João 4
Ndagaanu Gihyaka (RUB) vs NTLH
1 Bafalisaayo beegwi̱ri̱ bantu nibakoba nti Yesu̱ akutunga bantu banene bakumuhondera nibabatizib̯wa nibali banene kukira bab̯wo ba Yohaana Mu̱bati̱zi̱ baakubatiza,
1 Os fariseus ouviram dizer que Jesus estava ganhando mais discípulos e batizava mais pessoas do que João.
2 nab̯ukyabba kyali nti beegeseb̯wa baamwe boobo baabati̱zengi̱ hatali Yesu̱.
2 (De fato, não era Jesus quem batizava, e sim os seus discípulos.)
3 Yesu̱ b̯u̱yeetegeri̱i̱ze bya Bafalisaayo bi̱beegwi̱ri̱, yaaru̱gi̱ri̱ mwisaza lya B̯uyudaaya yei̱ra na beegeseb̯wa baamwe mwisaza lya Galilaaya.
3 Quando Jesus ficou sabendo disso, saiu da Judeia e voltou para a Galileia.
4 B̯uyaali naakugyenda Galilaaya, kyetaagi̱si̱i̱rye arabe mwisaza lya Samali̱ya.
4 No caminho, ele tinha de passar pela região da Samaria.
5 Kwokwo yatyo yaadoori̱ mu rub̯uga lwa Samali̱ya lwetwa Si̱kari̱, heehi̱ na kibanja kya Yakobbo kiyaali aheeri̱ mu̱tabani̱ waamwe Yozefu̱.
5 Ele chegou a uma cidade da Samaria, chamada Sicar, que ficava perto das terras que Jacó tinha dado ao seu filho José.
6 Mu kiikaru ki̱kyo haalingimwo i̱zu̱ba lya Yakobbo. Hab̯wa Yesu̱ kubba ajwahi̱ri̱ na lugyendu, yei̱cali̱i̱ri̱ ha rubaju lwei̱zu̱ba. B̯u̱b̯wo zaalingi nizili saaha nka mukaaga zeihangwe.
6 Ali ficava o poço de Jacó. Era mais ou menos meio-dia quando Jesus, cansado da viagem, sentou-se perto do poço.
7 B̯u̱hei̱zi̱ri̱ mu̱kali̱ Mu̱samali̱ya kutaha meezi̱, Yesu̱ yaamuweera, “Mpa meezi̱ nnywe.”
7 Uma mulher samaritana veio tirar água, e Jesus lhe disse:
8 (B̯wi̱re b̯u̱b̯wo beegeseb̯wa baamwe baali bagyendi̱ri̱ mu rub̯uga kugula bidyo.)
8 (Os discípulos de Jesus tinham ido até a cidade comprar comida.)
9 Mwomwo yogwo mu̱kali̱ Mu̱samali̱ya yaab̯u̱u̱lya Yesu̱, “Ki̱i̱zi̱ri̱ teetei̱ we Muyudaaya kusaba gya Mu̱samali̱ya kyakunywa?” (Hab̯wakubba Bayudaaya bakoragana kwahi na Basamali̱ya.)
9 A mulher respondeu: — O senhor é judeu, e eu sou samaritana. Então como é que o senhor me pede água? (Ela disse isso porque os judeus não se dão com os samaritanos.)
10 Yesu̱ yaamwi̱ri̱ri̱mwo naakoba, “Obbenge weegi̱ri̱ kisembu kya Ruhanga kyakwendya kukuha kandi weegi̱ri̱ nagya muntu akukusaba kyakunywa, waakabba onsabi̱ri̱, nagya nyaakakuha meezi̱ gaha muntu b̯womi.”
10 Então Jesus disse:
11 Mwomwo mu̱kali̱ yaamu̱b̯u̱u̱lya, “Mukama wange, kootali na kyaku̱tahi̱sya meezi̱ kandi nei̱zu̱ba kalili lilei! Gagwo meezi̱ gaha muntu b̯womi, waagatoola hanya?
11 Ela respondeu: — O senhor não tem balde para tirar água, e o poço é fundo. Como é que vai conseguir essa água da vida?
12 We okukira haaha weetu̱ Yakobbo munyakutuha lili i̱zu̱ba na meezi̱ garungi gakumala, yo yankei li̱yanywengi̱mwo, na baana baamwe li̱baanywengi̱mwo, na bisolo byamwe na magana gaamwe haganywengi̱?”
12 Nosso antepassado Jacó nos deu este poço. Ele, os seus filhos e os seus animais beberam água daqui. Será que o senhor é mais importante do que Jacó?
13 Yesu̱ yaamwi̱ri̱ri̱mwo naakoba, “Muntu yenseenya anywa ha meezi̱ gaga, ali̱b̯u̱nia kukwatwa nnyoota;
13 Então Jesus disse:
14 bei̱tu̱ muntu yensei̱ alinywa ha meezi̱ gandimuha, yogwo tali̱b̯u̱nia kukwatwa nnyoota. Meezi̱ gandimuha galifooka muli yo, nka musu gutalekeera ku̱lu̱wa meezi̱ gakumuha b̯womi b̯utamalikaho.”
14 mas a pessoa que beber da água que eu lhe der nunca mais terá sede. Porque a água que eu lhe der se tornará nela uma fonte de água que dará vida eterna.
15 Mwomwo mu̱kali̱ yaaweera Yesu̱, “Mu̱handu̱, mpa gagwo meezi̱ gookubazaho, aleke ntab̯u̱ni̱a kukwatwa nnyoota nkeicala ni̱nzi̱ranga haha kutaha meezi̱.”
15 Então a mulher pediu: — Por favor, me dê dessa água! Assim eu nunca mais terei sede e não precisarei mais vir aqui buscar água.
16 Yesu̱ yaaweera mu̱kali̱ yogwo, “Gyenda weete i̱baawu̱, mwi̱ze nayo haha.”
16 — Vá chamar o seu marido e volte aqui! — ordenou Jesus.
17 Mu̱kali̱ yei̱ri̱ri̱mwo naakoba, “Tingira ibange.”
17 — Eu não tenho marido! — respondeu a mulher. Então Jesus disse:
18 Mananu gali nti, waakatungwa badulu bataanu, kandi na mudulu gyoli nayo hataati̱, ali kwahi i̱baawu̱. Ki̱kyo kyobazi̱ri̱ kili kyamananu.”
18 pois já teve cinco, e este que você tem agora não é, de fato, seu marido. Sim, você falou a verdade.
19 Mwomwo mu̱kali̱ yaaweera Yesu̱, “Mu̱handu̱, nyeetegeri̱i̱ze nka kwoli mu̱ragu̱ri̱ wa Ruhanga.
19 A mulher respondeu: — Agora eu sei que o senhor é um
20 Bahaaha beetu̱ baarami̱i̱ryengi̱ ha lusahu lwolu, bei̱tu̱ kandi nywe Bayudaaya mukoba nti Yeru̱salemu̱ kyokyo kiikaru kitukusemeera ku̱rami̱i̱ryangamwo Ruhanga.”
20 Os nossos antepassados adoravam a Deus neste monte , mas vocês, judeus, dizem que Jerusalém é o lugar onde devemos adorá-lo.
21 Yesu̱ yei̱ri̱ri̱mwona yogwo mu̱kali̱ naakoba, “We mu̱kali̱ ikiriza kinkukoba nti kasu̱mi̱ kakwi̱za kudwa kamu̱tali̱rami̱i̱ryamwo Bbaaweetu̱ ha lusahu lulu rundi mu Yeru̱salemu̱.
21 Jesus disse:
22 Nywe Basamali̱ya mu̱ramya yogwo gi̱mu̱teegi̱ri̱; bei̱tu̱ twe Bayudaaya tu̱ramya yogwo gi̱twegi̱ri̱, hab̯wakubba Ruhanga atu̱mi̱ri̱ yogwo akwi̱za kujuna bantu musangu gwa bibii byab̯u, kuruga muli twe Bayudaaya.
22 Vocês, samaritanos, não sabem o que adoram, mas nós sabemos o que adoramos porque a salvação vem dos judeus.
23 Bei̱tu̱ kasu̱mi̱ kali heehi̱ kudwa, kandi kooko kaaka, ka bab̯wo baramya mu mananu, kabali̱rami̱i̱ryamwo Bbaaweetu̱ mu mwozo na mu mananu, kubba bab̯wo baramya yatyo, boobo ba Ruhanga baatoolya.
23 Mas virá o tempo, e, de fato, já chegou, em que os verdadeiros adoradores vão adorar o Pai em espírito e em verdade. Pois são esses que o Pai quer que o adorem.
24 Ruhanga ali mwozo. Nahab̯waki̱kyo na bab̯wo bamu̱ramya, bakuteekwa ku̱mu̱ramyanga nka Mwozo wa Ruhanga kwabaterekereerya kandi ni̱basi̱gi̱ki̱ra ha mananu ga Ruhanga.”
24 Deus é Espírito, e por isso os que o adoram devem adorá-lo em espírito e em verdade.
25 Mwomwo yogwo mu̱kali̱ yaamuweera, “Nkyegi̱ri̱ nti Masi̱ya, yogwo yeetwa Ku̱ri̱si̱to, akwi̱za kwi̱za. B̯wali̱i̱za alitusoboora bintu byenseenya.”
25 A mulher respondeu: — Eu sei que o
26 Mwomwo Yesu̱ yaakoba, “Gya akubaza nawe, gyagya Masi̱ya.”
26 Então Jesus afirmou:
27 Mu b̯wi̱re b̯u̱b̯wo, beegeseb̯wa baamwe bei̱ri̱ri̱ nibaruga mu rub̯uga, baahuniira hab̯wa ku̱mwagya naakubaza na mu̱kali̱. Bei̱tu̱ hatakabbeho mu̱nyaku̱b̯u̱u̱lya yogwo mu̱kali̱, “Okwendya ki?” rundi mu̱nyaku̱b̯u̱u̱lya Yesu̱, “Hab̯waki okubaza na yogwo mu̱kali̱?”
27 Naquele momento chegaram os seus discípulos e ficaram admirados, pois ele estava conversando com uma mulher. Mas nenhum deles perguntou à mulher o que ela queria. E também não perguntaram a Jesus por que motivo ele estava falando com ela.
28 Mu̱kali̱ yaati̱gi̱ri̱ kyese kyamwe kya meezi̱, yaaku̱bayo mu rub̯uga yaadwa yaaweera bantu,
28 Em seguida, a mulher deixou ali o seu pote, voltou até a cidade e disse a todas as pessoas:
29 “Mwi̱ze muwone mudulu ambwereeri̱ bintu byensei̱ bi̱nyaakoori̱. Gana yooyo Ku̱ri̱si̱to?”
29 — Venham ver o homem que disse tudo o que eu tenho feito. Será que ele é o Messias?
30 Bantu baaru̱gi̱ri̱yo mu rub̯uga bei̱za cali Yesu̱ yaalingi.
30 Muitas pessoas saíram da cidade e foram para o lugar onde Jesus estava.
31 Mu b̯wi̱re b̯u̱b̯wo, beegeseb̯wa baamwe baamwesengereerye nibakoba, “Mwegesa bidyo mbibi, dyaho.”
31 Enquanto isso, os discípulos pediam a Jesus: — Mestre, coma alguma coisa!
32 Bei̱tu̱ Yesu̱ yaabaweereeri̱ yati, “Gya ndi na bidyo nywe bi̱mu̱teegi̱ri̱.”
32 Jesus respondeu:
33 Mwomwo beegeseb̯wa baamwe baab̯u̱u̱lyangana, “Gana muntu wondi yaamu̱leeteeri̱ bidyo tutaloho?”
33 Então os discípulos começaram a perguntar uns aos outros: — Será que alguém já trouxe comida para ele?
34 Mwomwo Yesu̱ yaakoba, “Ki̱kyo ki̱mpeeri̱ kwomeera nikili nka bidyo byange, kyokyo kya kukora mulimo gwa Bbaabba yogwo munyakuntuma, na kumaliira mulimo gwamwe gu̱yampeeri̱.
34 — A minha comida — disse Jesus — é fazer a vontade daquele que me enviou e terminar o trabalho que ele me deu para fazer.
35 Kambab̯u̱u̱lye, ‘B̯wi̱re b̯ub̯u mu mwaka, timukoba nti hasi̱geeri̱yo myeri̱ minei kudwa ha kukesa’? Nkubaweera, mu̱byokye mei̱so geenyu̱ muwone kurungi bantu babeelogoleerye haha, beeteekani̱i̱ze kwikiriza b̯ukwenda b̯wange, nka musiri gwa b̯u̱roi̱ gweri̱ri̱ gu̱doori̱ kukesa.
35 Vocês costumam dizer: “Daqui a quatro meses teremos a colheita.” Mas olhem e vejam bem os campos: o que foi plantado já está maduro e pronto para a colheita.
36 B̯u̱mwakabaha kwikiriza b̯ukwenda b̯wange mukabba nka bantu bakesi̱ri̱, ndibaha mpeera nka mukama musiri kwasasula bakesi̱ baamwe. Hab̯wa mulimo gumukukora, bantu bakwi̱za kutunga b̯womi b̯utamalikaho. Nahab̯waki̱kyo, mu̱si̱gi̱ na mu̱kesi̱ bakwi̱za kusemererwa hamwei̱.
36 Quem colhe recebe o seu salário, e o resultado do seu trabalho é a vida eterna para as pessoas. E assim tanto o que semeia como o que colhe se alegrarão juntos.
37 Kyokyo bigambu bikoba, ‘Omwei̱ asigambe, wondi naakora gwa kukesa,’ biicala bya mananu.
37 Porque é verdade o que dizem: “Um semeia, e outro colhe.”
38 Nyaabatu̱mi̱ri̱ mu̱gyende ku̱soboresya bantu kwikiriza b̯ukwenda b̯wange cali bandi baatebeerye kadei, mwabba nka bakukesa bi̱mu̱taagadi̱i̱ri̱. Hataati̱ nywe mu̱kwi̱za kubba nka bantu bakubagana ha kutalibana kwab̯u.”
38 Eu mandei vocês colherem onde não trabalharam; outros trabalharam ali, e vocês aproveitaram o trabalho deles.
39 Basamali̱ya banene ba mu rub̯uga lu̱lwo bei̱ki̱ri̱ri̱i̱ze mu Yesu̱ hab̯wa bigambu bya yogwo mu̱kali̱ bi̱yaabazi̱ri̱ naakoba nti, “+Yambwereeri̱ bintu byensei̱ bi̱nyaakoori̱.”
39 Muitos samaritanos daquela cidade creram em Jesus porque a mulher tinha dito: “Ele me disse tudo o que eu tenho feito.”
40 Nahab̯waki̱kyo Basamali̱ya b̯u̱bei̱zi̱ri̱ hali Yesu̱, baamu̱sabi̱ri̱ eicale nabo; Yesu̱ yaamala nabo biro bibiri.
40 Quando os samaritanos chegaram ao lugar onde Jesus estava, pediram a ele que ficasse com eles, e Jesus ficou ali dois dias.
41 Kandi na bantu bandi banene, nabo bei̱ki̱ri̱ri̱i̱ze mu Yesu̱ hab̯wa b̯ukwenda b̯wamwe b̯u̱yaabatebeerye.
41 E muitos outros creram por causa da mensagem dele.
42 Baweereeri̱ mu̱kali̱ yogwo nti, “Titucakeikiriza hab̯wa bi̱byo bisa +bi̱waatu̱weereeri̱; bei̱tu̱ hataati̱ twe twankei twezegu̱li̱i̱ri̱; twakyega nti, yogo mudulu yooyo kwo Mu̱ju̱ni̱ wa nsi.”
42 Eles diziam à mulher: — Agora não é mais por causa do que você disse que nós cremos, mas porque nós mesmos o ouvimos falar. E sabemos que ele é, de fato, o Salvador do mundo.
43 — ausente —
43 Depois de ficar dois dias ali, Jesus foi para a região da Galileia.
44 — ausente —
44 Pois, como ele mesmo disse: “Um profeta não é respeitado na sua própria terra.”
45 B̯u̱yaadoori̱ Galilaaya, Bagalilaaya baamutangiira. Baali bamaari̱ kadei kuwona bintu byensei̱ biyaali akoori̱ mu Yeru̱salemu̱ ha B̯u̱genyi̱ b̯wa Kurab̯waho; hab̯wakubba naboodede baali bagyendi̱ri̱yo mu b̯u̱b̯wo b̯u̱genyi̱.
45 Quando chegou à Galileia, os moradores dali o receberam bem. É que eles tinham ido à Festa da Páscoa , em Jerusalém, e tinham visto tudo o que Jesus havia feito lá.
46 Yesu̱ yaaku̱bi̱ri̱ mu rub̯uga lwa Kaana lwa mwisaza lya Galilaaya. Ku̱kwo hooho i̱nyu̱maho, hayaali ahi̱ndwi̱ri̱ meezi̱ agafoori̱ vi̱i̱no. Mu rub̯uga lwa Kaperenau̱mu̱ haali̱ngi̱yo mu̱lemi̱ mu̱handu̱, munyakubba naali na mwana waamwe mu̱seeri̱, yogwo mwana naali mu rub̯uga Kaperenau̱mu̱.
46 Jesus voltou a Caná da Galileia, onde havia transformado água em vinho. Estava ali um alto funcionário público que morava em Cafarnaum. Ele tinha em casa um filho doente.
47 Yogwo muheereza b̯u̱yeegwi̱ri̱ nti Yesu̱ yaali aru̱gi̱ri̱ B̯uyudaaya ei̱zi̱ri̱ Galilaaya, yaagyenda hali Yesu̱ yaamwesengereerya ei̱ze ahoni̱e mwana waamwe, munyakubba naali heehi̱ ku̱kwa.
47 Quando ouviu dizer que Jesus tinha vindo da Judeia para a Galileia, foi pedir a ele que fosse a Cafarnaum e curasse o seu filho, que estava morrendo.
48 Yesu̱ yaaweereeri̱ yogwo muheereza, “Nywe b̯umutawona b̯uwoneru b̯wa byamahanu, timuliikiriza b̯ukwenda b̯wange.”
48 Jesus disse ao funcionário:
49 Mwomwo muheereza wa mukama yaakoba, “Mukama wange, i̱za tugyende hamwei̱ mwana wange atakakwi̱ri̱!”
49 Ele respondeu: — Senhor, venha depressa, antes que o meu filho morra!
50 Yesu̱ yaamwi̱ri̱ri̱mwo naakoba, “Okusobora kwemuka. Mwana waamu ahoni̱ri̱.”
50 — Volte para casa! O seu filho vai viver! — disse Jesus. Ele creu nas palavras de Jesus e foi embora.
51 B̯uyaali naacakali mu muhanda naakwemuka, yaarombi̱ri̱ baheereza baamwe baamuweera, “Mwana waamu ahoni̱ri̱.”
51 No caminho encontrou-se com os seus empregados, que disseram: — O seu filho está vivo!
52 B̯u̱yaab̯u̱u̱li̱i̱rye kwetegereza b̯wi̱re b̯wa mwana waamwe b̯u̱yaabbeereeri̱ho kurungi, baamuweera, “Mu̱swi̱ja gwamu̱ru̱gi̱ri̱ho i̱zo saaha musanju.”
52 Então ele perguntou a que horas o filho havia começado a melhorar. Os empregados responderam: — Ontem, à uma da tarde, a febre passou.
53 Mwomwo bbaa mwana yaakenga nti b̯u̱b̯wo b̯wob̯wo b̯wi̱re b̯wonyi̱ni̱ b̯wa Yesu̱ b̯u̱yaamu̱weereeri̱mwo nti, “Mwana waamu ahoni̱ri̱.” Nahab̯waki̱kyo muheereza yogwo na bantu ba mu nnyu̱mba gyamwe bensei̱ bei̱ki̱ri̱ri̱i̱ze mu Yesu̱.
53 Aí o pai lembrou que havia sido naquela mesma hora que Jesus tinha dito: “O seu filho vai viver.” Então ele e toda a família creram em Jesus.
54 Kiki kyali kyamahanu kya kabiri kya Yesu̱ ki̱yaakoori̱ mwisaza lya Galilaaya, amaari̱ kwi̱ra kuruga mwisaza lya B̯uyudaaya.
54 Esse foi o segundo milagre que Jesus fez depois de ter ido da Judeia para a Galileia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.