Apocalipse 10

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs BKJ

Sair da comparação
1 Ŋii nɛ ka mi bira na Wia tiŋdaari-duo kubala duu lii Wia-jaŋ a ku tuu. Duoŋbiliŋbaanaa tɔu kala, ka duoŋsia vɔɔ u nyuŋ lɛ. U siaa tutul a nagɛ wii-pɔsuŋ. U naasiŋ ma nagɛ tii-balaa síi dii nyiniŋ.
1 E eu vi um outro anjo poderoso descer do céu, vestido com uma nuvem; e um arco-íris estava sobre a sua cabeça, e a sua face era como o sol, e seus pés como pilares de fogo.
2 Ka u kori teŋ-chuoli-bie u nisiŋ lɛ. Ba kaa polli. Ŋii nɛ u joŋ u na-diiŋ naaŋ a daŋ mugi-baliŋ nyuŋ, a joŋ u na-gua naaŋ maa a bil tiŋteeŋ.
2 E ele tinha em sua mão um pequeno livro aberto; e ele pôs o seu pé direito sobre o mar, e o seu pé esquerdo sobre a terra,
3 Ŋii nɛ u faasa kpia goŋ bogi bogi a nagɛ naachigiŋ síi ŋaa goŋ ŋii. U si kpia goŋ ŋii, duonuŋ kpia. Duonuŋ si kpia ŋii, ba fa ŋaa kiaa balipɛ a kpikpia goŋ.
3 e clamou em alta voz, como quando um leão ruge; e quando ele clamou, sete trovões proferiram suas vozes.
4 Bua-la lɛ duonuŋ si kpia, mi faa chɛ di mi ŋmuŋsɛ wialiŋ bil. Ŋii nɛ nuu yiikoro lii wia nyuŋ a bula pimi a bul, “Leŋ di wialiŋ duonuŋ si kpia bul, di ba hɛ ŋ tuɔŋ. Sí ŋmuŋsa bil.”
4 E quando os sete trovões proferiram suas vozes, eu estava prestes a escrever; e ouvi uma voz do céu me dizendo: Sela essas coisas que os sete trovões proferiram, e não as escrevas.
5 Ŋii nɛ ka mi na Wia tiŋdaari-la, nii-la naaŋ dɔŋɔ si chiŋ mugi-baliŋ nyuŋ, ka dɔŋɔ ma chiŋ tiŋtee-hiliŋ, duu kɛŋ u na-diiŋ nisiŋ kaa yia wia nyuŋ.
5 E o anjo que eu vi em pé sobre o mar, e sobre a terra levantou sua mão ao céu;
6 Ŋii nɛ u ŋmiɛsɛ Wia, u-na nii-la si hɛ dimɛ a kaa mu wuu, nii-la si ta wia nyuŋ ari kialiŋ kala si hɛ wia nyuŋ, ari tiŋteeŋ ari kialiŋ kala si hɛ dimɛ, ari mugi-baliŋ, ari kialiŋ kala si hɛ u tuɔŋ. U ŋmiɛsa a bul, “Bua-la lɛ la síi jegilu, u yie nɛ.”
6 e jurou por aquele que vive para sempre e sempre, o qual criou o céu, e as coisas que nele há, e a terra, e as coisas que nela há; e o mar, e as coisas que nele há, que não haverá mais tempo.
7 Ama tapulii-la Wia tiŋdaari-pɛ-la si jaŋ ku ŋmuu u nyile, Wia wu-faalia-la u fa si dagɛ u tiŋtinnaa, nialiŋ síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ba kala jaŋ ŋaa.
7 Mas nos dias da voz do sétimo anjo, quando ele começar a soar, o mistério de Deus será cumprido, como ele declarou a seus servos, os profetas.
8 Ŋii nɛ mi bira nii yiikori-la titia si lii wia nyuŋ a bul wiaa pimi. U si, “Mu a laa teŋ-bie-la ba si suro, Wia tiŋdaari-la nisiŋ lɛ, nii-la naaŋ dɔŋɔ si chiŋ mugi-baliŋ nyuŋ, ka dɔŋɔ ma chiŋ tiŋteeŋ lɛ.”
8 E a voz que eu ouvi do céu falou comigo novamente, e disse: Vai e toma o pequeno livro que está aberto na mão do anjo que esteve em pé sobre o mar e sobre a terra.
9 Ŋii nɛ mi mu Wia tiŋdaari-la teeŋ a sulu duu joŋ teŋ-bie-la pimi. Ŋii nɛ u joŋ teŋ-bie-la pimi aŋ bula pimi di mi joŋo chaŋ, di u jaŋ siŋ mi niiŋ lɛ a nagɛ tuuŋ, ama mi luoruŋ lɛ u jaŋ hɛi.
9 E eu fui até o anjo, e lhe disse: Dá-me o pequeno livro. E ele me disse: Toma-o e come-o; e ele fará teu ventre amargo, mas em tua boca será doce como o mel.
10 Ŋii nɛ mi laa teŋ-bie-la Wia tiŋdaari-la nisiŋ lɛ a joŋo chaŋ. U sima a nagɛ tuuŋ nɛ mi niiŋ lɛ, ama u si tuu mi luoruŋ, mi luoruŋ kala hɛyɛ nɛ.
10 E eu tomei o pequeno livro da mão do anjo, e o comi; e ele era na minha boca doce como o mel; e assim que eu terminei de comê-lo, meu ventre ficou amargo.
11 Ŋii nɛ ba bula pimi a bul, “Ŋ jaŋ bira bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ a tigɛ ta-yiriba lɛ, ari tiŋtee-yiriba, ari nialiŋ síi bul yiikori-yiriba, ari kuori-yiriba yugɛ ma lɛ.”
11 E ele me disse: Tu deves profetizar novamente diante de muitos povos, e nações, e línguas, e reis.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Apocalipse 10, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.