Lucas 6
Sfanta Biblie (RON_BAYASH) vs NAA
NAA Nova Almeida Atualizada 2017
1 Un dată pă zuva dă sămbăta Isus trăšje păm šjeva ka poljă dă pšenică. Učenici aluj ur skos pšenică šu u ribile ku mănjilje šă mănka.
1 Aconteceu que, num sábado, Jesus passava pelas searas, e os seus discípulos colhiam e comiam espigas, debulhando-as com as mãos.
2 Ali orikic dă farizej ljur zăs alor: “Adăšje făšjec šjeva šje nu ăj ku zakonu ăm tokmă pă zuva dă sămbăta?”
2 E alguns dos fariseus lhes disseram: — Por que vocês fazem o que não é lícito aos sábados?
3 Isus ju ăntors vorba: “Nac čitalit ăm Svăntă kenvija, šje u făkut David kănd are jăl šă učenici aluj flămănš?
3 Jesus tomou a palavra e disse:
4 Kum ur tunat ăm kasa alu Dimizov, David šă u lot pita kari are pusă ăndărăt dă žrtvă, kari čar poči popa să mănăšji, šă su umpărcăt dăm pite ku urtašji?”
4 Como entrou na casa de Deus e, pegando os pães da proposição, comeu e deu também aos que estavam com ele, pães que não lhes era lícito comer, mas exclusivamente aos sacerdotes?
5 Atunšje jăl lju zăs alor: “Fišjoru Omuluj ăj Domnu dă sămbăta.”
5 Então Jesus lhes disse:
6 Pă alta zuva dă sămbăta jăl u mers ăm sinagogă šă su apukat să ănveci. Akulo are om alu kari are măna njimurogă.
6 Aconteceu que, em outro sábado, Jesus entrou na sinagoga e começou a ensinar. Estava ali um homem que tinha a mão direita ressequida.
7 Šă učitelji dă zakonu alu Mojsije šă farizeji să ujta pă jăl să vadă dakă lu ăntrimală jăl pă zuva dă sămbăta. Šă jej dabe šjeva ašćipta să fakă krivo să potă să svitaskă protiv dă jăl.
7 Os escribas e os fariseus observavam Jesus, procurando ver se ele faria uma cura no sábado, a fim de acharem de que o acusar.
8 Jăl šćije šje să gănđešći, šă u zăs alu omuluje ku măna njimurogă: “Skolăći šă hajd dă dă nenći.” Jăl su skulat šă stăće akulo.
8 Mas Jesus, conhecendo os pensamentos deles, disse ao homem da mão ressequida: E ele, levantando-se, ficou em pé.
9 Isus atunšje u zăs alor: “Ju gănđesk să vă ăntreb, ăj benji să fašj benji pă zuva dă sămbăta, ili relji? Să spasalaskă kustu ili să uništilaskă?”
9 Então Jesus disse a eles:
10 Atunšje su ujtat okolo pă tot omu, šă jăl u zăs alu omuluje: “Măcešćic măna!” Jăl u făkut aša, šă mănă ju fost sănătosă ka hajelantă.
10 Então Jesus, olhando para todos que estavam ao seu redor, disse ao homem: Ele assim o fez, e a mão lhe foi restaurada.
11 Ali jej asre tari mirgiš šă sur apukat să svitaskă šje să fakă alu Isus.
11 Mas eles se encheram de furor e discutiam entre si quanto ao que fariam contra Jesus.
12 Una ză u mers pă planină să să arožji, šă jăl u fost akulo totă nopće ăm aruguminći la Dimizov.
12 Naqueles dias, Jesus se retirou para o monte, a fim de orar, e passou a noite orando a Deus.
13 Haje zua jăl u čimat pă dvanaest (12) učenikur la jăl pă kari lju akuljes šă lju čimat apostoli.
13 E, quando amanheceu, chamou a si os seus discípulos e escolheu doze dentre eles, aos quais deu também o nome de apóstolos:
14 Ešće asre: Šimun pă kari lu čimat Petar, šă fračisu Andrija, Jakov šă Ivan, Filip šă Bartolomej;
14 Simão, a quem acrescentou o nome de Pedro, e André, seu irmão; Tiago e João; Filipe e Bartolomeu;
15 Matej šă Toma, Jakov fišjoru alu Alfej šă Šimun čimat Revan,
15 Mateus e Tomé; Tiago, filho de Alfeu, e Simão, chamado Zelote;
16 Juda fračisu lu Jakov šă Juda Iskariot, kari u fi izdajica.
16 Judas, filho de Tiago, e Judas Iscariotes, que se tornou traidor.
17 Kum vinje ku jej ăm napoj žjos, jăl u stat pă čistină dă đal hunđi asre grupa dă učenici aluj šă mari gărmadă dă lumi sur akuljesăsă, jej ur vinjit dăm Judeja šă dăm varuš Jeruzalem šă dăm Tir šă Sidon varušurlje lăngă more.
17 E, descendo com eles do monte, Jesus parou num lugar plano onde se encontravam muitos discípulos seus e grande multidão do povo, de toda a Judeia, de Jerusalém e do litoral de Tiro e de Sidom,
18 Jej ur vinjit šă ăl punje ureći, šă să fijă ozdravalic dăm bičišugurlje alor. Isto aša u ozdravalit pă heje kari ave relji duhovur ăm jej.
18 que vieram para o ouvir e para ser curados de suas doenças. Também os atormentados por espíritos imundos eram curados.
19 Mulc gănđe să pujă măna pă jăl daje kă pučeri fužje dăm jăl šă puće pă toc să lji iscjelilaskă.
19 E todos da multidão procuravam tocar em Jesus, porque dele saía poder; e curava todos.
20 Atunšje su ujtat ăm oč pă učenici aluj šă u svătit:
20 Então, olhando para os seus discípulos, Jesus lhes disse:
21 — ausente —
21 — Bem-aventurados são vocês
22 — ausente —
22 — Bem-aventurados são vocês quando as pessoas os odiarem, expulsarem da sua companhia, insultarem e rejeitarem o nome de vocês como indigno, por causa do Filho do Homem.
23 Kănd u vinji zue, ănfălušăcăvă šă sărec păm sus dă fălušăjă. Kă sigurno nagrada avostră u fi mari ăm nor. Haleluja! Nus are aša šă proroci tretiralică dă la mošurlje alor!
23 Alegrem-se naquele dia e exultem, porque grande é a recompensa de vocês no céu; porque os pais dessas pessoas fizeram o mesmo com os profetas.
24 — ausente —
24 — Mas ai de vocês, os ricos,
25 — ausente —
25 — Ai de vocês
26 — ausente —
26 — Ai de vocês, quando todos os elogiarem, porque os pais dessas pessoas fizeram o mesmo com os falsos profetas!
27 “A voj kari mă punjec ureći, vă zăk: ‘Plăšjecăvă pă dužmanji avoštri. Făšjec benji alor kari vă mărzălešći.
27 — Digo, porém, a vocês que me ouvem: amem os seus inimigos, façam o bem aos que odeiam vocês.
28 Blagoslovulec pă eje kari vă blastămă! Arugăcăvă dă eje kari relji vă kivinješći.
28 Abençoem aqueles que os amaldiçoam, orem pelos que maltratam vocês.
29 Hăl kari či luvešći păšći una parći dă ubraz, ămbijă šă haje parći atunšje. Šă alu hăl kari ac je šuba nuj branalec să ăc je šă kămašă.
29 Ao que lhe bate numa face, ofereça também a outra; e, ao que lhe tirar a capa, deixe que leve também a túnica.
30 Dă alu toc, šje šjeri dă la činji. Dakă je šjinjiva šjeva šje ăj atov, nu šjire să ac đe ăm napoj.
30 Dê a todo o que lhe pedir alguma coisa; e, se alguém levar o que é seu, não exija que seja devolvido.
31 Aša maj, făšjec alu altora kum ac gănđi să vă fakă avovă.
31 Façam aos outros o mesmo que vocês querem que eles façam a vocês.
32 Dakă plăšjec numa pă eje kari vă plašji pă voj, šjefăldă hvală vic kăpăta? Ka šă čak šă grešnici plašji pă eje kari lji plašji pă jej.
32 — Se vocês amam aqueles que os amam, que recompensa terão? Porque até os pecadores amam aqueles que os amam.
33 Šă dăkă făšjec numa benji alu eje kari fašji vovă benji, šjefăldă hvală vic kăpăta? Čak šă grešnici fašji aje.
33 Se fizerem o bem aos que lhes fazem o bem, que recompensa terão? Até os pecadores fazem isso.
34 Dakă dăđec kečinj alu alor dă la kari aščiptăc să vă ăntorkă ăm napoj, šjefăldă hvală vic kăpăta? Čak šă grešnici dă kečinj alu grešnici să potă ăm napoj să kepiči kit lju dat.
34 E, se emprestam àqueles de quem esperam receber, que recompensa terão? Também os pecadores emprestam aos pecadores, para receberem outro tanto.
35 Plăšjec pă dužmanji avoštri, ažutăcălji šă dăđec kečinj, ali nu aščiptăc să vă ăntorkă ăm napoj. Atunšje voj vic kăpăta mari nagradă šă voj vic fi čimac fišjori alu Maj MariDimizovdaje kă jăl aj bun alu nezahvalni šă alu ubraznjiš.
35 Vocês, porém, amem os seus inimigos, façam o bem e emprestem, sem esperar nada em troca; vocês terão uma grande recompensa e serão filhos do Altíssimo. Pois ele é bondoso até para os ingratos e maus.
36 Fijec miloš kă jăl Tata dăm nor ăj pljin dă milă.”
36 Sejam misericordiosos, como também é misericordioso o Pai de vocês.
37 “Nu sudulec pă njime, šă njime nu vu suduli pă voj. Nu osudulec pă njime, šă njime nu vu osuduli! Jirtăc šă vu fi jirtat.
37 — Não julguem e vocês não serão julgados; não condenem e vocês não serão condenados; perdoem e serão perdoados;
38 Dăđec šă vu fi dat bună meră astrănsă, zdrănšinată šă tari multă u fi vărsată ăm saku avostru.Kă ku ista mjeră šje voj dăđec vu fi dată.”
38 deem e lhes será dado; boa medida, prensada, sacudida e transbordante será dada a vocês; porque com a medida com que tiverem medido vocês serão medidos também.
39 Jăl lju spus izrekă: “Poći unu orb să adukă dă mănă pă altu om orb? Nar kăđe jej amăndoj ăm gropă?
39 Jesus lhes contou também uma parábola:
40 Učeniku nu poći fi maj mari dă učitelju. Jăl u fi ka učitelju aluj kănd su vježbăli dăstul dă benji.
40 — O discípulo não está acima do seu mestre; todo aquele, porém, que for bem-instruído será como o seu mestre.
41 Adăšje vă ujtăc tot la cupljigă ăm oču alu urtaku, a ăm oču atov nu ves dărab dă ljemn?
41 — Por que você vê o cisco no olho do seu irmão, mas não repara na trave que está no seu próprio olho?
42 Kum poc zăšji alu urtaku: ‘Lasămă să skot cupljigă dăm očuc’, kănd nu ves dărăbu mari dă ljemn ăm oču atov? Licemjeru, elši skočec dărăbu dă ljemn dăm očuc, kapu vi puće maj benji să skoc cupljigă dăm oču alu urtaku.”
42 Como você poderá dizer a seu irmão: “Deixe, irmão, que eu tire o cisco que está no seu olho”, se você não repara na trave que está no seu próprio olho? Hipócrita! Tire primeiro a trave do seu olho e então você verá claramente para tirar o cisco que está no olho do seu irmão.
43 “Tot bun ljemnu ari bun plod, šă tot ljemnu kari nuj bun, fašji nu bun plod.
43 — Não há árvore boa que dê mau fruto, nem árvore má que dê bom fruto.
44 Tot ljemnu ăj kunuskut dă pă plod šje fašji. Aša lume nu akulježi smokvur ili strugur dăm măršunj.
44 Porque cada árvore é conhecida pelos frutos que produz. Porque não se colhem figos de ervas daninhas, nem se apanham uvas dos espinheiros.
45 Om bun fašji bunji stvarur daje kă ari bună sufljit, ali hej rov fašji stvarur relji daje kă sufljitu lji rov. Gura svitešći, dăm šje ci sufljitu pljin.”
45 A pessoa boa tira o bem do bom tesouro do coração, e a pessoa má tira o mal do mau tesouro; porque a boca fala do que está cheio o coração.
46 “Šă dăšje mă čimăc: ‘Domnu! Domnu!’, a nu făšjec šje vă zăk?
46 — Por que vocês me chamam “Senhor, Senhor!”, e não fazem o que eu mando?
47 Ju vuj spunji kum ăj om kari vinji la minji să puji ureći la vorba ame, šă askultă:
47 Eu vou mostrar a vocês a quem é semelhante todo aquele que vem a mim, ouve as minhas palavras e as pratica.
48 Jăl ăj ka omu šje u gradalit kasa šă u kapalit adănkă să pujă temeljurlje pă petră. U vinjit poplava šă u luvit apa ăm kasa šă njiš nu su zdrănšjinat daje kă are benji gradalită.
48 Esse é semelhante a um homem que, ao construir uma casa, cavou, abriu profunda vala e lançou o alicerce sobre a rocha. Quando veio a enchente, as águas bateram contra aquela casa e não a puderam abalar, por ter sido bem-construída.
49 Ali ala kari auzăt šje am zapovjedalit a nu făkut aje ka omu šje u gradalit kasă pă pămănt făr dă temelj. Atunšje u luvit apă ăm kasă, su răsăpit dăm turdată šă u fost răstunată dokraja šă čar gunojă u rămas.”
49 Mas o que ouve e não pratica é semelhante a um homem que construiu uma casa sobre a terra, sem alicerces, e, quando as águas bateram contra ela, logo desabou; e aconteceu que foi grande a ruína daquela casa.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.