Lucas 6
Sfanta Biblie (RON_BAYASH) vs ARC
ARC Almeida Revista e Corrigida 2009
1 Un dată pă zuva dă sămbăta Isus trăšje păm šjeva ka poljă dă pšenică. Učenici aluj ur skos pšenică šu u ribile ku mănjilje šă mănka.
1 E aconteceu que, num sábado, passou pelas searas, e os seus discípulos iam arrancando espigas e, esfregando-as com as mãos, as comiam.
2 Ali orikic dă farizej ljur zăs alor: “Adăšje făšjec šjeva šje nu ăj ku zakonu ăm tokmă pă zuva dă sămbăta?”
2 E alguns dos fariseus lhes disseram: Por que fazeis o que não é lícito fazer nos sábados?
3 Isus ju ăntors vorba: “Nac čitalit ăm Svăntă kenvija, šje u făkut David kănd are jăl šă učenici aluj flămănš?
3 E Jesus, respondendo-lhes, disse: Nunca lestes o que fez Davi quando teve fome, ele e os que com ele estavam?
4 Kum ur tunat ăm kasa alu Dimizov, David šă u lot pita kari are pusă ăndărăt dă žrtvă, kari čar poči popa să mănăšji, šă su umpărcăt dăm pite ku urtašji?”
4 Como entrou na Casa de Deus, e tomou os pães da proposição, e os comeu, e deu também aos que estavam com ele, os quais não lhes era lícito comer, senão só aos sacerdotes?
5 Atunšje jăl lju zăs alor: “Fišjoru Omuluj ăj Domnu dă sămbăta.”
5 E dizia-lhes: O Filho do Homem é senhor até do sábado.
6 Pă alta zuva dă sămbăta jăl u mers ăm sinagogă šă su apukat să ănveci. Akulo are om alu kari are măna njimurogă.
6 E aconteceu também, em outro sábado, que entrou na sinagoga e estava ensinando; e havia ali um homem que tinha a mão direita mirrada.
7 Šă učitelji dă zakonu alu Mojsije šă farizeji să ujta pă jăl să vadă dakă lu ăntrimală jăl pă zuva dă sămbăta. Šă jej dabe šjeva ašćipta să fakă krivo să potă să svitaskă protiv dă jăl.
7 E os escribas e fariseus atentavam nele, se o curaria no sábado, para acharem de que o acusar.
8 Jăl šćije šje să gănđešći, šă u zăs alu omuluje ku măna njimurogă: “Skolăći šă hajd dă dă nenći.” Jăl su skulat šă stăće akulo.
8 Mas ele, conhecendo bem os seus pensamentos, disse ao homem que tinha a mão mirrada: Levanta-te e fica em pé no meio. E, levantando-se ele, ficou em pé.
9 Isus atunšje u zăs alor: “Ju gănđesk să vă ăntreb, ăj benji să fašj benji pă zuva dă sămbăta, ili relji? Să spasalaskă kustu ili să uništilaskă?”
9 Então, Jesus lhes disse: Uma
10 Atunšje su ujtat okolo pă tot omu, šă jăl u zăs alu omuluje: “Măcešćic măna!” Jăl u făkut aša, šă mănă ju fost sănătosă ka hajelantă.
10 E, olhando para todos ao redor, disse ao homem: Estende a mão. E ele assim o fez, e a mão lhe foi restituída sã como a outra.
11 Ali jej asre tari mirgiš šă sur apukat să svitaskă šje să fakă alu Isus.
11 E ficaram cheios de furor, e uns com os outros conferenciavam sobre o que fariam a Jesus.
12 Una ză u mers pă planină să să arožji, šă jăl u fost akulo totă nopće ăm aruguminći la Dimizov.
12 E aconteceu que, naqueles dias, subiu ao monte a orar e passou a noite em oração a Deus.
13 Haje zua jăl u čimat pă dvanaest (12) učenikur la jăl pă kari lju akuljes šă lju čimat apostoli.
13 E, quando já era dia, chamou a si os seus discípulos, e escolheu doze deles, a quem também deu o nome de apóstolos:
14 Ešće asre: Šimun pă kari lu čimat Petar, šă fračisu Andrija, Jakov šă Ivan, Filip šă Bartolomej;
14 Simão, ao qual também chamou Pedro, e André, seu irmão; Tiago e João; Filipe e Bartolomeu;
15 Matej šă Toma, Jakov fišjoru alu Alfej šă Šimun čimat Revan,
15 Mateus e Tomé; Tiago, filho de Alfeu, e Simão, chamado Zelote;
16 Juda fračisu lu Jakov šă Juda Iskariot, kari u fi izdajica.
16 Judas, filho de Tiago, e Judas Iscariotes, que foi o traidor.
17 Kum vinje ku jej ăm napoj žjos, jăl u stat pă čistină dă đal hunđi asre grupa dă učenici aluj šă mari gărmadă dă lumi sur akuljesăsă, jej ur vinjit dăm Judeja šă dăm varuš Jeruzalem šă dăm Tir šă Sidon varušurlje lăngă more.
17 E, descendo com eles, parou num lugar plano, e também um grande número de seus discípulos, e grande multidão do povo de toda a Judeia, e de Jerusalém, e da costa marítima de Tiro e de Sidom;
18 Jej ur vinjit šă ăl punje ureći, šă să fijă ozdravalic dăm bičišugurlje alor. Isto aša u ozdravalit pă heje kari ave relji duhovur ăm jej.
18 os quais tinham vindo para o ouvir e serem curados das suas enfermidades, como também os atormentados dos espíritos imundos. E eram curados.
19 Mulc gănđe să pujă măna pă jăl daje kă pučeri fužje dăm jăl šă puće pă toc să lji iscjelilaskă.
19 E toda a multidão procurava tocar-lhe, porque saía dele virtude que curava todos.
20 Atunšje su ujtat ăm oč pă učenici aluj šă u svătit:
20 E, levantando ele os olhos para os seus discípulos, dizia:
21 — ausente —
21 Bem-aventurados vós, que agora tendes fome, porque sereis fartos.
22 — ausente —
22 Bem-aventurados sereis quando os homens vos aborrecerem, e quando vos separarem, e vos injuriarem, e rejeitarem o vosso nome como mau, por causa do Filho do Homem.
23 Kănd u vinji zue, ănfălušăcăvă šă sărec păm sus dă fălušăjă. Kă sigurno nagrada avostră u fi mari ăm nor. Haleluja! Nus are aša šă proroci tretiralică dă la mošurlje alor!
23 Folgai nesse dia, exultai, porque é grande o vosso galardão no céu, pois assim faziam os seus pais aos profetas.
24 — ausente —
24 Mas ai de vós, ricos! Porque
25 — ausente —
25 Ai de vós, os que estais fartos, porque tereis fome!
26 — ausente —
26 Ai de vós quando todos os homens falarem bem de vós, porque assim faziam seus pais aos falsos profetas!
27 “A voj kari mă punjec ureći, vă zăk: ‘Plăšjecăvă pă dužmanji avoštri. Făšjec benji alor kari vă mărzălešći.
27 Mas a vós, que ouvis, digo: Amai a vossos inimigos, fazei bem aos que vos aborrecem,
28 Blagoslovulec pă eje kari vă blastămă! Arugăcăvă dă eje kari relji vă kivinješći.
28 bendizei os que vos maldizem e orai pelos que vos caluniam.
29 Hăl kari či luvešći păšći una parći dă ubraz, ămbijă šă haje parći atunšje. Šă alu hăl kari ac je šuba nuj branalec să ăc je šă kămašă.
29 Ao que te ferir numa face, oferece-lhe também a outra; e ao que te houver tirado a capa, nem a túnica recuses.
30 Dă alu toc, šje šjeri dă la činji. Dakă je šjinjiva šjeva šje ăj atov, nu šjire să ac đe ăm napoj.
30 E dá a qualquer que te pedir; e ao que tomar o
31 Aša maj, făšjec alu altora kum ac gănđi să vă fakă avovă.
31 E como vós quereis que os homens vos façam, da mesma maneira fazei-lhes vós também.
32 Dakă plăšjec numa pă eje kari vă plašji pă voj, šjefăldă hvală vic kăpăta? Ka šă čak šă grešnici plašji pă eje kari lji plašji pă jej.
32 E, se amardes aos que vos amam, que recompensa tereis? Também os pecadores amam aos que os amam.
33 Šă dăkă făšjec numa benji alu eje kari fašji vovă benji, šjefăldă hvală vic kăpăta? Čak šă grešnici fašji aje.
33 E, se fizerdes bem aos que vos fazem bem, que recompensa tereis? Também os pecadores fazem o mesmo.
34 Dakă dăđec kečinj alu alor dă la kari aščiptăc să vă ăntorkă ăm napoj, šjefăldă hvală vic kăpăta? Čak šă grešnici dă kečinj alu grešnici să potă ăm napoj să kepiči kit lju dat.
34 E, se emprestardes
35 Plăšjec pă dužmanji avoštri, ažutăcălji šă dăđec kečinj, ali nu aščiptăc să vă ăntorkă ăm napoj. Atunšje voj vic kăpăta mari nagradă šă voj vic fi čimac fišjori alu Maj MariDimizovdaje kă jăl aj bun alu nezahvalni šă alu ubraznjiš.
35 Amai, pois, a vossos inimigos, e fazei o bem, e emprestai, sem nada esperardes, e será grande o vosso galardão, e sereis filhos do Altíssimo; porque ele é benigno
36 Fijec miloš kă jăl Tata dăm nor ăj pljin dă milă.”
36 Sede, pois, misericordiosos, como também vosso Pai é misericordioso.
37 “Nu sudulec pă njime, šă njime nu vu suduli pă voj. Nu osudulec pă njime, šă njime nu vu osuduli! Jirtăc šă vu fi jirtat.
37 Não julgueis, e não sereis julgados; não condeneis, e não sereis condenados; soltai, e soltar-vos-ão.
38 Dăđec šă vu fi dat bună meră astrănsă, zdrănšinată šă tari multă u fi vărsată ăm saku avostru.Kă ku ista mjeră šje voj dăđec vu fi dată.”
38 Dai, e ser-vos-á dado; boa medida, recalcada, sacudida e transbordando vos darão; porque com a mesma medida com que medirdes também vos medirão de novo.
39 Jăl lju spus izrekă: “Poći unu orb să adukă dă mănă pă altu om orb? Nar kăđe jej amăndoj ăm gropă?
39 E disse-lhes uma parábola: Pode, porventura, um cego guiar outro cego? Não cairão ambos na cova?
40 Učeniku nu poći fi maj mari dă učitelju. Jăl u fi ka učitelju aluj kănd su vježbăli dăstul dă benji.
40 O discípulo não é superior a seu mestre, mas todo o que for perfeito será como o seu mestre.
41 Adăšje vă ujtăc tot la cupljigă ăm oču alu urtaku, a ăm oču atov nu ves dărab dă ljemn?
41 E por que atentas tu no argueiro que está no olho do teu irmão e não reparas na trave que está no teu próprio olho?
42 Kum poc zăšji alu urtaku: ‘Lasămă să skot cupljigă dăm očuc’, kănd nu ves dărăbu mari dă ljemn ăm oču atov? Licemjeru, elši skočec dărăbu dă ljemn dăm očuc, kapu vi puće maj benji să skoc cupljigă dăm oču alu urtaku.”
42 Ou como podes dizer a teu irmão: Irmão, deixa-me tirar o argueiro que está no teu olho, não atentando tu mesmo na trave que está no teu olho? Hipócrita, tira primeiro a trave do teu olho e, então, verás bem para tirar o argueiro que está no olho de teu irmão.
43 “Tot bun ljemnu ari bun plod, šă tot ljemnu kari nuj bun, fašji nu bun plod.
43 Porque não há boa árvore que dê mau fruto, nem má árvore que dê bom fruto.
44 Tot ljemnu ăj kunuskut dă pă plod šje fašji. Aša lume nu akulježi smokvur ili strugur dăm măršunj.
44 Porque cada árvore se conhece pelo seu próprio fruto; pois não se colhem figos dos espinheiros, nem se vindimam uvas dos abrolhos.
45 Om bun fašji bunji stvarur daje kă ari bună sufljit, ali hej rov fašji stvarur relji daje kă sufljitu lji rov. Gura svitešći, dăm šje ci sufljitu pljin.”
45 O homem bom, do bom tesouro do seu coração, tira o bem, e o homem mau, do mau tesouro do seu coração, tira o mal, porque da abundância do seu coração fala a boca.
46 “Šă dăšje mă čimăc: ‘Domnu! Domnu!’, a nu făšjec šje vă zăk?
46 E por que me chamais Senhor, Senhor, e não fazeis o que eu digo?
47 Ju vuj spunji kum ăj om kari vinji la minji să puji ureći la vorba ame, šă askultă:
47 Qualquer que vem a mim, e ouve as minhas palavras, e as observa, eu vos mostrarei a quem é semelhante.
48 Jăl ăj ka omu šje u gradalit kasa šă u kapalit adănkă să pujă temeljurlje pă petră. U vinjit poplava šă u luvit apa ăm kasa šă njiš nu su zdrănšjinat daje kă are benji gradalită.
48 É semelhante ao homem que edificou uma casa, e cavou, e abriu bem fundo, e pôs os alicerces sobre rocha; e, vindo a enchente, bateu com ímpeto a corrente naquela casa e não a pôde abalar, porque estava fundada sobre rocha.
49 Ali ala kari auzăt šje am zapovjedalit a nu făkut aje ka omu šje u gradalit kasă pă pămănt făr dă temelj. Atunšje u luvit apă ăm kasă, su răsăpit dăm turdată šă u fost răstunată dokraja šă čar gunojă u rămas.”
49 Mas o que ouve e não pratica é semelhante ao homem que edificou uma casa sobre terra, sem alicerces, na qual bateu com ímpeto a corrente, e logo caiu; e foi grande a ruína daquela casa.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.