João 4

El Nayar Presidio De Los Reyes Cora NT (CRN_WBT) vs NTLH

Sair da comparação
NTLH Nova Tradução na Linguagem de Hoje 2000
1 Majta meꞌɨ́n ɨ́ fariseos, ayée mú ráamuaꞌareeriꞌi tɨjɨ́n jaítzeꞌe pu nuꞌu huáꞌamuaꞌitɨjcɨ ɨ́ teɨte aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús caí aꞌɨ́jna ɨ́ Juan. Ajta nuꞌu huáꞌamuaɨꞌɨhua.
1 Os fariseus ouviram dizer que Jesus estava ganhando mais discípulos e batizava mais pessoas do que João.
2 Mɨ́ ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, capu ayén tihuáꞌamuaɨꞌɨhuacaꞌa, sino aꞌɨ́ɨme muꞌu ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe.
2 (De fato, não era Jesus quem batizava, e sim os seus discípulos.)
3 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, tɨ́ꞌɨj ayén tiúꞌunamuajriꞌi mej nuꞌu miyen tiráamuaꞌareeriꞌi aꞌɨ́ɨme ɨ́ fariseos, aj puꞌi aꞌuun eꞌerájraa u Judea. Tɨꞌɨj jí ajtahuaꞌa aꞌuun aꞌutamé ájtepua u Galilea.
3 Quando Jesus ficou sabendo disso, saiu da Judeia e voltou para a Galileia.
4 Ayee pu tiúꞌujxeꞌeveꞌecaꞌa tɨ aꞌuun jáꞌitaꞌa aꞌuréꞌenen u Samaria.
4 No caminho, ele tinha de passar pela região da Samaria.
5 Tɨꞌɨj jí aꞌuun aꞌaráꞌa chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Sicar, tɨ aꞌuun ajtémeꞌecan u Samaria. Aꞌuu pu vejliꞌi aꞌutacáꞌa aꞌɨ́jna chuéjraꞌa tɨ aꞌɨ́ɨn nuꞌu Jacobo teecan raatapuaíjve ɨ́ ruyauj ɨ́ José teecan.
5 Ele chegou a uma cidade da Samaria, chamada Sicar, que ficava perto das terras que Jacó tinha dado ao seu filho José.
6 Aꞌuu pu yeꞌetéecu aꞌɨ́jna ɨ́ Jacobo. Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, aꞌúu pu aꞌujyeíjxɨ á vejliꞌi aꞌutɨ́ eꞌetécun aꞌiné temuaꞌa pu tíꞌicuaꞌanacaꞌa aꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ áꞌatee tɨ huaméj ɨ́ juye jetze. Aꞌatzaj aꞌájna pɨ́tíꞌirɨjcaa á tacuarixpua.
6 Ali ficava o poço de Jacó. Era mais ou menos meio-dia quando Jesus, cansado da viagem, sentou-se perto do poço.
7 Tɨꞌɨj jí seɨ́j á eꞌiréꞌene, ꞌɨ́itaꞌa tɨ Samaria éꞌemeꞌecan. Ayee pu aꞌɨ́jna jɨ́n eꞌiréꞌene tɨ ij jaj aiitajánɨꞌɨn. Aj puꞌi Jesús ayén tiraatajé tɨjɨ́n: ―Cɨ́j caj jaj tinaatáꞌa.
7 Uma mulher samaritana veio tirar água, e Jesus lhe disse:
8 Majta aꞌɨ́ɨme, ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe, aꞌúu mú áꞌujuꞌun u chajtaꞌa mej mi cuaꞌira tiúꞌunanan.
8 (Os discípulos de Jesus tinham ido até a cidade comprar comida.)
9 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Múꞌee pej hui Israél jetze ajtémeꞌecan. Neajta inee, inee iꞌi ꞌɨ́itaꞌa íiye nej Samaria meꞌecan. ¿Aꞌiné ꞌeen jɨmeꞌe piyen jaj nehuavii nej cɨ́j caj timuaatáꞌan? (Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa aꞌiné, aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan, camu aꞌij áꞌujmuaꞌara aꞌɨ́mej jemi, ɨ́ mej Samaria éꞌeche.)
9 A mulher respondeu: — O senhor é judeu, e eu sou samaritana. Então como é que o senhor me pede água? (Ela disse isso porque os judeus não se dão com os samaritanos.)
10 Aj puꞌi Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Tɨ́ puaꞌa pej muaꞌareere tiꞌitɨ́j tɨ jɨ́n Dios ruxɨ́ꞌeviꞌiraꞌa jɨ́n muaatapuaíjveꞌesin, pajta ramuaꞌareere jaꞌatɨ́ nej púꞌeen inee, i nej niyen muahuavii, ayée pej naatahuavíirancheꞌe. Neajta nu niyen neꞌɨ́jna muaatáꞌanicheꞌen neꞌɨ́jna ɨ́ jaj ɨ́ pej jɨ́n rusén jɨ́n ruuri.
10 Então Jesus disse:
11 Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, capej tiꞌitɨ́j tíchaꞌɨɨ ɨ́ pej jɨ́n raꞌitajánɨꞌɨn ɨ́ jaj, ajta jeíhua pu hui ucátee ɨ́ tɨ atécun. ¿Aꞌuné jetze péyeꞌejánɨꞌɨsin peꞌɨ́jna ɨ́ jaj?
11 Ela respondeu: — O senhor não tem balde para tirar água, e o poço é fundo. Como é que vai conseguir essa água da vida?
12 ¿Ni piyen jaítzeꞌe tiꞌitɨ́j jɨ́n antíꞌamuaꞌaree múꞌee caí aꞌɨ́jna ɨ́ tayáꞌupuacɨꞌɨ, aꞌɨ́jna ɨ́ Jacobo teecan tɨ ayén taatáꞌa tej tiyen aꞌuyéꞌen iiyecuí? Aꞌɨ́ɨ pu ajta ayajna yéꞌecareꞌe, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ yaújmuaꞌameꞌen, majta ɨ́ tihuáꞌayeꞌemuaacaꞌa.
12 Nosso antepassado Jacó nos deu este poço. Ele, os seus filhos e os seus animais beberam água daqui. Será que o senhor é mais importante do que Jacó?
13 Ayee pu tiuꞌutaniú aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―Ayee nu tíꞌimuaꞌixaateꞌe tɨ ayén tihuáꞌaruuren aꞌachú mej puaꞌamé miyen rayeꞌe meꞌɨ́jna ɨ́ jaj tɨ aiitáninei mɨ taꞌatécun jetze. Matɨ́ꞌɨj huayéꞌen, majtáhuaꞌa mú huataꞌíꞌicu méjcaꞌi huáyee.
13 Então Jesus disse:
14 Mɨ́ ajta, jaꞌatɨ́ tɨ naꞌa tɨ aꞌɨ́jna huayéꞌen ɨ́ jaj nej hui niyen raatáꞌasin, capu chéꞌe jaꞌanáj huataꞌíꞌimɨ. Jee xaa neꞌu, ayée pu seíireꞌe aꞌame ɨ́ jemin tɨ aꞌɨ́jna ɨ́ jaj nej niyen tiraatáꞌasin tɨ ayén aiitáninéicaꞌa aꞌame tɨ ij aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́ rusén jɨ́n ruuri áꞌaraꞌani. ―Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
14 mas a pessoa que beber da água que eu lhe der nunca mais terá sede. Porque a água que eu lhe der se tornará nela uma fonte de água que dará vida eterna.
15 Aj puꞌi aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, patáꞌaj piyen cɨ́j caj tinaatáꞌan peꞌɨ́jna ɨ́ jaj nej ni caí chéꞌe huataꞌíꞌimɨn, tɨ ij ajta caí chéꞌe ayén tiúꞌujxeꞌeveꞌe nej niyen yeraajéin neyajna.
15 Então a mulher pediu: — Por favor, me dê dessa água! Assim eu nunca mais terei sede e não precisarei mais vir aqui buscar água.
16 Aj puꞌi ɨ́ Jesus ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aricu, u aꞌutájee ɨ́ tɨ muajáꞌuviꞌitɨn. Pajta mú aꞌuvéꞌemeꞌen.
16 — Vá chamar o seu marido e volte aqui! — ordenou Jesus.
17 Aj puꞌi aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Capu jaꞌatɨ́ nejáꞌuviꞌitɨn. Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―Xɨ́ꞌepɨꞌɨn pej tiuꞌutaxájtacaꞌa tɨ nuꞌu caí jaꞌatɨ́ muajáꞌuviꞌitɨn.
17 — Eu não tenho marido! — respondeu a mulher. Então Jesus disse:
18 Ayee pu tiꞌayajna ɨ́ mej meri anxɨ́vi aráꞌase muáꞌaraa aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej muatéviꞌitɨneꞌe. Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ pej jamuan áꞌuca íjii, capu muajáꞌuviꞌitɨn aꞌɨ́jna. Ayee pej tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n tiuꞌutaxájtacaꞌa.
18 pois já teve cinco, e este que você tem agora não é, de fato, seu marido. Sim, você falou a verdade.
19 Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, ayée pu hui tináꞌamitɨejteꞌe pej piyen Dios jetze meꞌecan tíꞌixaxaꞌa.
19 A mulher respondeu: — Agora eu sei que o senhor é um
20 Tavaújsimuaꞌacɨꞌɨ mú ranáꞌamicheꞌe ɨ́ Dios aꞌíjna jetze ɨ́ jɨrí. Mɨ́ seajta múꞌeen, mɨ sej Israél jetze ajtémeꞌecan, ayée xu tíꞌixaxaꞌa tɨ ayén ruxeꞌeveꞌe tej teꞌuun yéꞌanaꞌamicheꞌen aꞌujna jáꞌahuaꞌa u Jerusalén. ―Ayee pu tiraataꞌixaa.
20 Os nossos antepassados adoravam a Deus neste monte , mas vocês, judeus, dizem que Jerusalém é o lugar onde devemos adorá-lo.
21 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, ayée pu tiuꞌutaniú tɨjɨ́n: ―ꞌƗitaꞌa, ayée nu tíꞌimuaꞌixaateꞌe tzáahuatiꞌiraꞌa jɨmeꞌe, puꞌuri tɨ́n tejaꞌuréꞌenejsin aꞌájna xɨcájraꞌan jetze sej caí chéꞌe ranáꞌamicheꞌe xáꞌajuꞌun ɨ́ tayáꞌupua íiyen jɨrí japua, camu majta chéꞌe ranáꞌamicheꞌe muáꞌajuꞌu u Jerusalén.
21 Jesus disse:
22 ’Múꞌeen, mɨ sej Samaria éꞌemeꞌecan, ayée xu hui caí ramuaꞌate seꞌɨ́jna ɨ́ sej ranaꞌamiche. Mɨ́ teajta iteen, teen tu ramuaꞌate teꞌɨ́jna ɨ́ tej ranaꞌamiche aꞌiné aꞌɨ́jna tɨ ayén ta japua niuuni, aꞌɨ́mej jetze pu huataseíjreꞌesin ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan.
22 Vocês, samaritanos, não sabem o que adoram, mas nós sabemos o que adoramos porque a salvação vem dos judeus.
23 ’Mɨ́ ajta, puꞌuri tɨ́n tejaꞌuréꞌenejsin aꞌájna xɨcájraꞌan jetze mej miyen meꞌɨ́jna jetze araújcaꞌanen ɨ́ xɨéjniuꞌucareꞌaraꞌan ɨ́ Dios mej mi miyen tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranáꞌamicheꞌen ɨ́ tayáꞌupua. Jee xaa neꞌu, puꞌuri aꞌájna tejaꞌuréꞌene mej miyen rɨcɨ aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranaꞌamiche aꞌiné tayáꞌupua pu ayén huáꞌahuauhuau aꞌɨ́mej ɨ́ mej miyen ranaꞌamiche.
23 Mas virá o tempo, e, de fato, já chegou, em que os verdadeiros adoradores vão adorar o Pai em espírito e em verdade. Pois são esses que o Pai quer que o adorem.
24 ’Dios pu xɨéjniuꞌucari púꞌeen, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej ranaꞌamiche, ayée pu ruxeꞌeveꞌe mej meꞌɨ́jna jetze araújcaꞌanen ɨ́ xɨéjniuꞌucareꞌaraꞌan ɨ́ Dios mej mi tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranáꞌamicheꞌen. ―Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
24 Deus é Espírito, e por isso os que o adoram devem adorá-lo em espírito e em verdade.
25 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nee nu hui ramuaꞌaree tɨ aꞌɨ́ɨn téjmi jemi huataseíjreꞌesin aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ jee Mesías púꞌeen, ɨ́ mej miyen ratamuáꞌamua tɨjɨ́n Cɨríistuꞌu tɨ Dios raꞌantíhuaꞌu. Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn ayén huataseíjreꞌen, aꞌɨ́ɨ pu nain jɨ́n titaatáꞌixaateꞌesin.
25 A mulher respondeu: — Eu sei que o
26 Aj puꞌi Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Inee, i nej á jamuan tiꞌixa, nee nu neꞌɨ́n púꞌeen.
26 Então Jesus afirmou:
27 Jɨ́meꞌen puꞌu ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa, aj mú mi uvéꞌene aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe. Jéꞌecan mú aꞌij raꞌutaseíj meꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa jamuan tíꞌixajtacaꞌa. Mɨ́ ajta, capu jaꞌatɨ́ ayén tiraataꞌíhuaꞌuriꞌi tɨjɨ́n: “¿Aꞌiné péjruuren pemɨ́jna mɨ ꞌɨ́itaꞌa?” Ni camu miyen yee: “¿Aꞌiné ꞌeen jɨmeꞌe piyen jamuan tiꞌixa?”
27 Naquele momento chegaram os seus discípulos e ficaram admirados, pois ele estava conversando com uma mulher. Mas nenhum deles perguntou à mulher o que ela queria. E também não perguntaram a Jesus por que motivo ele estava falando com ela.
28 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa, á pu yaꞌutára aꞌɨ́jna ɨ́ ruxaꞌari. Tɨꞌɨj jí u áꞌume u chajtaꞌa. Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa ɨ́ teɨte. Ayen tɨjɨ́n: ―Mú seꞌutáuruyiꞌi sej si yaꞌuseíj jaꞌatɨ́ tɨ ayén tinaatáꞌixaa nain jɨmeꞌe aꞌij nej tiꞌitínchaꞌɨɨ. ¿Ni qui caí aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ Cɨríistuꞌu? ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa.
28 Em seguida, a mulher deixou ali o seu pote, voltou até a cidade e disse a todas as pessoas:
29 — ausente —
29 — Venham ver o homem que disse tudo o que eu tenho feito. Será que ele é o Messias?
30 Matɨ́ꞌɨj miyen tiráanamuajriꞌi, aj mú mi meꞌɨ́n ɨ́ teɨte huiráacɨ u chajtaꞌa. Matɨ́ꞌɨj mi meꞌuun u áꞌujuꞌun ɨ́ Jesús jemi.
30 Muitas pessoas saíram da cidade e foram para o lugar onde Jesus estava.
31 Meenti mauj aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe, ayée mú caꞌanéjri ratáꞌacareꞌe tɨ tiúꞌucuaꞌani. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Rabí, patáꞌaj tiúꞌucuaꞌani.
31 Enquanto isso, os discípulos pediam a Jesus: — Mestre, coma alguma coisa!
32 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nee nu neꞌɨ́jna jɨ́n huaténvaɨreꞌesin neꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ cuaꞌira ɨ́ sej caí ramuaꞌate.
32 Jesus respondeu:
33 Majta meꞌɨ́n, ayée mú tiújꞌixaateꞌecaꞌa tɨjɨ́n: ―Tij jaꞌatɨ́ ari tiraavéꞌetuiiriꞌi ɨ́ cuaꞌira.
33 Então os discípulos começaram a perguntar uns aos outros: — Será que alguém já trouxe comida para ele?
34 Aj puꞌi Jesús ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌɨ́j nu jɨ́n niyen huaténvaɨreꞌesin neꞌɨ́jna jɨmeꞌe nej ni niyen raꞌaráꞌasten ɨ́ tɨ jɨ́n Dios ayén nejaꞌutaꞌítecaꞌa, neajta nej nain jɨ́n raꞌantícɨꞌɨti neꞌɨ́jna ɨ́ tɨ jɨ́n tinaaꞌíjca.
34 — A minha comida — disse Jesus — é fazer a vontade daquele que me enviou e terminar o trabalho que ele me deu para fazer.
35 ’Caxu siyen tiuꞌutaxájta yee aúcheꞌe teꞌáꞌatura aꞌachú cumu muáacua máxcɨraꞌi, sej si tiuꞌuréꞌatzaana. Ayee nu tejáꞌamuaꞌixaateꞌe, xaaseíj, seajta nainjapua huanéereajraꞌani aꞌujna mej aꞌutéꞌuu ɨ́ mej tíꞌihuasteꞌe. Jéihua mú huacuaínaviꞌijmee. Puꞌuri huaxɨ́ꞌepɨꞌɨn sej huáꞌajseɨreꞌen sej si tiuꞌutátuiireꞌen ɨ́ Dios jemi.
35 Vocês costumam dizer: “Daqui a quatro meses teremos a colheita.” Mas olhem e vejam bem os campos: o que foi plantado já está maduro e pronto para a colheita.
36 Ajta íjii, puꞌuri raꞌancuréꞌasin jaꞌatɨ́ aꞌɨ́jna tɨ racɨꞌɨti, aꞌɨ́ɨ pu huáꞌajseɨreꞌesin mej mi miyen ruuri huateáturan tɨ́j naꞌa rusén jɨmeꞌe mej mi naíjmiꞌi miyen huataújtemuaꞌaveꞌen, aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ tiuꞌuhuáste aꞌij tɨ Dios tiraaꞌíjca, ajta aꞌɨ́jna tɨ ayén tiuꞌuréꞌatza aꞌij tɨ ajta Dios tiraaꞌíjca.
36 Quem colhe recebe o seu salário, e o resultado do seu trabalho é a vida eterna para as pessoas. E assim tanto o que semeia como o que colhe se alegrarão juntos.
37 ’Aꞌɨ́j pu jɨ́n ayén tiꞌayajna aꞌij tɨ téꞌeyuꞌusiꞌi tɨ ayén tɨjɨ́n: “Aꞌɨ́ɨ pu raayɨ́ꞌɨtɨ tɨ tiuꞌuhuásteꞌen. Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ seɨ́j ayée pu raayɨ́ꞌɨtɨ tɨ tiuꞌuréꞌatzaana.”
37 Porque é verdade o que dizem: “Um semeia, e outro colhe.”
38 Ayee nu hui neꞌɨ́jna jɨ́n amuaataꞌítecaꞌa sej si siyen seꞌɨ́jna huaréꞌatzaana aꞌu sej caí tejaꞌuhuáste. Seica mú jeíhua huápɨꞌɨ tiuꞌumuárɨej. Seajta múꞌeen, aꞌɨ́j xu siyen ancuréꞌa ɨ́ mej raamuáꞌitɨ meꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ mej tiuꞌumuárɨej. ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
38 Eu mandei vocês colherem onde não trabalharam; outros trabalharam ali, e vocês aproveitaram o trabalho deles.
39 Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Samaria éꞌemeꞌecan, muꞌiitɨ́ mú ráꞌantzaahua meꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ ayén tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨ jɨ́n Jesús nain tiraataꞌixaa aꞌij tɨ tiꞌitiújchaꞌɨɨcaꞌa.
39 Muitos samaritanos daquela cidade creram em Jesus porque a mulher tinha dito: “Ele me disse tudo o que eu tenho feito.”
40 Aꞌɨ́j pu jɨ́n, meꞌɨ́n u eꞌiréꞌene ɨ́ jemin, matɨ́ꞌɨj mi jeíhua rájhuaviiriꞌi tɨ i aꞌɨ́ɨn aꞌuun aꞌuteáturan huáꞌa jamuan. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, aꞌuun ayén éꞌetee huáꞌa jamuan aꞌachú cumu huaꞌapua xɨcaj.
40 Quando os samaritanos chegaram ao lugar onde Jesus estava, pediram a ele que ficasse com eles, e Jesus ficou ali dois dias.
41 Majta jeíhua mú jaítzeꞌe ráꞌantzaahua ɨ́ Jesús meꞌɨ́jna jɨmeꞌe aꞌij tɨ tihuaꞌutáꞌixaa.
41 E muitos outros creram por causa da mensagem dele.
42 Ayee mú tiraataꞌixaa meꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨjɨ́n: ―Amuacaí tu hui teꞌɨ́jna jɨ́n téꞌantzaahua teꞌɨ́jna jɨmeꞌe aꞌij pej penaꞌa peri titaatáꞌixaa. Teajta íjii, catu chéꞌe tiyen teꞌɨ́jna jɨ́n tenaꞌa téꞌantzaahuateꞌe sino tuꞌuri tiyen ráanamuajriꞌi tajɨ́ɨmuaꞌa. Teajta hui tiyen ramuaꞌaree tzáahuatiꞌiraꞌa jɨmeꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn púꞌeen aꞌɨ́jna tɨ ayén téjmi japua niuuni tetɨ́j tenaꞌa puaꞌamé yen seijreꞌe chaanaca japua.
42 Eles diziam à mulher: — Agora não é mais por causa do que você disse que nós cremos, mas porque nós mesmos o ouvimos falar. E sabemos que ele é, de fato, o Salvador do mundo.
43 Tɨ́ꞌɨj teuuméꞌeca aꞌachú cumu huaꞌapua xɨcaj, aj puꞌi aꞌɨ́ɨn Jesús huirájraa aꞌujna. Aj puꞌi aꞌuun áꞌume ájtepua u Galilea.
43 Depois de ficar dois dias ali, Jesus foi para a região da Galileia.
44 Jesús pu ayén huataújxajtacaꞌa ruseɨ́j mej nuꞌu caí rɨ́ꞌɨ tirájchaꞌɨɨ aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej aꞌuun éꞌeche aꞌu tɨ ajta éꞌeche seɨ́j tɨ Dios jetze meꞌecan tíꞌixaxaꞌa. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, huirájraa aꞌujna u Judea.
44 Pois, como ele mesmo disse: “Um profeta não é respeitado na sua própria terra.”
45 Mɨ́ ajta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Galilea éꞌemeꞌecan, temuaꞌa mú naa tiraꞌancuréꞌeviꞌitɨ tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn huáꞌa jemi aꞌaráꞌa. Ayee muꞌu meri nain tiuꞌuséijracaꞌa aꞌij tɨ huarɨ́j aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨ́ꞌɨj aꞌuun aꞌutéveecaꞌa aꞌujna Jerusalén matɨ́ꞌɨj tíꞌiyestejcaꞌa aꞌájna xɨcájraꞌan tɨ jetzen Dios tihuaꞌutáꞌuuniꞌiriꞌi. Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Galilea éꞌemeꞌecan, aꞌɨ́ɨ mú majta aꞌutéꞌuucaꞌa meꞌújna.
45 Quando chegou à Galileia, os moradores dali o receberam bem. É que eles tinham ido à Festa da Páscoa , em Jerusalém, e tinham visto tudo o que Jesus havia feito lá.
46 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, aꞌɨ́ɨ pu ajtahuaꞌa huáꞌumuaarecaꞌa aꞌɨ́mej jemi ɨ́ mej meꞌuun eꞌechéjmeꞌe meꞌújna Caná, aꞌu tɨ ɨ́ jaj aꞌuteújviinutacaꞌa. Aꞌɨ́ɨ pu seɨcɨé ayén ráaruu, neꞌu. Ajta pu seɨ́j aꞌuun aꞌutéveecaꞌa tɨ tiꞌitɨ́j jɨ́n tiꞌitéveecaꞌa aꞌɨ́jna jemi ɨ́ rey. Ajta aꞌɨ́ɨn, seɨ́j pu tiyáujcaꞌa tɨ aꞌuun áꞌucatii aꞌujna Capernaúm. Tíꞌicuiꞌicaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan.
46 Jesus voltou a Caná da Galileia, onde havia transformado água em vinho. Estava ali um alto funcionário público que morava em Cafarnaum. Ele tinha em casa um filho doente.
47 Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́ ayén ráamuaꞌareeriꞌi tɨ Jesús aꞌuun aꞌarájraa aꞌujna Judea, ajta núꞌu ari aꞌuun aꞌaráꞌa u Galilea, tɨꞌɨquí aꞌɨ́jna ɨ́ jaꞌatɨ u áꞌume ɨ́ jemin. Jéihua pu tirájhuaviiriꞌi tɨ aꞌɨ́ɨn Jesús aꞌuun áꞌumeꞌen aꞌɨ́jna jemi tɨ tíꞌicuiꞌi tɨ ij raarújteꞌen aꞌiné puꞌuri nuꞌu tɨ́muaꞌa mɨꞌɨni.
47 Quando ouviu dizer que Jesus tinha vindo da Judeia para a Galileia, foi pedir a ele que fosse a Cafarnaum e curasse o seu filho, que estava morrendo.
48 Ayee pu Jesús tiraataꞌixaa, tɨjɨ́n: ―Caxu jaꞌanáj téꞌantzaahuateꞌesin tɨ puaꞌa necaí niyen tiꞌitɨ́j tejamuaataseíjrateꞌen ɨ́ sej jɨ́n rɨ́ꞌɨ tínaꞌutaseíj naꞌari tiꞌitɨ́j ɨ́ sej jɨ́n ráamuaꞌaree tɨ Dios ayén naatáꞌa nej niyen huárɨni.
48 Jesus disse ao funcionário:
49 Ajta aꞌɨ́ɨn tɨ tiꞌitɨ́j jɨ́n tiꞌitéveecaꞌa ɨ́ rey jemi, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, patáꞌaj piyen u áꞌumeꞌen neetzi jamuan, naꞌari caí, aꞌɨ́ɨ pu hui mɨꞌɨni ɨ́ niyauj.
49 Ele respondeu: — Senhor, venha depressa, antes que o meu filho morra!
50 Ajta Jesús ayén tiuꞌutaniú tɨjɨ́n: ―Aricu aꞌu pej éꞌeche. Puꞌuri run ɨ́ ayauj. Ajta aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́, aꞌɨ́ɨ pu ráꞌantzaahua aꞌij tɨ tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús. Tɨꞌɨj jí áꞌuraa.
50 — Volte para casa! O seu filho vai viver! — disse Jesus. Ele creu nas palavras de Jesus e foi embora.
51 Tɨ́ꞌɨj ari á vejliꞌi auméꞌecaa aꞌɨ́jna ɨ́ jaꞌatɨ, aꞌɨ́ɨ mú raꞌantinájchecaꞌa ɨ́ mej ravaɨreꞌe. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨ nuꞌu ari huarúj aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan.
51 No caminho encontrou-se com os seus empregados, que disseram: — O seu filho está vivo!
52 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutaꞌíhuaꞌuriꞌi aꞌatzaj tɨ puaꞌa ayén huatéepuaꞌaj aꞌɨ́jna tɨ jɨ́n pɨ́stacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌatzaj pu hui huatéepuaꞌaj ɨ́ tajcaí aꞌatzaj teꞌecáaráꞌa ɨ́ tacuarixpua.
52 Então ele perguntou a que horas o filho havia começado a melhorar. Os empregados responderam: — Ontem, à uma da tarde, a febre passou.
53 Jɨ́meꞌen muꞌu miyen tiraataꞌixaa, aj puꞌi ráamuaꞌareeriꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ yaꞌupuáaraꞌan tɨ ayén puaꞌa pɨ́tíꞌirɨjcaa aꞌatzaj tɨ puaꞌa Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨ nuꞌu aꞌɨ́ɨn yaujraꞌan ari run. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, huataújtuiitze ɨ́ tavástaraꞌa jemi. Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ teɨtestemuaꞌameꞌen, aꞌɨ́ɨ mú majta miyen huarɨ́j.
53 Aí o pai lembrou que havia sido naquela mesma hora que Jesus tinha dito: “O seu filho vai viver.” Então ele e toda a família creram em Jesus.
54 Aꞌii pu aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ tɨ huaꞌapua tɨ ayén huápɨꞌɨ ruxeꞌeveꞌe tɨ ayén tiúꞌuruu aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús aꞌujna jáꞌahuaꞌa u Galilea tɨ́ꞌɨj aꞌuun huirájraa u Judea.
54 Esse foi o segundo milagre que Jesus fez depois de ter ido da Judeia para a Galileia.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.