiba-la dɔŋsuŋ si hɛ Farisii niaa paati-la tuɔŋ sii a faasa kɛŋ wialiŋ lilɛrɛ a bul, “La bi na baala deeŋ si ŋaa wii-la chei. U naga ari ni-dima nɛ koo Wia tiŋdaara nɛ sɛnɛ bul wiaa pupu, la bi u-na jiŋ.”
9 Houve grande alvoroço. Alguns dos mestres da lei que eram fariseus se levantaram e começaram a discutir energicamente. “Não vemos nada de errado com este homem!”, gritavam. “Talvez um espírito ou um anjo tenha falado a ele!”
10 Ŋii nɛ ba kɛŋ wii-la faasa lɛrɛ, leriŋ kala hosi. Fawulluŋ kɛŋ laali-yuoroo kuhiaŋ-la ari ba jaŋ kɛŋ Pɔɔl lɛrɛ puɔsɛ. Ŋii nɛ u ŋaa u laali-yuoroo juu nialiŋ tuɔŋ a loriko laau nialiŋ teeŋ, a kɛnu kaa mu laali-yuoroo dii-duo-la.
10 A discussão ficou cada vez mais violenta, e o comandante teve medo de que Paulo fosse feito em pedaços. Assim, ordenou que os soldados o retirassem à força e o levassem de volta à fortaleza.
11 U taŋ si bire, titaŋ-la titia la Tiina Yesu kɔ Pɔɔl teeŋ, a chiŋ u sɛmɛ, a bula pu a bul, “Nyirɛ ŋ bɔyɛ. U maga di ŋ dii mi siada a bul mi wiaa Rom lɛ ari ŋ si bul mi wiaa ŋii Jerusalɛm lɛ.”
11 Naquela noite, o Senhor apareceu a Paulo e disse: “Tenha ânimo, Paulo! Assim como você testemunhou a meu respeito aqui em Jerusalém, deve fazê-lo também em Roma”.
12 U taŋ si pula, Ju̱u tiŋŋaa dɔŋsuŋ hilimi dɔŋɔ lɛ a vuurɛ di ba kpu Pɔɔl. Ba ta niiŋ nɛ ari ba nɛ buu kpua, ba bi jaŋ dii kiaa. Ba bi jaŋ nyua liiŋ maa.
12 Na manhã seguinte, alguns judeus se juntaram para conspirar, jurando solenemente que não comeriam nem beberiam antes de matar Paulo.
13 Nialiŋ fa si vuurɛ wiiŋ deeŋ kii niaa mahiŋ balia.
13 A conspiração envolveu mais de quarenta homens.
14 Ŋii nɛ ba mu nialiŋ si kpu pusuŋ pipi Wia kuhiasiŋ ari nialiŋ kuhiasiŋ teeŋ a bula piba a bul, “La ta niiŋ nɛ di la nɛ bi Pɔɔl kpua, la bi jaŋ dii kiaa.
14 Foram aos principais sacerdotes e aos líderes do povo e lhes disseram: “Juramos solenemente, sob pena de castigo divino, que não comeremos nem beberemos antes de matar Paulo.
15 Ma di nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa kuhiasiŋ saa tiŋ di ba bula pi Rom laali-yuoroo kuhiaŋ-la duu leŋ di Pɔɔl kɔ ma teeŋ. Ma fugi ari maa chɛ di ma wasa dii u sariya nɛ. La jaŋ ŋaa siri duu nɛ leŋe u kukɔ, u bi jaŋ yima, ka di la kpuu.”
15 Agora peçam, vocês e o conselho dos líderes do povo, que o comandante traga Paulo de volta ao conselho. Finjam que os senhores desejam examinar o caso com mais detalhes. Nós o mataremos no caminho”.
16 Pɔɔl dihaala bie ma nii ba síi vuurɛ ŋii, a mu juu laali-yuoroo dii-duo-la a bul wii-la pi Pɔɔl.
16 Contudo, o sobrinho de Paulo, filho de sua irmã, soube do plano deles e foi à fortaleza contar a seu tio.
17 Ŋii nɛ Pɔɔl yirɛ laali-yuoroo kuhiaŋ dɔŋɔ a bula pu a bul, “Kɛŋ bapuɔsi-bie deeŋ kaa mu ma kuhiaŋ teeŋ, u kɛŋ wii nɛ duu bula pu.”
17 Então Paulo mandou chamar um dos oficiais romanos e disse: “Leve este rapaz ao comandante. Ele tem algo importante para lhe contar”.
18 Ŋii nɛ u kɛnu kaa mu ba kuhiaŋ teeŋ a bula pu a bul, “Pɔɔl, nii-la ba si kaa tɔ dia nɛ yirɛmi a bula pimi di mi kɛŋ bapuɔsi-bie deeŋ kaa kɔ ŋ teeŋ, duu kɛŋ wii nɛ duu bula piŋ.”
18 O oficial o levou ao comandante e explicou: “O preso Paulo me chamou e pediu que eu trouxesse ao senhor este rapaz, pois ele tem algo a lhe contar”.
19 Ŋii nɛ kuhiaŋ-la kɛŋ bile nisiŋ lɛ a kɛnu lii mua, a fiɛla piɛsu di wu-bɛɛ nɛ u kɛŋ di u bula pu?
19 O comandante tomou o rapaz pela mão e o levou à parte. “O que você quer me dizer?”, perguntou.
20 Ŋii nɛ u bul, “Ju̱u tiŋŋaa vuurɛ nɛ di ba bula piŋ di ŋ chie leŋ di Pɔɔl kɔ nialiŋ si yie hilime vuvuurɛ wiaa kuhiasiŋ teeŋ. Baa fugi ari baa chɛ di ba wasa dii u sariya nɛ.
20 O sobrinho de Paulo respondeu: “Alguns judeus pedirão que o senhor apresente Paulo diante da reunião do conselho amanhã, fingindo que desejam obter mais informações.
21 Saa sí sɛi, bɛɛ wiaa nialiŋ dɔŋsuŋ jaŋ faa woŋbiiŋ lɛ a gbɛru. Ba kii niaa mahiŋ balia. Ba ta niiŋ nɛ di ba bi Pɔɔl kpua, ba bira bi jaŋ dii kiaa, ba bi jaŋ nyua liiŋ maa. Ba ŋaa siri nɛ di ŋ nɛ pu woŋbiiŋ duu kukɔ.”
21 Não acredite neles. Há mais de quarenta homens emboscados para matar Paulo. Juraram solenemente, sob pena de castigo divino, que não comeriam nem beberiam antes de matá-lo. Estão de prontidão, apenas esperando sua permissão”.
22 U si bul ŋii dɛrɛ, kuhiaŋ-la bula pi bapuɔsi-bie-la a bul, “Sí bula pi nuu-kala ari ŋ bul wiiŋ deeŋ pimi,” aŋ ŋaa u viiri.
22 O comandante despediu o rapaz e o advertiu: “Não deixe ninguém saber que você me contou isso”.
23 Ŋii nɛ laali-yuoroo kuhiaŋ-la yirɛ u laali-yuoroo kuhiasiŋ balia a bula piba a bul, “Má liisɛ laali-yuoroo zɔ-balia di ba ŋaa siri di ba di Pɔɔl mu Sizariya, a pɛ ja-jillaa mahiŋ batori ari fii lɛ, ari nialaa ma si kɛŋ tiŋŋee zɔ-balia. Leŋ di ba ŋaa siri di ba lii titaŋiŋ deeŋ kerifi nibi lɛ.
23 Então o comandante chamou dois de seus oficiais e ordenou: “Preparem duzentos soldados para partir a Cesareia hoje às nove da noite. Levem também duzentos lanceiros e setenta soldados a cavalo.
24 Má chɛ janiŋ a liisa pi Pɔɔl duu ma jil, a kɛnu woruŋ a kaa mu Sizariya, a kɛnu kaa mu hɛ tiŋtee-la kuoro Fiilis nisiŋ lɛ.”
24 Providenciem um cavalo para Paulo e levem-no em segurança ao governador Félix”.
25 Ŋii nɛ ka laali-yuoroo kuhiaŋ-la ŋmuŋsɛ teniŋ a piba di ba kaa mu pi kuoru-la a tiŋ wiiŋ deeŋ wiaa. Ŋla nɛ u bul teŋ-la lɛ:
25 Em seguida, escreveu a seguinte carta ao governador:
26 “Mi-na Kulɔɔdiɔs Lisias nɛ ŋmuŋsɛ teniŋ deeŋ a pipi mi nyimma kuoro Fiilis. Mii chuɔluŋ woruŋ.
26 “De Cláudio Lísias ao excelentíssimo governador Félix. Saudações.
27 Baala deeŋ mi si ŋaa ba kaa kɔ ŋ leriŋ, Ju̱u tiŋŋaa nɛ fa kɛnu di ba kpuu. Ba síi chɛ di ba ŋaa ŋii, mi nii ari u ŋaa Rom tiina nɛ. Ŋii nɛ mi kɛŋ mi laali-yuoroo mu, la loriko laau ba nisiŋ lɛ.
27 “Este homem foi capturado por alguns judeus que estavam prestes a matá-lo quando cheguei com meus soldados. Ao ser informado de que ele era cidadão romano, transferi-o para um lugar seguro.
28 Mi faa chɛ di mi nii wii-la si tii ba bubul u teeŋ. Ŋii nɛ mi kɛnu kaa mu ba nihiasiŋ si yie hɔnɔ vuvuurɛ wiaa teeŋ.
28 Então levei-o diante do conselho supremo dos judeus para investigar o motivo das acusações.
29 Ba si piɛsu wiaa, mi na ari u bi wii-kala cheye a magɛ di ba kpuu koo di ba kɛnu tɔ dia. Wii-la si tii ba bubul u teeŋ tigɛ ba titia kisinniŋ lɛ nɛ.
29 Não demorei a descobrir que ele era acusado de algo relacionado à lei religiosa, sem dúvida nada que justificasse a pena de morte ou mesmo a prisão.
30 Ba si bula pimi ari Ju̱u tiŋŋaa dɔŋsuŋ vuura nɛ di ba kpuu, ŋii nɛ mi si di ba kɛnu kaa ku piŋ lima lima. Mi saa bula pi nialiŋ síi bul u teeŋ nɛ di ba kɔ ŋ teeŋ, a ma dagɛ wii-la u si ŋaa chei a piŋ.”
30 Fui informado, porém, de uma conspiração para matá-lo e enviei-o de imediato ao senhor. Também informei aos acusadores que devem apresentar suas denúncias diante do senhor”.
31 U si ŋmuŋsɛ teŋ-la dɛrɛ, laali-yuoro-la ŋaa ŋii u si bula piba. Titaŋ-la ba kɛŋ Pɔɔl kaa mu yi taŋ kubala baa yirɛ Aŋtipatis.
31 Naquela noite, os soldados cumpriram as ordens que haviam recebido e levaram Paulo até Antipátride.
32 U taŋ si pula, laali-yuoro-la síi vɛŋ naasiŋ lɛ nɛ miira kɔ ba dii-duo-la, aŋ ka janiŋ tiŋŋaa kɛnu mu Sizariya.
32 Voltaram à fortaleza na manhã seguinte, enquanto a cavalaria prosseguiu com ele.
33 Ba si yi dimɛ, ba joŋ Pɔɔl pi ba tiŋteeŋ kuoro, a joŋ teŋ-la ma pɛ.
33 Quando chegaram a Cesareia, apresentaram Paulo e a carta ao governador Félix.
34 Ŋii nɛ kuoru-la karimɛ teŋ-la aŋ piɛsɛ Pɔɔl lee-la u si lia. U bul duu lii Siliisia nɛ. U si nii ŋii,
34 O governador leu a carta e perguntou a Paulo de que província ele era. “Da Cilícia”, respondeu Paulo.
35 u bula pu a bul, “Bua-la lɛ nialiŋ síi bul ŋ teeŋ nɛ kɔ, mi jaŋ nii wii-la ŋ si kɛnɛ di ŋ bul, aŋ ka di mi-na dii ŋ sariya.” Ŋii nɛ u ŋaa ba kɛŋ Pɔɔl mu hɛ dii-bal-la Hɛrɔd si saa, a ŋaa laali-yuoroo pupɔu dimɛ.
35 “Ouvirei seu caso pessoalmente quando seus acusadores chegarem”, disse o governador. Em seguida, ordenou que Paulo fosse mantido na prisão do palácio que Herodes havia construído.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 23, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.