João 4
mri (MRI) vs ARC
1 Ā, nō ka mōhio te Ariki, kua rongo ngā Parihi, ko ngā ākonga a Īhu i mea ai, i iriiri ai, he tokomaha atu i a Hoani.
1 E, quando o Senhor veio a saber que os fariseus tinham ouvido que Jesus fazia e batizava mais discípulos do que João
2 (He ahakoa rā ehara i a Īhu nāna i iriiri, nā āna ākonga ia.)
2 (ainda que Jesus mesmo não batizava, mas os seus discípulos),
3 Ka mahue a Hūria i a ia, ā, hoki ana anō ki Kariri.
3 deixou a Judeia e foi outra vez para a Galileia.
4 Nā, ko te ara mōna i tika nā Hamaria.
4 E era-lhe necessário passar por Samaria.
5 Ā, ka haere ia ki tētahi pā o Hamaria, ko Haika te ingoa, e pātata ana ki te wāhi i hoatu e Hākopa ki tāna tama, ki a Hōhepa.
5 Foi, pois, a uma cidade de Samaria, chamada Sicar, junto da herdade que Jacó tinha dado a seu filho José.
6 Kei reira hoki te puna a Hākopa. Nā, kua ngenge a Īhu i te haerenga, heoi noho ana ia ki te taha o te puna, ā, meāke ko te ono o ngā hāora.
6 E estava ali a fonte de Jacó. Jesus, pois, cansado do caminho, assentou-se assim junto da fonte. Era isso quase à hora sexta.
7 Ka haere mai tētahi wahine o Hamaria ki te utu wai. Ka mea a Īhu ki a ia, “Hōmai he wai mōku.”
7 Veio uma mulher de Samaria tirar água. Disse-lhe Jesus: Dá-me de beber.
8 (Kua riro hoki āna ākonga ki te pā, ki te hoko kai.)
8 Porque os seus discípulos tinham ido à cidade comprar comida.
9 Nā, ko te meatanga a te wahine o Hamaria ki a ia, “He aha koe, he Hūrai nā koe, ka tono mai ai i te wai i ahau, he wahine nei ahau nō Hamaria?” (Kāhore hoki e tātata ana ngā Hūrai ki ngā Hamari.)
9 Disse-lhe, pois, a mulher samaritana: Como, sendo tu judeu, me pedes de beber a mim, que sou mulher samaritana (porque os judeus não se comunicam com os samaritanos)?
10 Ka whakahoki a Īhu, ka mea ki a ia, “Me i mātau koe ki tā te Atua e hōmai ai, ki tēnei hoki e mea nei ki a koe, ‘Hōmai he wai mōku,’ pēnei kua tono koe ki a ia, ā, kua hoatu e ia te wai ora ki a koe.”
10 Jesus respondeu e disse-lhe: Se tu conheceras o dom de Deus e quem é o que te diz: Dá-me de beber, tu lhe pedirias, e ele te daria água viva.
11 Ka mea te wahine ki a ia, “E kara, kāhore āu mea hei utu wai, he hōhonu anō te puna. Nō hea tēnā wai ora āu?
11 Disse-lhe a mulher: Senhor, tu não tens com que a tirar, e o poço é fundo; onde, pois, tens a água viva?
12 He nui oti koe i tō mātou matua, i a Hākopa, i hōmai ai te puna ki a mātou, inu ana ia i konei, rātou ko āna tamariki, me āna kararehe?”
12 És tu maior do que Jacó, o nosso pai, que nos deu o poço, bebendo ele próprio dele, e os seus filhos, e o seu gado?
13 Ka whakahoki a Īhu, ka mea ki a ia, “E mate anō i te wai te tangata e inu ana i tēnei wai;
13 Jesus respondeu e disse-lhe: Qualquer que beber desta água tornará a ter sede,
14 tēnā ko te tangata e inu ana i te wai e hoatu e ahau ki a ia, e kore ia e mate i te wai ā ake ake. Engari, te wai e hoatu e ahau ki a ia, hei puna wai tēnā i roto i a ia e pupū ake ana, ā te ora tonu rā anō.”
14 mas aquele que beber da água que eu lhe der nunca terá sede, porque a água que eu lhe der se fará nele uma fonte de água a jorrar para a vida eterna.
15 Ka mea te wahine ki a ia, “E kara, hōmai ki ahau tēnei wai, kei mate ahau i te wai, kei haere mai hoki ki konei rawa utu ai.”
15 Disse-lhe a mulher: Senhor, dá-me dessa água, para que não mais tenha sede e não venha aqui tirá-la.
16 Ka mea a Īhu ki a ia, “Tīkina, karangatia tō tahu, ka hoki mai ai.”
16 Disse-lhe Jesus: Vai, chama o teu marido e vem cá.
17 Ka whakahoki te wahine, ka mea, “Kāhore āku tahu.”
17 A mulher respondeu e disse: Não tenho marido. Disse-lhe Jesus: Disseste bem: Não tenho marido,
18 inā hoki kua tokorima āu tahu, ko ia i a koe nei ehara i te tahu nāu. He pono tēnei kōrero āu.”
18 porque tiveste cinco maridos e o que agora tens não é teu marido; isso disseste com verdade.
19 Ka mea te wahine ki a ia, “E kara, e kite ana ahau he poropiti koe.
19 Disse-lhe a mulher: Senhor, vejo que és profeta.
20 I karakia ō mātou mātua i runga i tēnei maunga; ā, e mea ana koutou, Ko Hiruhārama te wāhi e tika ai te karakia.”
20 Nossos pais adoraram neste monte, e vós dizeis que é em Jerusalém o lugar onde se deve adorar.
21 Ka mea a Īhu ki a ia, “E tai, whakapono ki ahau, meāke puta te wā, e kore ai koutou e karakia ki te Matua i runga i tēnei maunga, e kore anō i Hiruhārama.
21 Disse-lhe Jesus: Mulher, crê-me que a hora vem em que nem neste monte nem em Jerusalém adorareis o Pai.
22 Kāhore koutou e mōhio ki tā koutou e karakia nei; e mātau ana mātou ki tā mātou e karakia nei; nō ngā Hūrai nei hoki te ora.
22 Vós adorais o que não sabeis; nós adoramos o que sabemos porque a salvação vem dos judeus.
23 Otirā, meāke puta te wā, ā, tēnei anō, e karakia ai ngā kaikarakia pono ki te Matua i runga i te wairua, i te pono; e rapu ana hoki te Matua ki te pērā hei karakia ki a ia.
23 Mas a hora vem, e agora é, em que os verdadeiros adoradores adorarão o Pai em espírito e em verdade, porque o Pai procura a tais que assim o adorem.
24 He Wairua te Atua; me karakia hoki ngā kaikarakia ki a ia i runga i te wairua, i te pono.”
24 Deus é Espírito, e importa que os que o adoram o adorem em espírito e em verdade.
25 Ka mea te wahine ki a ia, “E mātau ana ahau kei te haere mai te Mīhaia,” (e kīa nei ko te Karaiti). “Ka tae mai ia, māna ngā mea katoa e kōrero ki a tātou.”
25 A mulher disse-lhe: Eu sei que o Messias (que se chama o Cristo) vem; quando ele vier, nos anunciará tudo.
26 Ka mea a Īhu ki a ia, “Ko ahau anō ia e kōrero nei ki a koe.”
26 Jesus disse-lhe: Eu o sou, eu que falo contigo.
27 Nā, ka puta i reira āna ākonga, ka mīharo ki tāna kōrerotanga ki te wahine; heoi, kīhai tētahi i mea, “He aha tāu e rapu? He aha koe ka kōrero ai ki a ia?”
27 E nisso vieram os seus discípulos e maravilharam-se de que estivesse falando com uma mulher; todavia, nenhum lhe disse: Que perguntas? ou: Por que falas com ela?
28 Nā, ka whakarērea e te wahine tāna ipu, ā, haere ana ki te pā, ka mea ki ngā tāngata,
28 Deixou, pois, a mulher o seu cântaro, e foi à cidade, e disse àqueles homens:
29 “Haere mai, kia kite i te tangata i kōrerotia mai ai ki ahau ngā mea katoa i mea ai ahau. Ehara rānei tēnei i a te Karaiti?”
29 Vinde e vede um homem que me disse tudo quanto tenho feito; porventura, não é este o Cristo?
30 Ka puta rātou ki waho o te pā, ā, ka ahu mai ki a ia.
30 Saíram, pois, da cidade e foram ter com ele.
31 I taua takiwā anō ka tohe ngā ākonga ki a ia, ka mea, “E te Kaiwhakaako, e kai rā.”
31 E, entretanto, os seus discípulos lhe rogaram, dizendo: Rabi, come.
32 Otirā, ka mea ia ki a rātou, “He kai anō tāku hei kai māku, kāhore koutou e mātau.”
32 Porém ele lhes disse: Uma comida tenho para comer, que vós não conheceis.
33 Nā, ka mea ngā ākonga tētahi ki tētahi, “I kawea mai rānei e tētahi he kai māna?”
33 Então, os discípulos diziam uns aos outros: Trouxe-lhe, porventura, alguém de comer?
34 Ka mea a Īhu ki a rātou, “Ko tāku kai tēnei, ko te mea i tā tōku kaitono e pai ai, kia whakaotia hoki tāna mahi.”
34 Jesus disse-lhes: A minha comida é fazer a vontade daquele que me enviou e realizar a sua obra.
35 E kore ianei koutou e mea, “Kia whā atu ngā marama, ā, ka taea te kotinga? Nana, ko tāku kupu tēnei ki a koutou, kia ara ake ō koutou kanohi, titiro ki ngā māra; kua mā noa ake; ko te kotinga tēnei.
35 Não dizeis vós que ainda há quatro meses até que venha a ceifa? Eis que eu vos digo: levantai os vossos olhos e vede as terras, que já estão brancas para a ceifa.
36 Ka whiwhi te kaikokoti ki te utu, ka kohia anō hoki e ia ngā hua mō te ora tonu; kia hari tahi ai te kairui rāua ko te kaikokoti.
36 E o que ceifa recebe galardão e ajunta fruto para a vida eterna, para que, assim o que semeia como o que ceifa, ambos se regozijem.
37 Nā, konei hoki i pono ai taua kī, ‘E rui ana tētahi, e kokoti ana tētahi.’
37 Porque nisso é verdadeiro o ditado: Um é o que semeia, e outro, o que ceifa.
38 I tonoa koutou e ahau ki te kokoti i te mea kīhai i mahia e koutou. He tangata kē nāna i mahi, ā, kua uru koutou ki ā rātou mahi.”
38 Eu vos enviei a ceifar onde vós não trabalhastes; outros trabalharam, e vós entrastes no seu trabalho.
39 Ā, he tokomaha ngā Hamari o taua pā i whakapono ki a ia, mō te kī a te wahine i mea rā, “I kōrerotia mai e ia ki ahau ngā mea katoa i mea ai ahau.”
39 E muitos dos samaritanos daquela cidade creram nele, pela palavra da mulher, que testificou: Disse-me tudo quanto tenho feito.
40 Ā, nō ka tae ngā Hamari ki a ia, ka mea kia noho ia ki a rātou; ā, e rua ngā rā i noho ai ia ki reira.
40 Indo, pois, ter com ele os samaritanos, rogaram-lhe que ficasse com eles; e ficou ali dois dias.
41 Nā, hira noa ake ngā tāngata i whakapono, he mea hoki nā tāna kupu.
41 E muitos mais creram nele, por causa da sua palavra.
42 I mea anō ki te wahine, “Ehara i te mea nā tāu kupu i whakapono ai mātou ināianei; kua rongo nei hoki mātou ake, ā, ka mātau, ko te Karaiti pū tēnei, ko te Kaiwhakaora o te ao.”
42 E diziam à mulher: Já não é pelo que disseste que nós cremos, porque nós mesmos o temos ouvido e sabemos que este é verdadeiramente o Cristo, o Salvador do mundo.
43 Ka pahure aua rā e rua, ka tūria atu e ia i reira, ā, haere ana ki Kariri.
43 E, dois dias depois, partiu dali e foi para a Galileia.
44 Ko Īhu tonu hoki nāna te kī, kāhore he hōnore o te poropiti i tōna kāinga ake.
44 Porque Jesus mesmo testificou que um profeta não tem honra na sua própria pátria.
45 Heoi, i tōna taenga ki Kariri, ka whakamanuhiritia, ia e ngā tāngata o Kariri, i kite hoki rātou i ngā mea katoa i meatia e ia ki Hiruhārama i te hākari; i haere hoki rātou ki te hākari.
45 Chegando, pois, à Galileia, os galileus o receberam, porque viram todas as coisas que fizera em Jerusalém no dia da festa; porque também eles tinham ido à festa.
46 Ā, ka tae anō a Īhu ki Kana o Kariri, ki te wāhi i meatia ai e ia te wai hei wāina. Nā, ko tētahi tangata a te kīngi, kei Kaperenauma tāna tama e mate ana.
46 Segunda vez foi Jesus a Caná da Galileia, onde da água fizera vinho. E havia ali um oficial do rei, cujo filho estava enfermo em Cafarnaum.
47 Ā, nō ka rongo ia kua tae mai a Īhu i Hūria ki Kariri, ka haere ki a ia, ka īnoi ki a ia kia haere ia ki te whakaora i tāna tama; meāke hoki marere.
47 Ouvindo este que Jesus vinha da Judeia para a Galileia, foi ter com ele e rogou-lhe que descesse e curasse o seu filho, porque já estava à morte.
48 Nā, ko te meatanga a Īhu ki a ia, “Ki te kāhore koutou e kite i ngā tohu, i ngā merekara, e kore rawa koutou e whakapono.”
48 Então, Jesus lhe disse: Se não virdes sinais e milagres, não crereis.
49 Ka mea te tangata a te kīngi ki a ia, “E te Ariki, haere iho i te mea kāhore anō kia mate noa tāku tamaiti”.
49 Disse-lhe o oficial: Senhor, desce, antes que meu filho morra.
50 Ka mea a Īhu ki a ia, “Haere; kua ora tāu tama.”
50 Disse-lhe Jesus: Vai, o teu filho vive. E o homem creu na palavra que Jesus lhe disse e foi-se.
51 Ā, i a ia e haere ana, ka tūtaki āna pononga ki a ia, ka kōrero, “Kua ora tāu tamaiti.”
51 E, descendo ele logo, saíram- lhe ao encontro os seus servos e lhe anunciaram, dizendo: O teu filho vive.
52 Nā, ka ui ia ki a rātou ki te hāora i mātūtū ake ai ia. Ka mea rātou ki a ia, “Nōnanahi, nō te whitu o ngā hāora, i mutu ai tōna kā.”
52 Perguntou-lhes, pois, a que hora se achara melhor; e disseram-lhe: Ontem, às sete horas, a febre o deixou.
53 Nā, ka mōhio te pāpā, ko te tino hāora ia i mea ai a Īhu ki a ia, “Kua ora tāu tama.” Ā, whakapono ana ia, rātou ko tōna whare katoa.
53 Entendeu, pois, o pai que era aquela hora a mesma em que Jesus lhe disse: O teu filho vive; e creu ele, e toda a sua casa.
54 Ko te rua anō tēnei o ngā merekara i meatia e Īhu, i muri i tōna haerenga i Hūria ki Kariri.
54 Jesus fez este segundo milagre quando ia da Judeia para a Galileia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.