Lucas 22
Sfanta Biblie (RON_BAYASH) vs BKJ
BKJ BKJ
1 Are apropi Pasha, kari are elši ză dă blagdan dă pita făr dă kvas.
1 Ora, aproximava-se a festa dos pães ázimos, que é chamada Páscoa.
2 Mar popur šă učitelji dă zakonu alu Mojsije planărze kum ar puće să amori pă Isus ali alor lji are frikă dă lumi.
2 E os principais sacerdotes e os escribas procuravam como o matariam, pois eles temiam o povo.
3 Atunšje Sotona u tunat ăm Juda Iskariot, kari are unu dăm dvanaest (12) apostola.
3 Então, entrou Satanás em Judas, que tinha por sobrenome Iscariotes, o qual era do número dos doze.
4 Jăl u mers šă su ligizit ku mar popur šă ku stražari dă Hram kum ar puće să ăl izdalaskă pă Isus.
4 E ele foi no seu caminho, e comunicou aos principais sacerdotes e capitães como ele poderia traí-lo.
5 Jej asre făloš dă aje šă sor ligizit ku Juda să ăj đe banj.
5 E eles se alegraram, e concordaram em lhe dar dinheiro.
6 Juda su ligizit šă atunšje su ujtat dă prilikă să ăl izdalaskă pă jăl afară pă askuns făr dă lumi.
6 E ele prometeu, e buscava uma oportunidade de traí-lo na ausência da multidão.
7 Zuva dă Pita făr dă kvas, u vinjit pă kalji birkuca pă Pashă a aje trăbuje să fijă žrtvovalită.
7 Então, chegou o dia dos pães ázimos, em que se devia sacrificar a páscoa.
8 Aša Isus u mănat pă Petar šă pă Ivan šă lju zăs: “Dušjec šă pripremilec večera dă Pashă păntru noj să mănkănj.”
8 E ele enviou a Pedro e a João, dizendo: Ide, preparai-nos a páscoa, para que nós possamos comer.
9 Jej lor ăntribat pă jăl: “Hunđi gănđešć să pripremilenj?”
9 E eles lhe disseram: Onde tu queres que a preparemos?
10 Jăl lju zăs alor: “Punjec ureći, kum vinjec ăm varuš, voj ac afla pă om kari dušji mari bukal dă apă. Sljedilecăl păn la kasa hunđi meržji.
10 E ele lhes disse: Eis que, quando entrardes na cidade, encontrareis um homem carregando um cântaro de água; segue-o até a casa em que ele entrar.
11 Atunšje zăšjec lu kapu dă kasă: ‘Učitelju ăntrabă, Hunđi ăj soba ăm kari pot mănka večera dă Pashă ku učenici amej?’
11 E direis ao dono da casa: O Mestre te diz: Onde está o aposento dos convidados, onde comerei a Páscoa com os meus discípulos?
12 Jăl cu arăta atunšje soba sus pă kat mari šă opremilită ku kutotu. Făšjec pripremurlje akulo.”
12 Então, ele vos mostrará um grande quarto superior mobiliado; ali fazei os preparativos.
13 Aša jej ur mers šă ur aflat stvarurlje kum Isus ljor zăs, šă jej ur făkut priprema dă večera pă Pashă.
13 E eles foram, e acharam como lhes tinha dito; e prepararam a Páscoa.
14 Kănd u vinjit vreme să mănăšji una, Isus šu lot lok la masă, šă ku jăl asre dvanaest (12) apostolur.
14 E, chegada a hora, pôs-se à mesa, e os doze apóstolos com ele.
15 Jăl u zăs: “Ju am avut mari vojă să am večera dă Pashă ku voj majnti dă šje uj patali ku morče.
15 E ele disse-lhes: Quão intensamente desejei comer convosco esta páscoa, antes que eu sofra,
16 Ju vă zăk kă nikad maj mult nu uj mănka večera dă Pasha majnti dă šje nu su ispunuli ăm kraljevstva lu Dimizov.”
16 porque eu vos digo que não mais comerei dela, até que se cumpra no reino de Deus.
17 Atunšje u lot kljištaru ku vin šă u dat hvală alu Dimizov, šă u zăs: “Loc asta šă ămpărcăc ăntri voj.
17 E ele tomando o cálice, e tendo dado graças, disse: Tomai-o e dividi-o entre vós,
18 Ăm napoj, ju vă zăk, ju noj be dă plodu dă strugur păn šje no vinji kraljevstva lu Dimizov.”
18 porque eu vos digo que não mais beberei do fruto da videira até que venha o reino de Deus.
19 Isus u lot pita, šă u dat hvală alu Dimizov, u rupt ăm dovă šă u dat la učenici aluj šă u zăs: “Asta ăj tela ame, kari u fost dată păntru voj. Făšjec asta ăm ăngănđală dă minji.”
19 E ele tomando o pão, e tendo dado graças, partiu-o e deu-lho, dizendo: Isto é o meu corpo, que é dado por vós; fazei isso em memória de mim.
20 Šă isto aša dă pă mănkari, jăl u lot kljištaru dăm kari toc ur be šă u zăs: “Asta kljištar ăj novi zavjet ăm sănžilje amnjov, kari ăj vărsat păntru voj.
20 Semelhantemente também o cálice, depois da ceia, dizendo: Este cálice é o novo testamento no meu sangue, que é derramado por vós.
21 Ujtăcăvă kă izdajica ame ăj la masă apropi dă minji!
21 Mas eis que a mão do que me trai está comigo à mesa.
22 Ju Fišjoru Omuluj uj muri kă aša are skris ăm nenći ali jao lu omula kari mu izdalit!”
22 E, na verdade, o Filho do homem vai conforme o que está determinado; mas ai daquele homem por quem ele é traído!
23 Pă aje jej sor apukat să să ăntrebi una pă alt kari ar fašji aje.
23 E eles começaram a perguntar entre si qual deles seria o que havia de fazer isso.
24 Isto aša su apukat apostoli unu svat ăntri jej, ka šjinji ar trăbuji să fijă maj mari ăntră jej.
24 E houve também uma contenda entre eles, sobre qual deles deveria se considerar o maior.
25 Aša Isus u zăs: “Kraljevi dă asta svet vladalešći ku narodu pă koristu alor šă ari pučeri pă jej, šă jej săngur zăšji kă fašji benji.
25 E ele lhes disse: Os reis dos gentios exercem senhorio sobre eles, e os que exercem autoridade sobre eles são chamados benfeitores.
26 Ali nu ăj aša ku voj! Lasăc pă maj mari dăm voj să fijă hăl maj ponizni, a hăl maj bătărn ka sluga.
26 Mas não será assim com vós; mas o maior entre vós será como o menor; e quem governa, como quem serve.
27 Aku šjinji ăj maj mari, gostu la masă ili poslužitelju kari ăj sluga? Hăl kari ăj la masă da nu? Ali ujtăći, ju mes ajišje ku voj ali ka sluga avostru.
27 Porquanto qual é maior, quem está à mesa ou quem serve? Porventura, não é quem está à mesa? Mas eu estou entre vós como aquele que serve.
28 Voj ac rămas ku minji păm ănšjirkalurlje amelji.
28 Vós sois os que tendes permanecido comigo nas minhas tentações.
29 Kum mu dat Tata amnjov kraljevstva mijă, aša isto, ju voj da avovă,
29 E eu vos designo um reino, como meu Pai me designou,
30 pravo să mănkăc šă să bijec la masa ame ăm kraljevstva ame, šă să šăđec pă prijestolje, să sudulec pă dvanaest plemurlje dă Izrael.”
30 para que comais e bebais à minha mesa no meu reino, e vos assenteis sobre tronos, julgando as doze tribos de Israel.
31 Isus u zăs: “Šă tu Šimun, Šimun, punji ureći! Sotona u šjirut dopuštenje să vă iskušulaskă ka pă pšenică ăm sito.
31 E o Senhor disse: Simão, Simão, eis que Satanás tem desejado te ter, para vos peneirar como trigo;
32 Ali ju mam arugat păntru činji, dă ănkriđala ata să nu kadă. Šă tu trăbă să ămbălurec ăm vjeră pă fraci atej kănd vij ăm napoj la minji.”
32 mas eu orei por ti, para que a tua fé não desfaleça; e tu, quando te converteres, fortaleça teus irmãos.
33 Petar u zăs: “Domnje ju mes spreman să mă duk ăm čemică šă să mor ku činji!”
33 E ele lhe disse: Senhor, eu estou pronto a ir contigo até a prisão e à morte.
34 Isus u ăntors vorba: “Lasă mă să ac zăk kă kukošu no kukuruzu astăs majnti dă šje tu mi tăgădi ăm tri răndur kă nu mă kunošć.”
34 E ele disse: Digo-te, Pedro, que o galo não cantará hoje, antes que tu negues por três vezes, de conhecer-me.
35 Isus jară lju ăntribat: “Kănd vam mănat afară făr dă đibularuš šă făr dă tăšč, ili cipiliš, arec ăm šjeva ka potreba?” Jej u zăs: “Nu.”
35 E ele disse-lhes: Quando eu vos enviei sem bolsa, alforje ou calçados, faltou-vos alguma coisa? E eles responderam: Nada.
36 Ali jăl u svătit: “Maj mejnkulo, dakă avec đibularuš jec ku voj, šă isto aša šă taška šă dakă nu aj mač vinđi šubac šă kumpără mač.
36 Então ele disse-lhes: Mas agora aquele que tiver bolsa, tome-a, como também seu alforje; e o que não tem espada, venda a sua veste e compre uma.
37 Kă sigurno trăbă să să ispunulaskă šje are skris dă minji, anume: ‘Jăl are smatralit dă zločinac’–isto šje u zăs proroci dă minji trăbă să să ispunulaskă.”
37 Pois eu vos digo que é necessário que aquilo que está escrito se cumpra em mim: E ele foi contado entre os transgressores; porque as coisas que me dizem respeito têm um fim.
38 Atunšje jej ur zăs: “Ujtăći Domnje, noj avenj doj mačur.” Jăl u ăntors vorba: “Aku ăj dăstul ku asta svat.”
38 E eles disseram: Senhor, eis que aqui estão duas espadas. E ele lhes disse: É o suficiente.
39 Isus u mers aku la Planina dă maslinur, kum ave jăl običaj să fakă, šă učenici aluj ur vinjit ku jăl.
39 E, ele saindo, foi, como costumava, para o monte das Oliveiras; e seus discípulos também o seguiram.
40 Kănd u vinjit jăl pă lok, jăl u zăs alor: “Arugăcăvă dă aje să nu kăđec ăm kušnjă!”
40 E, ele chegando ao lugar, disse-lhes: Orai, para que não entreis em tentação.
41 Jăl su maknulit ăndărăt dă la jej aša dă parči ka kum aj vărlji petră, šă u kăzut pă đinuc, šă să aruga.
41 E retirou-se deles cerca de um tiro de pedra, e, ajoelhando-se, orava,
42 Jăl u zăs: “Tata, dakă tu gănđešć je kljištarusta dă patnjă dă la minji! Jară nu fijă ame vojă mar ata fijă făkută!”
42 dizendo: Pai, se tu quiseres, remove de mim este cálice; todavia, não se faça a minha vontade, mas a tua.
43 Atunšje anđalu dăm nor u vinjit šă lu ămbălurit pă jăl.
43 E apareceu-lhe um anjo do céu, fortalecendo-o.
44 Kum are ăm mari mukur jăl šă maj tari să aruga. Šă znoju aluj su făkut ăm kapljicur, dă sănži kura pă pămănt.
44 E, estando em agonia, ele orava mais intensamente; e o seu suor tornou-se como grandes gotas de sangue que caíam por terra.
45 Atunšje Isus su skulat dăm aruguminći šă u mers ăm napoj la apostoli aluj. Jăl lju aflat kum să kulka činjic dă žalji.
45 E ele levantando-se da oração, veio para os seus discípulos, e ele encontrou-os dormindo de tristeza,
46 Aša jăl lju zăs: “Adăšje vă kulkăc? Skulăcăvă šă arugăcăvă să nu kăđec ăm kušnjă!”
46 e ele disse-lhes: Por que estais dormindo? Levantai-vos, e orai, para que não entreis em tentação.
47 Isus inka svite kănd ur vinjit mulc ominj. Jej ur vinjit dă pă jăl. Unu dăm jej are šă Juda unu dăm dvanaest (12) apostolur. Jăl u vinjit dă apropi la Isus šă lu surutat ăm ubraz.
47 E, estando ele ainda a falar, eis que uma multidão, e aquele que se chamava Judas, um dos doze, ia adiante dela, e aproximou-se de Jesus para o beijar.
48 Ali Isus ju zăs aluj: “Juda, izdalešć pă minji, Fišjoru alu Omuluj, ku surutala?”
48 Mas Jesus lhe disse: Judas, com um beijo tu trais o Filho do homem?
49 Apostoli kănd u văzut šje su dogodulit jej ur ăntribat: “Domnu, să nji băčenj ku mačurlje?”
49 Quando os que estavam ao redor, viram o que ia acontecer, eles disseram-lhe: Senhor, feriremos com a espada?
50 Šă unu dăm jej u luvit ku maču pă sluga lu popa mari, šă ju tijet ureče.
50 E um deles feriu o servo do sumo sacerdote, e cortou-lhe a sua orelha direita.
51 Isus u zăs: “Dăstul, nu maj vă băčec!” Jăl u pus măna pă ureći šă lu iscjelilit.
51 E, Jesus respondendo, disse: Permiti ainda isto! E, tocando sua orelha, o curou.
52 Atunšje Isus u zăs lu mar popur šă lu straža dă Hram, šă lu bătărnji kari ur vinjit afară protiv dă jăl: “Ac vinjit ku mačur šă ku palicur ka pă buntovnik?
52 E disse Jesus aos principais sacerdotes, e aos capitães do templo, e aos anciãos que tinham vindo contra ele: Viestes como contra um ladrão, com espadas e varas.
53 Nikad nac răđikat njiš žježijtu protiv dă minji kănd arem ku voj ăm totă ză ăm Hram. Ali aku ăj vreme avostră šă să vladalaskă tama.”
53 Eu tenho estado diariamente convosco no templo, não estendestes as mãos contra mim; mas esta é a vossa hora, e o poder das trevas.
54 Atunšje jej lor apukat pă Isus, lor dus ăndărăt šă lor dus la kasa la maj mari popă. Petar sljedile pă dăparči.
54 Então, tomando-o, levaram-no, e o trouxeram para a casa do sumo sacerdote. E Pedro seguia-o de longe.
55 Fok ur făkut ăm sredina dă udvar, šă kum šăđe lume akulo, Petar u vinjit ăntri jej.
55 E, havendo-se acendido fogo no meio do pátio, estando todos sentados, assentou-se Pedro entre eles.
56 Una tănără sluškinja lu văzut kă šađi ăm lumina dă fok, u mucăt pă jăl tari šă u zăs dă pă aje: “Omusta are ku jăl isto.”
56 Mas uma certa serva vendo-o assentado ao lado do fogo, e olhando-o seriamente, disse: Este homem também estava com ele.
57 Ali jăl u tăgădit šă u zăs: “Nu, ju nu mes. Ju nu ăl kunosk pă jăl!”
57 E ele negou-o, dizendo: Mulher, eu não o conheço.
58 Nu mult dă pă aje altu om lu văzut šă u zăs: “Spunji! Tu ješć unu dăm jej!” Ali Petar u ăntors vorba: “Ju nu mes!”
58 E, um pouco depois, vendo-o outro, disse: Tu és também deles. E Pedro disse: Homem, eu não sou.
59 Hunđiva unu šas dă pă aje altu om uporno tvrdăle: “Sigurno, asta om are ku jăl, kă jăl ăj Galilejac!”
59 E, passada quase uma hora, um outro com confiança afirmava, dizendo: Com certeza este indivíduo também estava com ele; pois ele é um galileu.
60 Ali Petar u zăs: “Ju nu šćuv dă šje svitešć!” Šă točno atunšje kănd inka svite, kukošu u kukuruzăt.
60 E Pedro disse: Homem, eu não sei o que tu dizes. E imediatamente, enquanto ele falava, o galo cantou.
61 Domnu su ăntors šă su ujtat pă Petar. Šă vorbilje lu Domnuluj ur vinjit ăm napoj la Petar, kum u zăs jăl: “Majnti dă šje kukošu u kukuruză astăs tu mi tăgădi pă minji ăm tri răndur.”
61 E, virando-se o Senhor, olhou para Pedro, e Pedro lembrou-se da palavra do Senhor, como lhe tinha dito: Antes do galo cantar, tu me negarás três vezes.
62 Šă Petar u mers afară šă plăngănt tari.
62 E, Pedro saindo, chorou amargamente.
63 Ominji kari ăl păze pă Isus ăš făšje šjuf dăm jăl šă ăl băče.
63 E os homens que guardavam Jesus zombavam dele, e feriam-no.
64 Jej ur pus fljancă pă oč, ăl luve ăm ubraz šă să akăca dă jăl: “Ajde prorokulešći! Spunji nji šjinji ču luvit ăm ubraz?”
64 E, vendando-lhe os olhos, batiam na sua face, perguntando-lhe: Profetiza, quem é que te bateu?
65 Šă jej alu Isus ur zăs maj mulći urăči vorbi.
65 E muitas outras coisas diziam contra ele, blasfemando.
66 Dă răkori ăm alta ză, bătărnji, una ku mar popur šă učitelji dă zakonu alu Mojsije, ur adus pă Isus ăm nenće dă sudu alor.
66 E logo que amanheceu, ajuntaram-se os anciãos do povo, os principais dos sacerdotes e os escribas, e o conduziram ao seu conselho, dizendo:
67 Jej ur zăs: “Spunjinji dakă ješć tu Krist.” Jăl u ăntors vorba: “Să vă spuj nu mac ănkređi,
67 Se tu és o Cristo, dize-nos. E ele lhes disse: Se eu vo-lo disser, não o crereis;
68 šă să vă ăntreb pă voj dă Krist, voj nu ac ăntoršji vorba.
68 e se eu também vos perguntar, não me respondereis, nem me soltareis.
69 Aku maj menkulo ju, Fišjoru alu Omuluj, uj fi ăm pučeri pă desna parći dă măna lu Dimizov.”
69 De hoje em diante, o Filho do homem se assentará à direita do poder de Deus.
70 Šă jej toc ur zăs, “Atunšje tu ješć Fišjoru alu Dimizov?” Šă jăl u ăntors vorba: “Da baš kum zăšjec! Ju mes!”
70 Então, todos disseram: És tu então o Filho de Deus? E ele lhes disse: Vós dizeis que eu sou.
71 Atunšje jej or zăs: “Šefălj dokazur maj mult nji trăbujă? Noj săngur anj auzăt dăm gura aluj!”
71 E eles disseram: Por que ainda temos necessidade de outro testemunho? Porque nós mesmos o ouvimos da sua própria boca.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 22, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.