Gálatas 3

Tnúhu ní cáháⁿ yǎ ndiǒxí xito cùu uú (MILNT) vs NVT

Sair da comparação
NVT Nova Versão Transformadora
1 Te nchòhó ñáyiu distrìtú Gàlaciá, ñáyiu sa xǐndecu ichi Xítohó Jesucrìstú, ¿ná cuèndá ío ñɨɨ́ iní‑ndó ñǎ cuìní‑ndó tnɨ̀ɨ‑ndo nchaa tnúhu càháⁿ‑gá?, ¿te yoo ní dádǎhu ndodo iní ñáhá xìi‑ndo núu ducaⁿ quìde‑ndo? Te nàha‑ndo sá ǐo váha ní dánèhé ñáhá‑ndɨ̌ xii‑ndo nàcuáa ní cuu ní xíhí Xítohó Jesucrìstú.
1 Ó gálatas insensatos! Quem os enfeitiçou? Jesus Cristo não lhes foi explicado tão claramente como se tivessem visto com os próprios olhos a morte dele na cruz?
2 Te vitna cáháⁿ‑ndó nǔu sá nchìcúⁿ nihnu‑ndo nchàa nacuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés ní níhí‑ndó Espíritú Yǎ Ndiǒxí ndécú ndɨ̀hɨ‑ndo, àdi sá ni sàndáá iní‑ndó tnǔhu Xítohó Jesucrìstú sá nǐ dánèhé ñáhá‑ndɨ̌ xii‑ndo nǐ níhí‑ndó Espíritú‑gá ndécú ndɨ̀hɨ‑ndo.
2 Deixem-me perguntar apenas uma coisa: vocês receberam o Espírito porque obedeceram à lei ou porque creram na mensagem que ouviram?
3 Te nchòhó ío nɨɨ dɨ̌quɨ́‑ndó chi Espíritú Yǎ Ndiǒxí tá quìde váha ñaha‑xi xìi‑ndo cuáháⁿ ní cùu. ¿Te náa vitna mee‑nǎ‑ndó cuìní‑ndó càda‑ndo nacuáa ta quìde ñaha Espíritú‑gá cuáháⁿ xii‑ndo ni cùu‑áⁿ?
3 Será que perderam o juízo? Tendo começado no Espírito, por que agora procuram tornar-se perfeitos por seus próprios esforços?
4 Te sàni ɨɨⁿ sani úú iní‑í cuèndá‑ndó sǎ àúⁿ nǎ cuu nándɨ yáha‑ndo ndècu‑ndo ichi Yá Ndiǒxí.
4 Será que foi à toa que passaram por tantos sofrimentos? É claro que não foi à toa!
5 Te xìní‑ndó sǎ Yǎ Ndiǒxí ní taxi‑gá Espíritú‑gá ní ngúndecu ndɨhɨ‑ndo, te ní quide‑gá sá vǎ yǒo tnàhí ndàcu cada núú‑ndó nǐ xiní‑ndó. Te ducaⁿ nǐ quide‑gá, chi ní sándáá iní‑ndó‑gǎ, dico ñá dɨ́ú cuèndá nchaa nàcuáa ní cachí ndíi Moìsés cada ñáyiu ducaⁿ nǐ quide‑gá.
5 Volto a perguntar: acaso aquele que lhes deu o Espírito e realizou milagres entre vocês agiu assim porque vocês obedeceram à lei ou porque creram na mensagem que ouviram?
6 Te ndíi Àbrahám ducaⁿ ǐo ní sándáá iní ndíi Yá Ndiǒxí, núu xíǎⁿ ní cachí‑gá sá nǐ cudɨ̀u ndíi núú‑gǎ sá dúcáⁿ nǐ quide ndíi.
6 Da mesma forma, “Abraão creu em Deus, e assim foi considerado justo”.
7 Te càchí tnúhu ndáá‑í xii‑ndo sǎ ncháá ñǎyiu sàndáá iní ñáhá xìi Yá Ndiǒxí dàtná ní sándáá iní ñáhá ndǐi Àbrahám xii‑gá, ñáyiu‑áⁿ ɨɨⁿ‑ni cùú‑yu ndɨhɨ ndíi núú‑gǎ.
7 Logo, os verdadeiros filhos de Abraão são aqueles que creem.
8 Te núú tùtú Yǎ Ndiǒxí ní ngódó tnùní tnúhu váha, tnúhu sá nǐ xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí xii ndíi Àbrahám, te duha ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi: “Nchaa ñáyiu nɨhìí ñuyíú cada váha‑í‑yu sá cuèndá‑n”, duha ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi. Te sá dúcáⁿ nǐ ngódó tnùní núú tùtú Yǎ Ndiǒxí ndéé dàvá‑áⁿ, te xíǎⁿ cútnùní sá sàá nduu, te cue ñáyiu ñá túú cùu ñáyiu isràél vá cúndècu‑gá cuéchi‑yu núú‑gǎ te núu na quɨ̀ndáá iní ñáhǎ‑yu xii‑gá.
8 As Escrituras previram esse tempo em que Deus declararia os gentios justos por meio da fé. Ele anunciou essas boas-novas a Abraão há muito tempo, quando disse: “Todas as nações da terra serão abençoadas por seu intermédio”.
9 Te xíǎⁿ nǔu nchaa ñáyiu sàndáá iní ñáhá xìi Yá Ndiǒxí cada váha ñaha‑gǎ xií‑yu dàtná ní quide váha‑gá ndíi Àbrahám, chi ndíi‑áⁿ ducaⁿ nǐ sándáá iní ñáhá ndǐi xii‑gá.
9 Portanto, todos os que creem participam da mesma bênção que Abraão recebeu por crer.
10 Te nchaa ñáyiu cuìní cada nchaa nàcuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés cuèndá sá cuìní‑yu sá vǎ cúndècu‑gá cuéchi‑yu núú Yǎ Ndiǒxí, ñáyiu‑áⁿ daña nìhnu ñaha‑gá xií‑yu, chi vá ndácǔ‑yu cadá‑yu nàcuáa sàni iní‑yu, te ducaⁿ càda‑gá chi quèe ndáá‑xi nàcuáa càháⁿ‑xi núú tùtú‑gá núú càchí‑xi sá ncháá ñǎyiu ñá túú quìde nchaandɨ túhú nàcuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés te daña nìhnu ñaha‑gá xií‑yu.
10 Contudo, os que confiam na lei para serem declarados justos estão sob maldição, pois as Escrituras dizem: “Maldito quem não se mantiver obediente a tudo que está escrito no Livro da Lei”.
11 Te núu na cànchicúⁿ nihnu‑ni‑o càda‑o nacuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés, te ñá túú vědana chìndee ñaha‑xi xii‑o nacuáa vá cúndècu‑gá cuéchi‑o nǔú Yǎ Ndiǒxí. Te ndáá chi núú tùtú‑gá càchí‑xi sá ncháá ñǎyiu sàndáá iní ñáhá xìi‑gá, ñáyiu ñá túú‑gǎ cuéchi‑xi ndècu ío váha ndècú‑yu núú‑gǎ.
11 É evidente, portanto, que ninguém pode ser declarado justo diante de Deus pela lei. Pois as Escrituras dizem: “O justo viverá pela fé”.
12 Te núu dìcó ìó ñáyiu quìde nchaandɨ túhú nàcuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés ñá, te ñá túú xìni ñuhu‑xi quɨndáá iní‑yu tnúhu Xítohó Jesucrìstú, chi núú tùtú Yǎ Ndiǒxí càchí‑xi sá nǔu dìcó ìó ñáyiu ndacu cada nchaa nàcuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés ñá, te cundecu váha‑yu núú Yǎ Ndiǒxí.
12 A lei, porém, não é baseada na fé, pois diz: “Quem obedece à lei viverá por ela”.
13 Te tnúhu ní chídó tnùní ndíi Moìsés càchí‑xi sá ǐo ndècu cuéchi‑o nǔú Yǎ Ndiǒxí cuèndá sá ñǎ ndácú‑ó càda‑o nchaa nacuáa ní cáháⁿ ndíi, te cuèndá xíǎⁿ tá dàña nihnu ñaha‑gá xii‑o cuǎháⁿ. Dico Xítohó Jesucrìstú ní xido‑gá nchaa cuéchi‑o cuèndá sá vǎ dáñá nìhnu ñaha‑gá Yǎ Ndiǒxí xii‑o. Te càchí‑xi núú tùtú Yǎ Ndiǒxí: “Ɨɨⁿ tée na càta caa‑güedé ɨɨⁿ yutnu, te tée‑áⁿ cúú‑dě tée dàña nihnu ñaha Yá Ndiǒxí”, duha càchí‑xi núú tùtú‑gá.
13 Mas Cristo nos resgatou da maldição pronunciada pela lei tomando sobre si a maldição por nossas ofensas. Pois as Escrituras dizem: “Maldito todo aquele que é pendurado num madeiro”.
14 Te ducaⁿ nǐ yáha Xítohó Jesucrìstú, chi cuìní Yǎ Ndiǒxí sá ndùu táhú nchaa ñáyiu ñá túú cùu ñáyiu isràél cundecu váha‑yu dàtná ní nduu táhú ndǐi Àbrahám ndécú vǎha ndíi. Te ducaⁿ nǐ yáha‑gá cuèndá nchaa nchoo ñǎyiu sàndáá iní ñáhá xìi‑gá ngúndecu ndɨhɨ‑o Espíritú Yǎ Ndiǒxí sá nǐ cachí méé‑gǎ taxi‑gá.
14 Por meio de Cristo Jesus, os gentios foram abençoados com a mesma bênção de Abraão, para que recebêssemos, pela fé, o Espírito prometido.
15 Te nchòhó cue ñáyiu ndècu ndɨhɨ‑í ichi Yá Ndiǒxí na càchí tnúhu‑í xii‑ndo nàcuáa quìde cue ñáyiu ñuyíú‑a cuèndá tecú tnùní‑gá‑ndó nàcuáa quìde Yá Ndiǒxí. Chi ñáyiu‑áⁿ òré cuìní‑yu cadá‑yu ɨɨⁿ sá cádǎ‑yu, te díhna‑gá ndátnǔhu‑yu te òré cúú ɨ̀ɨⁿnuú‑yu, te sáha fìrmá‑yu ɨɨⁿ tutú te tutú‑áⁿ vǎ yǒo ɨɨⁿ ndacu cáháⁿ sá vǎ nándɨ̌hɨ‑gá‑xi, te ni vǎ yǒo‑gá ndacu nágá tnúhu chido tnùní núú‑xí.
15 Irmãos, apresento-lhes um exemplo da vida diária. Ninguém pode anular ou fazer acréscimos a uma aliança irrevogável.
16 Te ducaⁿ nǐ quide Yá Ndiǒxí ndɨhɨ ndíi Àbrahám, chi ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi nàcuáa cada‑gá, te tnúhu‑áⁿ cúú‑xí cuèndá méé ndǐi ndɨhɨ cuèndá ɨɨⁿ ñaní tnáhá ndǐi cundecu ñuyíú‑a ndéé cuèé‑gá. Te núú tùtú‑gá càchí‑xi sá tnǔhu‑áⁿ cúú‑xí cuèndá ɨɨⁿ‑ni ñaní tnáhá ndǐi te ñá dɨ́ú cuèndá nchaá‑yu. Te ñaní tnáhá ndǐi tée cùu cuendá tnúhu‑áⁿ cúú Xǐtohó Jesucrìstú.
16 Pois bem, Deus fez a promessa a Abraão e a seu descendente. Observem que as Escrituras não dizem “a seus descendentes”, como se fosse uma referência a muitos, mas sim “a seu descendente”, isto é, Cristo.
17 Te na càchí tnúhu‑í xii‑ndo sǎ Yǎ Ndiǒxí ní quide ndáá duuⁿ‑gá ndɨhɨ ndíi Àbrahám nàcuáa cada‑gá. Te sa ní cuu cúmí cièndú ócó úxí cuíá sǎ dúcáⁿ nǐ xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí xii ndíi Àbrahám, te dǎtnùní ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi Moìsés chido tnùní ndíi nàcuáa cada ñáyiu, te nchaa tnúhu ní chídó tnùní ndíi Moìsés ñá túú dàquee tɨ́hú‑xi tnúhu sá nǐ xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí xii ndíi Àbrahám nàcuáa cada‑gá.
17 É isto que quero dizer: a lei, que veio 430 anos depois, não pode anular a aliança que Deus estabeleceu com Abraão, pois nesse caso a promessa seria quebrada.
18 Te núu dìcó cuèndá nchaa tnúhu sá nǐ chídó tnùní ndíi Moìsés ní nàníhí tàhú‑ó ñá, te ñá túú‑gǎ xíní ñùhu‑xi cada cuendá‑ó tnǔhu ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí xii ndíi Àbrahám cada‑gá ní cùu te núu ducaⁿ. Te ndíi‑áⁿ nǐ naníhí tàhú ndíi chi ducaⁿ nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí cada ñaha‑gǎ xii ndíi.
18 Portanto, se a herança pudesse ser recebida pela obediência à lei, ela não viria pela aceitação da promessa. No entanto, Deus, em sua bondade, a concedeu a Abraão como promessa.
19 Te nchaa tnúhu ní cáháⁿ ndíi Moìsés ní ngódó núú‑xí nchìcúⁿ nihnu ñáyiu cuèndá ducaⁿ cùtnuní iní‑yu sá ndécú cuěchi‑yu, te nchìcúⁿ nihnu‑ní‑yu ndéé ní sáá nduu nǐ quexìo Yaá cúú ñàní tnáhá ndǐi Àbrahám, chi Yaá‑áⁿ ducaⁿ nǐ xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí quixi‑gá cada váha‑gá nchaa ñáyiu. Te nchaa tnúhu ní chídó tnùní ndíi Moìsés, chi Yá Ndiǒxí ní tendaha‑gǎ cue espíritú xínú cuèchi núú‑gǎ ní sáháⁿ‑xi ní xítnǔhu ñaha‑xi xìi ndíi nàcuáa danèhé ndíi ñáyiu.
19 Qual era, então, o propósito da lei? Ela foi acrescentada à promessa para mostrar às pessoas seus pecados. Mas a lei deveria durar apenas até a vinda do descendente prometido. Por meio de anjos, a lei foi entregue a um mediador.
20 Te Yá Ndiǒxí ñá túú ní cǎháⁿ‑gá núú méé ñǎyiu, chi ndíi Moìsés ní cáháⁿ ndíi yuhu‑gá núǔ‑yu, dico cútnàhá ní cáháⁿ ndɨhɨ‑gá ndíi Àbrahám chi núú méé nǔú ɨ́ɨ́ⁿ ndǐi ndɨhɨ‑gá ní xáhaⁿ‑gǎ xii ndíi nàcuáa cada‑gá.
20 O mediador, porém, só é necessário quando dois ou mais precisam chegar a um acordo, e Deus é um só.
21 Te nchaa nàcuáa ní chídó tnùní ndíi Moìsés, ndɨhɨ nchaa nàcuáa ní xáhaⁿ Yǎ Ndiǒxí xii ndíi Àbrahám cada‑gá, ñá túú dàquee tɨ́hú tnáhá‑xí. Te núu dìcó nánìhí tàhú ñáyiu nchìcúⁿ nihnu nchaa nàcuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés ñá te cudɨ̀ú‑yu núú‑gǎ cuèndá‑ni sá nchìcúⁿ nihnú‑yu nchaa nàcuáa ní cáháⁿ ndíi ni cùu.
21 Existe, portanto, algum conflito entre a lei e as promessas de Deus? De maneira nenhuma! Se a lei fosse capaz de nos conceder nova vida, seríamos declarados justos pela obediência a ela.
22 Te núú tùtú Yǎ Ndiǒxí càchí‑xi: “Nchaa nchòhó ñáyiu ndècu ñuyíú ndécú cuěchi‑ndo”, duha càchí‑xi. Te ducaⁿ càháⁿ‑xi cuèndá quɨ́ndáá iní‑ó Xǐtohó Jesucrìstú, te naníhí tàhú‑ó chi ducaⁿ nǐ cachí Yǎ Ndiǒxí cada‑gá.
22 Mas as Escrituras afirmam que somos todos prisioneiros do pecado, de modo que nós, os que cremos, recebemos a promessa de libertação apenas pela fé em Jesus Cristo.
23 Te cútnàhá vátá cúndècu ndɨhɨ‑gá‑ó tnǔhu Xítohó Jesucrìstú, te nchìcúⁿ nihnu‑o nchàa nacuáa ní cáháⁿ ndíi Moìsés, te ní cutnùní iní‑ó sǎ ǐo ndècu cuéchi‑o ni cùu. Te ducaⁿ‑ni nchìcúⁿ nihnu‑o ndèé ní sáá nduu nǐ quexìo Xítohó Jesucrìstú ñuyíú‑a, te ní sándáá iní‑ó‑gǎ.
23 Antes que o caminho da fé se tornasse disponível, fomos colocados sob a custódia da lei e mantidos sob a sua guarda, até que essa fé fosse revelada.
24 Te nchaa tnúhu sá nǐ chídó tnùní ndíi Moìsés ní sanu ichi ñaha‑xi xìi‑o nacuáa cada‑o cùndecu‑o, te ducaⁿ‑ni sànu ichi ñaha‑xi xii‑o ndéé ní sáá nduu ní quexìo Xítohó Jesucrìstú ñuyíú‑a. Te ducaⁿ nǐ cuu cuèndá quɨ́ndáá iní‑ó‑gǎ, te vá cúndècu‑gá cuéchi‑o nǔú Yǎ Ndiǒxí.
24 Em outras palavras, a lei foi nosso guardião até a vinda de Cristo; ela nos protegeu até que, por meio da fé, pudéssemos ser declarados justos.
25 Te vitna ní ngúndecu ndɨhɨ‑o tnǔhu Xítohó Jesucrìstú, te ñá túú‑gǎ xíní ñùhu‑xi canu ichi ñaha nchaa tnúhu ní chídó tnùní ndíi Moìsés.
25 Agora que veio o caminho da fé, não precisamos mais da lei como guardião.
26 Te vitna tnàhá nchaa nchòhó cúú‑ndó děhe Yá Ndiǒxí, chi ní sándáá iní‑ndó Xǐtohó Jesucrìstú.
26 Pois todos vocês são filhos de Deus por meio da fé em Cristo Jesus.
27 Te nchòhó ní sandute‑ndo dàtná càchí‑gá, te ndècu‑ndo ndɨhɨ‑gá, te quìde‑ndo nchaa nacuáa ní cáháⁿ‑gá ndécú‑ndó, te ío ndècu yɨñuhu‑ndo núú Yǎ Ndiǒxí dàtná ndécú yɨ̀ñuhu mee Xítohó Jesucrìstú.
27 Todos que foram unidos com Cristo no batismo se revestiram de Cristo.
28 Te vitna ɨɨⁿ‑ni cùu‑o nchaa‑o ndecu‑o ndɨhɨ Xítohó Jesucrìstú cuěi cùu‑o ñáyiu isràél àdi ñá túú cùu‑o, te cuěi cùu‑o ñáyiu ñá túú tnàhí dàñá quee núú chíúⁿ pàtróóⁿ‑xi àdi cuu‑o ñáyiu dàñá quéé nǔú chíúⁿ pàtróóⁿ‑xi, te cuěi tée te cuěi ñadɨ̀hɨ́ ɨɨⁿ‑ni cùu‑o nchaa‑o ndecu‑o ndɨhɨ Xítohó Jesucrìstú.
28 Não há mais judeu nem gentio, escravo nem livre, homem nem mulher, pois todos vocês são um em Cristo Jesus.
29 Te nchòhó ndécú ndɨ̀hɨ‑ndo Xítohó Jesucrìstú, te cùu‑ndo datná cue ñaní tnáhá ndǐi Àbrahám, chi ní nduu táhú‑ndó cùndecu váha‑ndo nǔú Yǎ Ndiǒxí dàtná ní nduu táhú ndǐi‑áⁿ ndécú vǎha ndíi núú‑gǎ, te ducaⁿ chi mee‑gǎ ducaⁿ nǐ cachí‑gá cunduu.
29 E agora que pertencem a Cristo, são verdadeiros filhos de Abraão, herdeiros dele segundo a promessa de Deus.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Gálatas 3, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.