Jonas 4
Biblu Ala ta Kuma (DYU) vs NAA
1 Ayiwa, o ko ma diya Yunusu ye fiyewu. A dimina kosɛbɛ.
1 Mas Jonas ficou muito aborrecido e com raiva.
2 A k’a fɔ Matigi Ala ye ko: «Matigi Ala, ne tun ma nin le fɔ ka ne to ne ta jamana ra wa? Nin le kosɔn ne tun b’a fɛ ka bori ka taga Tarisisi; sabu ne k’a lɔn ko ele ye Ala min ye, i bɛ hina, ani i bɛ makari. I tɛ dimi joona, i ta ɲumanya fana ka bon; i bɛ sɔn ka i ta miiriya yɛlɛma ka yafa mɔgɔ ma, i tɛ a ta kojugu hakɛ bɔ a ra.
2 Ele orou ao Senhor e disse: — Ah!
3 Ayiwa, Matigi Ala, nin ko kɔni ma diya ne ye. A to ne ye sa; sabu ne sanin ka fisa ka tɛmɛ ne ɲanaman kan.»
3 Agora, Senhor , peço que me tires a vida, porque para mim é melhor morrer do que viver.
4 Matigi Ala ka Yunusu ɲininka ko: «Yala jo bɛ i fɛ ka dimi nin ko ra wa?»
4 E o Senhor disse: — Você acha que é razoável essa sua raiva?
5 Yunusu ma Ala jaabi; a bɔra Ninive dugu kɔnɔ, ka taga sigi dugu terebɔyanfan na, ka gbata dɔ lɔ o yɔrɔ ra ka sigi o suma ra, k’a flɛ Matigi Ala bɛna min kɛ dugu ra.
5 Então Jonas saiu da cidade e sentou-se num lugar a leste da mesma. Ali construiu um abrigo, sentou-se na sombra, para ver o que aconteceria com a cidade.
6 O wagati ra, Masa Ala ka nɔnfɔnyiri dɔ falen Yunusu kɔrɔ, ka o suma kɛ Yunusu kan, janko a jusu ye suma. O nɔnfɔnyiri ko diyara Yunusu ye kosɛbɛ.
6 Então o Senhor Deus fez crescer uma planta por cima de Jonas, para que fizesse sombra sobre a sua cabeça, a fim de o livrar do seu desconforto. E Jonas ficou muito contente por causa da planta.
7 Nka o dugusagbɛ sɔgɔmada joona fɛ, Ala ka tumu dɔ lana ka na don nɔnfɔnyiri ra. Tumu ka nɔnfɔnyiri ɲimi k’a faga, fɔ k’a ja.
7 Mas no dia seguinte, ao amanhecer, Deus enviou um verme, que atacou a planta, e ela secou.
8 Ayiwa, tere bɔra tuma min na, Ala ka fɔɲɔ gbanninman dɔ lana ka bɔ terebɔyanfan na; tere bɔra, ka digi Yunusu ra kosɛbɛ, fɔ a tun bɛ ɲini ka ɲanamini. Yunusu ko Matigi Ala ma tuun ko a y’a to ale ye sa; a ko: «Saya ka fisa ne fɛ ni ɲanamanya ye.»
8 Quando o sol nasceu, Deus fez soprar um vento leste muito quente. O sol bateu na cabeça de Jonas, de maneira que ele quase desmaiou. Então pediu para morrer, dizendo: — Para mim é melhor morrer do que viver!
9 Ala ka Yunusu ɲininka ko: «Yala jo bɛ i fɛ ka dimi nin nɔnfɔnyiri ta ko ra wa?» Yunusu ka Ala jaabi ko: «Jo bɛ ne fɛ kosɛbɛ yɛrɛ le.»
9 Então Deus perguntou a Jonas: — Você acha que é razoável essa sua raiva por causa da planta? Jonas respondeu: — É tão razoável que até quero morrer!
10 Matigi Ala ko: «Ele ma baara foyi kɛ ka nin nɔnfɔnyiri falen; ele le fana m’a to a wurira. A falenna su kelen, ka faga su kelen. O bɛɛ n’a ta, nin nɔnfɔnyiri hina ka i mina.
10 E o Senhor disse: — Você tem compaixão da planta que não lhe custou nenhum trabalho. Você não a fez crescer. Numa noite ela nasceu e na noite seguinte desapareceu.
11 O tuma, mun na i t’a fɛ ne Ala ye makari Ninive duguba ta mɔgɔw ra, dugu min mɔgɔw ka ca ni mɔgɔ waga kɛmɛ ni mugan ye, minw tɛ kojugu ni koɲuman lɔn ka bɔ ɲɔgɔn na! Bɛgan camanba le fana bɛ yi!»
11 E você não acha que eu deveria ter muito mais compaixão da grande cidade de Nínive, em que há mais de cento e vinte mil pessoas, que não sabem distinguir entre a mão direita e a mão esquerda, e também muitos animais?
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jonas 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.