João 4
El Nayar Presidio De Los Reyes Cora NT (CRN_WBT) vs NAA
1 Majta meꞌɨ́n ɨ́ fariseos, ayée mú ráamuaꞌareeriꞌi tɨjɨ́n jaítzeꞌe pu nuꞌu huáꞌamuaꞌitɨjcɨ ɨ́ teɨte aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús caí aꞌɨ́jna ɨ́ Juan. Ajta nuꞌu huáꞌamuaɨꞌɨhua.
1 Quando Jesus soube que os fariseus tinham ouvido dizer que ele fazia e batizava mais discípulos do que João
2 Mɨ́ ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, capu ayén tihuáꞌamuaɨꞌɨhuacaꞌa, sino aꞌɨ́ɨme muꞌu ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe.
2 — se bem que Jesus mesmo não batizava, e sim os seus discípulos —,
3 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, tɨ́ꞌɨj ayén tiúꞌunamuajriꞌi mej nuꞌu miyen tiráamuaꞌareeriꞌi aꞌɨ́ɨme ɨ́ fariseos, aj puꞌi aꞌuun eꞌerájraa u Judea. Tɨꞌɨj jí ajtahuaꞌa aꞌuun aꞌutamé ájtepua u Galilea.
3 deixou a Judeia, retirando-se outra vez para a Galileia.
4 Ayee pu tiúꞌujxeꞌeveꞌecaꞌa tɨ aꞌuun jáꞌitaꞌa aꞌuréꞌenen u Samaria.
4 E era-lhe necessário passar pela região da Samaria.
5 Tɨꞌɨj jí aꞌuun aꞌaráꞌa chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Sicar, tɨ aꞌuun ajtémeꞌecan u Samaria. Aꞌuu pu vejliꞌi aꞌutacáꞌa aꞌɨ́jna chuéjraꞌa tɨ aꞌɨ́ɨn nuꞌu Jacobo teecan raatapuaíjve ɨ́ ruyauj ɨ́ José teecan.
5 Assim, Jesus chegou a uma cidade samaritana, chamada Sicar, perto das terras que Jacó tinha dado a seu filho José.
6 Aꞌuu pu yeꞌetéecu aꞌɨ́jna ɨ́ Jacobo. Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, aꞌúu pu aꞌujyeíjxɨ á vejliꞌi aꞌutɨ́ eꞌetécun aꞌiné temuaꞌa pu tíꞌicuaꞌanacaꞌa aꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ áꞌatee tɨ huaméj ɨ́ juye jetze. Aꞌatzaj aꞌájna pɨ́tíꞌirɨjcaa á tacuarixpua.
6 Ali ficava o poço de Jacó. Cansado da viagem, Jesus sentou-se junto ao poço. Era por volta do meio-dia.
7 Tɨꞌɨj jí seɨ́j á eꞌiréꞌene, ꞌɨ́itaꞌa tɨ Samaria éꞌemeꞌecan. Ayee pu aꞌɨ́jna jɨ́n eꞌiréꞌene tɨ ij jaj aiitajánɨꞌɨn. Aj puꞌi Jesús ayén tiraatajé tɨjɨ́n: ―Cɨ́j caj jaj tinaatáꞌa.
7 Nisso veio uma mulher samaritana tirar água. Jesus lhe disse:
8 Majta aꞌɨ́ɨme, ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe, aꞌúu mú áꞌujuꞌun u chajtaꞌa mej mi cuaꞌira tiúꞌunanan.
8 Pois os seus discípulos tinham ido à cidade comprar alimentos.
9 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Múꞌee pej hui Israél jetze ajtémeꞌecan. Neajta inee, inee iꞌi ꞌɨ́itaꞌa íiye nej Samaria meꞌecan. ¿Aꞌiné ꞌeen jɨmeꞌe piyen jaj nehuavii nej cɨ́j caj timuaatáꞌan? (Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa aꞌiné, aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan, camu aꞌij áꞌujmuaꞌara aꞌɨ́mej jemi, ɨ́ mej Samaria éꞌeche.)
9 Então a mulher samaritana perguntou a Jesus: — Como, sendo o senhor um judeu, pede água a mim, que sou mulher samaritana? Ela disse isso porque os judeus não se dão com os samaritanos.
10 Aj puꞌi Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Tɨ́ puaꞌa pej muaꞌareere tiꞌitɨ́j tɨ jɨ́n Dios ruxɨ́ꞌeviꞌiraꞌa jɨ́n muaatapuaíjveꞌesin, pajta ramuaꞌareere jaꞌatɨ́ nej púꞌeen inee, i nej niyen muahuavii, ayée pej naatahuavíirancheꞌe. Neajta nu niyen neꞌɨ́jna muaatáꞌanicheꞌen neꞌɨ́jna ɨ́ jaj ɨ́ pej jɨ́n rusén jɨ́n ruuri.
10 Jesus respondeu:
11 Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, capej tiꞌitɨ́j tíchaꞌɨɨ ɨ́ pej jɨ́n raꞌitajánɨꞌɨn ɨ́ jaj, ajta jeíhua pu hui ucátee ɨ́ tɨ atécun. ¿Aꞌuné jetze péyeꞌejánɨꞌɨsin peꞌɨ́jna ɨ́ jaj?
11 Ao que a mulher respondeu: — O senhor não tem balde e o poço é fundo. De onde vai conseguir essa água viva?
12 ¿Ni piyen jaítzeꞌe tiꞌitɨ́j jɨ́n antíꞌamuaꞌaree múꞌee caí aꞌɨ́jna ɨ́ tayáꞌupuacɨꞌɨ, aꞌɨ́jna ɨ́ Jacobo teecan tɨ ayén taatáꞌa tej tiyen aꞌuyéꞌen iiyecuí? Aꞌɨ́ɨ pu ajta ayajna yéꞌecareꞌe, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ yaújmuaꞌameꞌen, majta ɨ́ tihuáꞌayeꞌemuaacaꞌa.
12 Por acaso o senhor é maior do que Jacó, o nosso pai, que nos deu o poço, do qual ele mesmo bebeu, assim como os seus filhos e o seu gado?
13 Ayee pu tiuꞌutaniú aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―Ayee nu tíꞌimuaꞌixaateꞌe tɨ ayén tihuáꞌaruuren aꞌachú mej puaꞌamé miyen rayeꞌe meꞌɨ́jna ɨ́ jaj tɨ aiitáninei mɨ taꞌatécun jetze. Matɨ́ꞌɨj huayéꞌen, majtáhuaꞌa mú huataꞌíꞌicu méjcaꞌi huáyee.
13 Jesus respondeu:
14 Mɨ́ ajta, jaꞌatɨ́ tɨ naꞌa tɨ aꞌɨ́jna huayéꞌen ɨ́ jaj nej hui niyen raatáꞌasin, capu chéꞌe jaꞌanáj huataꞌíꞌimɨ. Jee xaa neꞌu, ayée pu seíireꞌe aꞌame ɨ́ jemin tɨ aꞌɨ́jna ɨ́ jaj nej niyen tiraatáꞌasin tɨ ayén aiitáninéicaꞌa aꞌame tɨ ij aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́ rusén jɨ́n ruuri áꞌaraꞌani. ―Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
14 mas aquele que beber da água que eu lhe der nunca mais terá sede. Pelo contrário, a água que eu lhe der será nele uma fonte a jorrar para a vida eterna.
15 Aj puꞌi aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, patáꞌaj piyen cɨ́j caj tinaatáꞌan peꞌɨ́jna ɨ́ jaj nej ni caí chéꞌe huataꞌíꞌimɨn, tɨ ij ajta caí chéꞌe ayén tiúꞌujxeꞌeveꞌe nej niyen yeraajéin neyajna.
15 A mulher lhe disse: — Senhor, quero que me dê essa água para que eu não mais tenha sede, nem precise vir aqui buscá-la.
16 Aj puꞌi ɨ́ Jesus ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aricu, u aꞌutájee ɨ́ tɨ muajáꞌuviꞌitɨn. Pajta mú aꞌuvéꞌemeꞌen.
16 Jesus disse:
17 Aj puꞌi aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Capu jaꞌatɨ́ nejáꞌuviꞌitɨn. Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―Xɨ́ꞌepɨꞌɨn pej tiuꞌutaxájtacaꞌa tɨ nuꞌu caí jaꞌatɨ́ muajáꞌuviꞌitɨn.
17 Ao que a mulher respondeu: — Não tenho marido. Então Jesus disse:
18 Ayee pu tiꞌayajna ɨ́ mej meri anxɨ́vi aráꞌase muáꞌaraa aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej muatéviꞌitɨneꞌe. Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ pej jamuan áꞌuca íjii, capu muajáꞌuviꞌitɨn aꞌɨ́jna. Ayee pej tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n tiuꞌutaxájtacaꞌa.
18 Porque já teve cinco, e esse que agora tem não é seu marido. O que você disse é verdade.
19 Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, ayée pu hui tináꞌamitɨejteꞌe pej piyen Dios jetze meꞌecan tíꞌixaxaꞌa.
19 A mulher então lhe disse: — Agora eu sei que o senhor é um profeta!
20 Tavaújsimuaꞌacɨꞌɨ mú ranáꞌamicheꞌe ɨ́ Dios aꞌíjna jetze ɨ́ jɨrí. Mɨ́ seajta múꞌeen, mɨ sej Israél jetze ajtémeꞌecan, ayée xu tíꞌixaxaꞌa tɨ ayén ruxeꞌeveꞌe tej teꞌuun yéꞌanaꞌamicheꞌen aꞌujna jáꞌahuaꞌa u Jerusalén. ―Ayee pu tiraataꞌixaa.
20 Nossos pais adoravam neste monte, mas vocês dizem que em Jerusalém é o lugar onde se deve adorar.
21 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, ayée pu tiuꞌutaniú tɨjɨ́n: ―ꞌƗitaꞌa, ayée nu tíꞌimuaꞌixaateꞌe tzáahuatiꞌiraꞌa jɨmeꞌe, puꞌuri tɨ́n tejaꞌuréꞌenejsin aꞌájna xɨcájraꞌan jetze sej caí chéꞌe ranáꞌamicheꞌe xáꞌajuꞌun ɨ́ tayáꞌupua íiyen jɨrí japua, camu majta chéꞌe ranáꞌamicheꞌe muáꞌajuꞌu u Jerusalén.
21 Jesus respondeu:
22 ’Múꞌeen, mɨ sej Samaria éꞌemeꞌecan, ayée xu hui caí ramuaꞌate seꞌɨ́jna ɨ́ sej ranaꞌamiche. Mɨ́ teajta iteen, teen tu ramuaꞌate teꞌɨ́jna ɨ́ tej ranaꞌamiche aꞌiné aꞌɨ́jna tɨ ayén ta japua niuuni, aꞌɨ́mej jetze pu huataseíjreꞌesin ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan.
22 Vocês adoram o que não conhecem; nós adoramos o que conhecemos, porque a salvação vem dos judeus.
23 ’Mɨ́ ajta, puꞌuri tɨ́n tejaꞌuréꞌenejsin aꞌájna xɨcájraꞌan jetze mej miyen meꞌɨ́jna jetze araújcaꞌanen ɨ́ xɨéjniuꞌucareꞌaraꞌan ɨ́ Dios mej mi miyen tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranáꞌamicheꞌen ɨ́ tayáꞌupua. Jee xaa neꞌu, puꞌuri aꞌájna tejaꞌuréꞌene mej miyen rɨcɨ aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranaꞌamiche aꞌiné tayáꞌupua pu ayén huáꞌahuauhuau aꞌɨ́mej ɨ́ mej miyen ranaꞌamiche.
23 Mas vem a hora — e já chegou — em que os verdadeiros adoradores adorarão o Pai em espírito e em verdade. Porque são esses que o Pai procura para seus adoradores.
24 ’Dios pu xɨéjniuꞌucari púꞌeen, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej ranaꞌamiche, ayée pu ruxeꞌeveꞌe mej meꞌɨ́jna jetze araújcaꞌanen ɨ́ xɨéjniuꞌucareꞌaraꞌan ɨ́ Dios mej mi tzáahuatiꞌiraꞌa jɨ́n ranáꞌamicheꞌen. ―Ayee pu tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
24 Deus é Espírito, e é necessário que os seus adoradores o adorem em espírito e em verdade.
25 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nee nu hui ramuaꞌaree tɨ aꞌɨ́ɨn téjmi jemi huataseíjreꞌesin aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ jee Mesías púꞌeen, ɨ́ mej miyen ratamuáꞌamua tɨjɨ́n Cɨríistuꞌu tɨ Dios raꞌantíhuaꞌu. Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn ayén huataseíjreꞌen, aꞌɨ́ɨ pu nain jɨ́n titaatáꞌixaateꞌesin.
25 A mulher respondeu: — Eu sei que virá o Messias, chamado Cristo. Quando ele vier, nos anunciará todas as coisas.
26 Aj puꞌi Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Inee, i nej á jamuan tiꞌixa, nee nu neꞌɨ́n púꞌeen.
26 Então Jesus disse:
27 Jɨ́meꞌen puꞌu ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa, aj mú mi uvéꞌene aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe. Jéꞌecan mú aꞌij raꞌutaseíj meꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa jamuan tíꞌixajtacaꞌa. Mɨ́ ajta, capu jaꞌatɨ́ ayén tiraataꞌíhuaꞌuriꞌi tɨjɨ́n: “¿Aꞌiné péjruuren pemɨ́jna mɨ ꞌɨ́itaꞌa?” Ni camu miyen yee: “¿Aꞌiné ꞌeen jɨmeꞌe piyen jamuan tiꞌixa?”
27 Naquele momento, chegaram os discípulos de Jesus e se admiraram ao vê-lo falando com uma mulher. Mas nenhum deles perguntou: “O que você está querendo?” Ou: “Por que o senhor está falando com ela?”
28 Ajta aꞌɨ́ɨn ꞌɨ́itaꞌa, á pu yaꞌutára aꞌɨ́jna ɨ́ ruxaꞌari. Tɨꞌɨj jí u áꞌume u chajtaꞌa. Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa ɨ́ teɨte. Ayen tɨjɨ́n: ―Mú seꞌutáuruyiꞌi sej si yaꞌuseíj jaꞌatɨ́ tɨ ayén tinaatáꞌixaa nain jɨmeꞌe aꞌij nej tiꞌitínchaꞌɨɨ. ¿Ni qui caí aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ Cɨríistuꞌu? ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa.
28 Quanto à mulher, deixou o seu cântaro, foi à cidade e disse ao povo:
29 — ausente —
29 — Venham comigo e vejam um homem que me disse tudo o que eu já fiz. Não seria ele, por acaso, o Cristo?
30 Matɨ́ꞌɨj miyen tiráanamuajriꞌi, aj mú mi meꞌɨ́n ɨ́ teɨte huiráacɨ u chajtaꞌa. Matɨ́ꞌɨj mi meꞌuun u áꞌujuꞌun ɨ́ Jesús jemi.
30 Então saíram da cidade e foram até onde Jesus estava.
31 Meenti mauj aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe, ayée mú caꞌanéjri ratáꞌacareꞌe tɨ tiúꞌucuaꞌani. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Rabí, patáꞌaj tiúꞌucuaꞌani.
31 Enquanto isso, os discípulos pediam a Jesus, dizendo: — Mestre, coma!
32 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nee nu neꞌɨ́jna jɨ́n huaténvaɨreꞌesin neꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ cuaꞌira ɨ́ sej caí ramuaꞌate.
32 Mas ele lhes disse:
33 Majta meꞌɨ́n, ayée mú tiújꞌixaateꞌecaꞌa tɨjɨ́n: ―Tij jaꞌatɨ́ ari tiraavéꞌetuiiriꞌi ɨ́ cuaꞌira.
33 Então os discípulos começaram a dizer entre si: — Será que alguém lhe trouxe algo para comer?
34 Aj puꞌi Jesús ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌɨ́j nu jɨ́n niyen huaténvaɨreꞌesin neꞌɨ́jna jɨmeꞌe nej ni niyen raꞌaráꞌasten ɨ́ tɨ jɨ́n Dios ayén nejaꞌutaꞌítecaꞌa, neajta nej nain jɨ́n raꞌantícɨꞌɨti neꞌɨ́jna ɨ́ tɨ jɨ́n tinaaꞌíjca.
34 Jesus lhes declarou:
35 ’Caxu siyen tiuꞌutaxájta yee aúcheꞌe teꞌáꞌatura aꞌachú cumu muáacua máxcɨraꞌi, sej si tiuꞌuréꞌatzaana. Ayee nu tejáꞌamuaꞌixaateꞌe, xaaseíj, seajta nainjapua huanéereajraꞌani aꞌujna mej aꞌutéꞌuu ɨ́ mej tíꞌihuasteꞌe. Jéihua mú huacuaínaviꞌijmee. Puꞌuri huaxɨ́ꞌepɨꞌɨn sej huáꞌajseɨreꞌen sej si tiuꞌutátuiireꞌen ɨ́ Dios jemi.
35 Vocês não dizem que ainda faltam quatro meses até a colheita? Eu, porém, lhes digo: Levantem os olhos e vejam os campos, pois estão maduros para a colheita.
36 Ajta íjii, puꞌuri raꞌancuréꞌasin jaꞌatɨ́ aꞌɨ́jna tɨ racɨꞌɨti, aꞌɨ́ɨ pu huáꞌajseɨreꞌesin mej mi miyen ruuri huateáturan tɨ́j naꞌa rusén jɨmeꞌe mej mi naíjmiꞌi miyen huataújtemuaꞌaveꞌen, aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ tiuꞌuhuáste aꞌij tɨ Dios tiraaꞌíjca, ajta aꞌɨ́jna tɨ ayén tiuꞌuréꞌatza aꞌij tɨ ajta Dios tiraaꞌíjca.
36 Quem colhe recebe desde já a recompensa e ajunta o seu fruto para a vida eterna, para que se alegrem ao mesmo tempo o que semeia e o que colhe.
37 ’Aꞌɨ́j pu jɨ́n ayén tiꞌayajna aꞌij tɨ téꞌeyuꞌusiꞌi tɨ ayén tɨjɨ́n: “Aꞌɨ́ɨ pu raayɨ́ꞌɨtɨ tɨ tiuꞌuhuásteꞌen. Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ seɨ́j ayée pu raayɨ́ꞌɨtɨ tɨ tiuꞌuréꞌatzaana.”
37 Pois, no caso, é verdadeiro o ditado: “Um é o que semeia, outro é o que colhe.”
38 Ayee nu hui neꞌɨ́jna jɨ́n amuaataꞌítecaꞌa sej si siyen seꞌɨ́jna huaréꞌatzaana aꞌu sej caí tejaꞌuhuáste. Seica mú jeíhua huápɨꞌɨ tiuꞌumuárɨej. Seajta múꞌeen, aꞌɨ́j xu siyen ancuréꞌa ɨ́ mej raamuáꞌitɨ meꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ mej tiuꞌumuárɨej. ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
38 Eu os enviei a colher o que vocês não semearam; outros trabalharam, e vocês aproveitaram o trabalho deles.
39 Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Samaria éꞌemeꞌecan, muꞌiitɨ́ mú ráꞌantzaahua meꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ ayén tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨ jɨ́n Jesús nain tiraataꞌixaa aꞌij tɨ tiꞌitiújchaꞌɨɨcaꞌa.
39 Muitos samaritanos daquela cidade creram em Jesus, por causa do testemunho da mulher, que tinha dito: “Ele me disse tudo o que eu já fiz.”
40 Aꞌɨ́j pu jɨ́n, meꞌɨ́n u eꞌiréꞌene ɨ́ jemin, matɨ́ꞌɨj mi jeíhua rájhuaviiriꞌi tɨ i aꞌɨ́ɨn aꞌuun aꞌuteáturan huáꞌa jamuan. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, aꞌuun ayén éꞌetee huáꞌa jamuan aꞌachú cumu huaꞌapua xɨcaj.
40 Quando, pois, os samaritanos foram até Jesus, pediram-lhe que permanecesse com eles; e Jesus ficou ali dois dias.
41 Majta jeíhua mú jaítzeꞌe ráꞌantzaahua ɨ́ Jesús meꞌɨ́jna jɨmeꞌe aꞌij tɨ tihuaꞌutáꞌixaa.
41 Muitos outros creram nele, por causa da palavra de Jesus.
42 Ayee mú tiraataꞌixaa meꞌɨ́jna ɨ́ ꞌɨ́itaꞌa tɨjɨ́n: ―Amuacaí tu hui teꞌɨ́jna jɨ́n téꞌantzaahua teꞌɨ́jna jɨmeꞌe aꞌij pej penaꞌa peri titaatáꞌixaa. Teajta íjii, catu chéꞌe tiyen teꞌɨ́jna jɨ́n tenaꞌa téꞌantzaahuateꞌe sino tuꞌuri tiyen ráanamuajriꞌi tajɨ́ɨmuaꞌa. Teajta hui tiyen ramuaꞌaree tzáahuatiꞌiraꞌa jɨmeꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn púꞌeen aꞌɨ́jna tɨ ayén téjmi japua niuuni tetɨ́j tenaꞌa puaꞌamé yen seijreꞌe chaanaca japua.
42 E diziam à mulher: — Agora não é mais por causa do que você falou que nós cremos, mas porque nós mesmos ouvimos, e sabemos que este é verdadeiramente o Salvador do mundo.
43 Tɨ́ꞌɨj teuuméꞌeca aꞌachú cumu huaꞌapua xɨcaj, aj puꞌi aꞌɨ́ɨn Jesús huirájraa aꞌujna. Aj puꞌi aꞌuun áꞌume ájtepua u Galilea.
43 Passados dois dias, Jesus saiu dali e foi para a Galileia.
44 Jesús pu ayén huataújxajtacaꞌa ruseɨ́j mej nuꞌu caí rɨ́ꞌɨ tirájchaꞌɨɨ aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej aꞌuun éꞌeche aꞌu tɨ ajta éꞌeche seɨ́j tɨ Dios jetze meꞌecan tíꞌixaxaꞌa. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, huirájraa aꞌujna u Judea.
44 Porque o próprio Jesus testemunhou que um profeta não tem honra na sua própria terra.
45 Mɨ́ ajta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Galilea éꞌemeꞌecan, temuaꞌa mú naa tiraꞌancuréꞌeviꞌitɨ tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn huáꞌa jemi aꞌaráꞌa. Ayee muꞌu meri nain tiuꞌuséijracaꞌa aꞌij tɨ huarɨ́j aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨ́ꞌɨj aꞌuun aꞌutéveecaꞌa aꞌujna Jerusalén matɨ́ꞌɨj tíꞌiyestejcaꞌa aꞌájna xɨcájraꞌan tɨ jetzen Dios tihuaꞌutáꞌuuniꞌiriꞌi. Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Galilea éꞌemeꞌecan, aꞌɨ́ɨ mú majta aꞌutéꞌuucaꞌa meꞌújna.
45 Assim, quando chegou à Galileia, os galileus o receberam, porque viram todas as coisas que Jesus tinha feito em Jerusalém, por ocasião da festa, à qual eles também tinham comparecido.
46 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, aꞌɨ́ɨ pu ajtahuaꞌa huáꞌumuaarecaꞌa aꞌɨ́mej jemi ɨ́ mej meꞌuun eꞌechéjmeꞌe meꞌújna Caná, aꞌu tɨ ɨ́ jaj aꞌuteújviinutacaꞌa. Aꞌɨ́ɨ pu seɨcɨé ayén ráaruu, neꞌu. Ajta pu seɨ́j aꞌuun aꞌutéveecaꞌa tɨ tiꞌitɨ́j jɨ́n tiꞌitéveecaꞌa aꞌɨ́jna jemi ɨ́ rey. Ajta aꞌɨ́ɨn, seɨ́j pu tiyáujcaꞌa tɨ aꞌuun áꞌucatii aꞌujna Capernaúm. Tíꞌicuiꞌicaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan.
46 Jesus foi outra vez a Caná da Galileia, onde tinha transformado água em vinho. E havia ali um oficial do rei, cujo filho estava doente em Cafarnaum.
47 Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́ ayén ráamuaꞌareeriꞌi tɨ Jesús aꞌuun aꞌarájraa aꞌujna Judea, ajta núꞌu ari aꞌuun aꞌaráꞌa u Galilea, tɨꞌɨquí aꞌɨ́jna ɨ́ jaꞌatɨ u áꞌume ɨ́ jemin. Jéihua pu tirájhuaviiriꞌi tɨ aꞌɨ́ɨn Jesús aꞌuun áꞌumeꞌen aꞌɨ́jna jemi tɨ tíꞌicuiꞌi tɨ ij raarújteꞌen aꞌiné puꞌuri nuꞌu tɨ́muaꞌa mɨꞌɨni.
47 Quando ouviu dizer que Jesus tinha vindo da Judeia para a Galileia, foi até ele e pediu-lhe que fosse curar o seu filho, que estava morrendo.
48 Ayee pu Jesús tiraataꞌixaa, tɨjɨ́n: ―Caxu jaꞌanáj téꞌantzaahuateꞌesin tɨ puaꞌa necaí niyen tiꞌitɨ́j tejamuaataseíjrateꞌen ɨ́ sej jɨ́n rɨ́ꞌɨ tínaꞌutaseíj naꞌari tiꞌitɨ́j ɨ́ sej jɨ́n ráamuaꞌaree tɨ Dios ayén naatáꞌa nej niyen huárɨni.
48 Então Jesus lhe disse:
49 Ajta aꞌɨ́ɨn tɨ tiꞌitɨ́j jɨ́n tiꞌitéveecaꞌa ɨ́ rey jemi, ayée pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, patáꞌaj piyen u áꞌumeꞌen neetzi jamuan, naꞌari caí, aꞌɨ́ɨ pu hui mɨꞌɨni ɨ́ niyauj.
49 O oficial pediu mais uma vez: — Senhor, venha, antes que o meu filho morra!
50 Ajta Jesús ayén tiuꞌutaniú tɨjɨ́n: ―Aricu aꞌu pej éꞌeche. Puꞌuri run ɨ́ ayauj. Ajta aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́, aꞌɨ́ɨ pu ráꞌantzaahua aꞌij tɨ tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús. Tɨꞌɨj jí áꞌuraa.
50 Jesus respondeu: O homem creu na palavra de Jesus e partiu.
51 Tɨ́ꞌɨj ari á vejliꞌi auméꞌecaa aꞌɨ́jna ɨ́ jaꞌatɨ, aꞌɨ́ɨ mú raꞌantinájchecaꞌa ɨ́ mej ravaɨreꞌe. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨ nuꞌu ari huarúj aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan.
51 Quando já estava a caminho, os seus servos vieram ao encontro dele, anunciando-lhe que o seu filho estava vivo.
52 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutaꞌíhuaꞌuriꞌi aꞌatzaj tɨ puaꞌa ayén huatéepuaꞌaj aꞌɨ́jna tɨ jɨ́n pɨ́stacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ yaujraꞌan. Ayee mú tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌatzaj pu hui huatéepuaꞌaj ɨ́ tajcaí aꞌatzaj teꞌecáaráꞌa ɨ́ tacuarixpua.
52 Então perguntou a que horas o seu filho havia se sentido melhor. Informaram: — Ontem, à uma hora da tarde a febre o deixou.
53 Jɨ́meꞌen muꞌu miyen tiraataꞌixaa, aj puꞌi ráamuaꞌareeriꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ yaꞌupuáaraꞌan tɨ ayén puaꞌa pɨ́tíꞌirɨjcaa aꞌatzaj tɨ puaꞌa Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨ nuꞌu aꞌɨ́ɨn yaujraꞌan ari run. Aꞌɨ́j pu jɨ́n, huataújtuiitze ɨ́ tavástaraꞌa jemi. Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ teɨtestemuaꞌameꞌen, aꞌɨ́ɨ mú majta miyen huarɨ́j.
53 Com isso, o pai reconheceu que aquela era precisamente a hora em que Jesus tinha dito a ele: “O seu filho vai viver.” E ele e toda a sua casa creram.
54 Aꞌii pu aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ tɨ huaꞌapua tɨ ayén huápɨꞌɨ ruxeꞌeveꞌe tɨ ayén tiúꞌuruu aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús aꞌujna jáꞌahuaꞌa u Galilea tɨ́ꞌɨj aꞌuun huirájraa u Judea.
54 Este foi o segundo sinal que Jesus fez, depois de ir da Judeia para a Galileia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.