João 11

El Nayar Presidio De Los Reyes Cora NT (CRN_WBT) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Ajta seɨ́j pu tíꞌicuiꞌicaꞌa tɨ ayén ántehuaacaꞌa tɨjɨ́n Lázaro. Aꞌuu pu eꞌechéjmeꞌe chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Betania. Aꞌuu mú majta eꞌechéjmeꞌe ɨ́ juutzeájraꞌan, aꞌɨ́jna ɨ́ María, ajta ɨ́ Marta ɨ́ tɨ iꞌi cuꞌutzeáaraꞌan.
1 Lázaro caiu doente em Betânia, onde estavam Maria e sua irmã Marta.
2 Ajta aꞌɨ́jna ɨ́ María, aꞌii pu aꞌɨ́ɨn púꞌeen tɨ raꞌavéꞌexɨriꞌiriꞌi ɨ́ tavástaraꞌa aꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ naa teáarɨ́ꞌe. Aꞌɨ́ɨ pu ajta raꞌanáhuatziꞌiriꞌi ɨ́ rucɨpuá jɨmeꞌe ɨ́ ɨɨcájraꞌan jetze. Ajta aꞌɨ́ɨn ihuáareꞌaraꞌan tíꞌicuiꞌicaa, aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro.
2 Maria era quem ungira o Senhor com o óleo perfumado e lhe enxugara os pés com os seus cabelos. E Lázaro, que estava enfermo, era seu irmão.
3 Matɨ́ꞌɨj mi meꞌɨ́n júutzimuaꞌameꞌen miyen tiraatániuucajte ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―Tavastaraꞌa, aꞌɨ́ɨ pu yeehui tíꞌicuiꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ pej raxɨ́ꞌeveꞌe.
3 Suas irmãs mandaram, pois, dizer a Jesus: Senhor, aquele que tu amas está enfermo.
4 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, tɨ́ꞌɨj ayén ráamuaꞌareeriꞌi, ayée pu tiuꞌutaxájtacaꞌa tɨjɨ́n: ―Capu yeehui aꞌɨ́jna jɨ́n tijcuíꞌinecaꞌa tɨ i huámɨꞌɨni sino mej mi rɨ́ꞌɨ tiraatáꞌan ɨ́ Dios. Ayee pu ajta aꞌɨ́jna jɨ́n Dios ayén rɨ́ꞌɨ tinaatáꞌasin ineetzi, i nej yaujraꞌan púꞌeen.
4 A estas palavras, disse-lhes Jesus: Esta enfermidade não causará a morte, mas tem por finalidade a glória de Deus. Por ela será glorificado o Filho de Deus.
5 Jesús pu huáꞌaxeꞌeveꞌecaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Marta, ajta ɨ́ juutzeájraꞌan, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro.
5 Ora, Jesus amava Marta, Maria, sua irmã, e Lázaro.
6 Mɨ́ ajta aꞌɨ́ɨn, tɨ́ꞌɨj ayén ráamuaꞌareeriꞌi tɨ nuꞌu tíꞌicuiꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro, aúcheꞌe pu aꞌuun aꞌuteájturaa huaꞌapua xɨcaj aꞌu tɨ aꞌij éeneꞌe áꞌayeꞌi.
6 Mas, embora tivesse ouvido que ele estava enfermo, demorou-se ainda dois dias no mesmo lugar.
7 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́mej ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe ayén tɨjɨ́n: ―Tichéꞌe yeehui teajtáhuaꞌa teꞌuun aꞌatanén u Judea.
7 Depois, disse a seus discípulos: Voltemos para a Judéia.
8 Matɨ́ꞌɨj mi miyen tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Maeestru, capu xɨ yeehui aꞌachú áꞌatee mej miyen tiuꞌutése mej muaateátuꞌasixɨꞌɨn tetej jɨmeꞌe. ¿Ni tzaa pajtáhuaꞌa peꞌuun aꞌatanéjsin?
8 Mestre, responderam eles, há pouco os judeus te queriam apedrejar, e voltas para lá?
9 Ayee pu tiuꞌutaniú aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús tɨjɨ́n: ―¿Ni yeehui caí ayén áꞌatɨjtɨꞌɨ tɨ ayén huáneeriꞌi ɨ́ xɨcaj jɨmeꞌe aꞌachú cumu tamuáamuataꞌa hora japuan huaꞌapua? Capu jaꞌatɨ́ ayén teꞌijcáꞌacatá aꞌame tɨ puaꞌa auj néeristeꞌe áꞌucheꞌecaneꞌen aꞌiné aꞌɨ́ɨ pu jɨ́n mé úunee aꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ huáneeriꞌi íiyen chaanaca japua.
9 Jesus respondeu: Não são doze as horas do dia? Quem caminha de dia não tropeça, porque vê a luz deste mundo.
10 Tɨ́ puaꞌa yeehui aꞌɨ́ɨn jaꞌatɨ́ ayén tɨ́caꞌari tzajtaꞌa áꞌucheꞌecaneꞌen, aꞌɨ́ɨ pu xaa aꞌijcáꞌacatá aꞌame aꞌiné capu huáneeriꞌi. Aꞌɨ́j pu jɨ́n huatácɨꞌɨpe tej teꞌuun aꞌatanén.
10 Mas quem anda de noite tropeça, porque lhe falta a luz.
11 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌɨ́ɨ pu yeehui huatácu ɨ́ taꞌamiigu aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro. Aꞌuu nu aꞌatanéjsin nej ni ráajɨsten.
11 Depois destas palavras, ele acrescentou: Lázaro, nosso amigo, dorme, mas vou despertá-lo.
12 Matɨ́ꞌɨj mi miyen tiraataꞌixaa aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe tɨjɨ́n: ―Tavastaraꞌa, tɨ puaꞌa yeehui ayén cutzú, aꞌɨ́ɨ pu rɨ́ꞌɨ rujni.
12 Disseram-lhe os seus discípulos: Senhor, se ele dorme, há de sarar.
13 Ayee pu tihuáꞌamitɨejteꞌecaꞌa aꞌɨ́mej tɨ Jesús aꞌɨ́jna jɨ́n ayén tíꞌixajtacaꞌa tɨ ayén Lázaro cujcaa tɨ ij huaújseꞌupeꞌen naꞌa. Mɨ́ ajta, aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ Jesús ayén tíꞌixajtacaꞌa, ayée pu huataújmuaꞌa tɨ ayén huamɨ́ꞌɨ.
13 Jesus, entretanto, falara da sua morte, mas eles pensavam que falasse do sono como tal.
14 Aj puꞌi ayén eꞌehuauritɨéecan jɨ́n tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Puꞌuri yeehui huamɨ́ꞌɨ aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro.
14 Então Jesus lhes declarou abertamente: Lázaro morreu.
15 Neajta nu niyen huatántemuaꞌave nej caí neꞌuun aꞌutéveecaꞌa aꞌiné aꞌɨ́ɨ pu tejámuaatévaꞌɨri sej si siyen ráꞌantzaahuateꞌen setɨ́ꞌɨj raaseiiran aꞌij nej huárɨni. Tichéꞌe yeehui teꞌuun áꞌujuꞌun aꞌu tɨ aꞌij ꞌéꞌen. ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa.
15 Alegro-me por vossa causa, por não ter estado lá, para que creiais. Mas vamos a ele.
16 Ajta aꞌɨ́ɨn Tomás ɨ́ mej majta miyen ratamuáꞌamua tɨjɨ́n ɨ́ mej huaꞌapua púꞌeen, aꞌɨ́ɨ pu ayén tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́mej ɨ́ seica tɨjɨ́n: ―Tichéꞌe yeehui teajta teꞌuun áꞌujuꞌun tej ti tiyen jamuan huácuiꞌini.
16 A isso Tomé, chamado Dídimo, disse aos seus condiscípulos: Vamos também nós, para morrermos com ele.
17 Tɨ́ꞌɨj Jesús aꞌuun aꞌaráꞌa u Betania, ayée pu ráamuaꞌareeriꞌi tɨjɨ́n puꞌuri ayén áꞌatee aꞌachú cumu muáacua xɨcaj mej raꞌaváꞌana aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro.
17 À chegada de Jesus, já havia quatro dias que Lázaro estava no sepulcro.
18 Aꞌuu pu vejliꞌi pɨ́jáꞌarɨcɨ aꞌujna u Jerusalén aꞌachú cumu huaíca kilómetros.
18 Ora, Betânia distava de Jerusalém cerca de quinze estádios.
19 Muꞌiitɨ́ mú aꞌuun eꞌiréꞌene aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan aꞌu mej éꞌeche aꞌɨ́jna ɨ́ Marta, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ María mej mi miyen huaꞌutéjpuaꞌajteꞌen ɨ́ mej jɨ́n ruxɨeemɨ́jteꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn huáꞌihuaaraꞌa huamɨ́ꞌɨ.
19 Muitos judeus tinham vindo a Marta e a Maria, para lhes apresentar condolências pela morte de seu irmão.
20 Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn Marta ayén ráamuaꞌareeriꞌi tɨ nuꞌu Jesús eꞌevéꞌemeꞌecaa, aj puꞌi u áꞌume tɨ ij raꞌantinájche. Ajta aꞌɨ́ɨn María, aꞌúu pu aꞌuteájturaa u chiꞌita.
20 Mal soube Marta da vinda de Jesus, saiu-lhe ao encontro. Maria, porém, estava sentada em casa.
21 Aj puꞌi Marta ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, tɨ puaꞌa yeehui piyen yé huácatijcheꞌe, capu mɨꞌɨníicheꞌe ɨ́ nejáꞌa.
21 Marta disse a Jesus: Senhor, se tivesses estado aqui, meu irmão não teria morrido!
22 Mɨ́ neajta inee, ayée nu yeehui ramuaꞌaree tɨ Dios aúcheꞌe ayén muaatáꞌasin tɨ́j naꞌa aꞌij pej tiraatáhuaviira.
22 Mas sei também, agora, que tudo o que pedires a Deus, Deus to concederá.
23 Jesús pu ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Aꞌɨ́ɨ pu yeehui ajtahuaꞌa huatarújsin aꞌɨ́jna ɨ́ aꞌihuáaraꞌa.
23 Disse-lhe Jesus: Teu irmão ressurgirá.
24 Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Marta tɨjɨ́n: ―Nee nu yeehui niyen ramuaꞌaree tɨ ajtahuaꞌa huatarújsin aꞌájna xɨcájraꞌan tɨ jetzen nain teꞌentipuáꞌajte, tɨ ajta Dios jetzen huaꞌajjájpua naíjmiꞌica ɨ́ mej meri huácuii.
24 Respondeu-lhe Marta: Sei que há de ressurgir na ressurreição no último dia.
25 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nee nu yeehui neꞌɨ́n pɨ́rɨcɨ i nej huaꞌajjáꞌapuana náꞌayeꞌi ɨ́ mej meri huácuii, neajta nu niyen huaꞌatáꞌaca mej mi ruuri muáꞌaraꞌani. Aꞌatɨ́ tɨ naꞌa tɨ ayén náꞌatzaahuateꞌe ineetzi, tɨ puaꞌa aꞌɨ́ɨn ayén huámɨꞌɨni, aúcheꞌe pu ayén ruuri aꞌame.
25 Disse-lhe Jesus: Eu sou a ressurreição e a vida. Aquele que crê em mim, ainda que esteja morto, viverá.
26 Ajta jaꞌatɨ́ tɨ naꞌa tɨ ayén rɨ́ꞌɨ tiꞌitiújchaꞌɨɨ, tɨ ajta náꞌatzaahuateꞌe ineetzi, aꞌɨ́ɨ pu caí jaꞌanáj mɨꞌɨni. ¿Ni qui piyen téꞌatzaahuateꞌe peꞌɨ́jna jɨmeꞌe?
26 E todo aquele que vive e crê em mim, jamais morrerá. Crês nisto?
27 Ayee pu tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Marta tɨjɨ́n: ―Jee xaa neꞌu, nevástaraꞌa. Ayee nu yeehui téꞌatzaahuateꞌe pej peꞌɨ́n púꞌeen ɨ́ Cɨríistuꞌu, pajta pej yaujraꞌan púꞌeen ɨ́ Dios, pej yen chaanaca japua eꞌicánejsin.
27 Respondeu ela: Sim, Senhor. Eu creio que tu és o Cristo, o Filho de Deus, aquele que devia vir ao mundo.
28 Jɨ́meꞌen puꞌu ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa, aj puꞌi u áꞌume u chiꞌita. Tɨ́ꞌɨj i avíitzi jɨ́n yaꞌutajé ɨ́ rujuu. Ayee pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Puꞌuri mé eꞌevéꞌeme ɨ́ maestro. Aꞌɨ́ɨ pu yeehui muajéꞌechuꞌeveꞌe aꞌujna.
28 A essas palavras, ela foi chamar sua irmã Maria, dizendo-lhe baixinho: O Mestre está aí e te chama.
29 Jɨ́meꞌen puꞌu ayén tiúꞌunamuajriꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ María, aj puꞌi caꞌanacan ájchee, ajta u áꞌume ɨ́ jemin.
29 Apenas ela o ouviu, levantou-se imediatamente e foi ao encontro dele.
30 Ajta aꞌɨ́ɨn Jesús, capúu xɨ aꞌuun aꞌuteárutecaꞌa u chajtaꞌa sino aꞌúu puꞌu aúcheꞌe aꞌutéveecaꞌa aꞌutɨ́ Marta yeꞌentinájchecaꞌa.
30 {Pois Jesus não tinha chegado à aldeia, mas estava ainda naquele lugar onde Marta o tinha encontrado.}
31 Majta ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa, aꞌúu mú eꞌeréꞌeteꞌecaa u chiꞌita jamuan ɨ́ María mej mi miyen raꞌanpuáꞌajteꞌen ɨ́ mej jɨ́n ruxɨeemɨjteꞌecaꞌa. Matɨ́ꞌɨj miyen raaseíj tɨ aꞌɨ́ɨn María caꞌanacan ájchee, tɨꞌɨquí huirájraa u chiꞌita, matɨ́ꞌɨj mi meꞌɨ́n raatavén. Ayee mú tiuꞌumuáꞌaj tɨ nuꞌu aꞌuun áꞌume aꞌu mej yeꞌaváꞌana ɨ́ ihuáareꞌaraꞌan tɨ ij aꞌuun eꞌehuaújyeinixɨꞌɨn.
31 Os judeus que estavam com ela em casa, em visita de pêsames, ao verem Maria levantar-se depressa e sair, seguiram-na, crendo que ela ia ao sepulcro para ali chorar.
32 Tɨ́ꞌɨj María aꞌuun aꞌaráꞌa aꞌutɨ́ aꞌutéveecaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús, aj puꞌi raaseíj, ajta aitáve aꞌu tɨ eꞌeraꞌɨ́ɨcajme. Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Nevástaraꞌa, tɨ puaꞌa yeehui piyen yé huatéveecacheꞌen, capu ayén mɨꞌɨníicheꞌe ɨ́ nejáꞌa.
32 Quando, porém, Maria chegou onde Jesus estava e o viu, lançou-se aos seus pés e disse-lhe: Senhor, se tivesses estado aqui, meu irmão não teria morrido!
33 Tɨ́ꞌɨj i Jesús ayén raaseíj tɨ ruyeinecaꞌa. Aꞌɨ́ɨ mú majta ruyeinecaꞌa aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa, ɨ́ mej majta jamuan huajúꞌucaa. Aꞌɨ́j pu jɨ́n jeíhua pu utéene ɨ́ tzajtaꞌan. Ajta jeíhua pu aꞌij puaꞌa raatáꞌa.
33 Ao vê-la chorar assim, como também todos os judeus que a acompanhavam, Jesus ficou intensamente comovido em espírito. E, sob o impulso de profunda emoção,
34 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutaꞌíhuaꞌuriꞌi tɨjɨ́n: ―¿Aꞌuné jetze seyeꞌaváꞌana? Matɨ́ꞌɨj mi miyen tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―Mú aꞌutáꞌiyiꞌi, tavástaraꞌa; patáꞌaj yeehui yaꞌutéeseij.
34 perguntou: Onde o pusestes? Responderam-lhe: Senhor, vinde ver.
35 Aj puꞌi huaújyeinecaꞌa ɨ́ Jesús.
35 Jesus pôs-se a chorar.
36 Matɨ́ꞌɨj mi miyen tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa tɨjɨ́n: ―Casiꞌi yeehui, jeíhua pu raxɨ́ꞌeveꞌecaꞌa.
36 Observaram por isso os judeus: Vede como ele o amava!
37 Majta seica miyen tiuꞌutaxájtacaꞌa tɨjɨ́n: ―Aꞌɨ́ɨ pu yeehui seɨ́j huarújte tɨ aracúuniꞌi. ¿Ni caí ayén tiraayɨ́ꞌɨtɨhuaꞌa tɨ ij ayén raatáꞌan aꞌɨ́jna ɨ́ Lázaro tɨ caí huámɨꞌɨni?
37 Mas alguns deles disseram: Não podia ele, que abriu os olhos do cego de nascença, fazer com que este não morresse?
38 Ajtahuaꞌa pu utéene ɨ́ tzajtaꞌan ɨ́ Jesús. Aj puꞌi aꞌuun aꞌaráꞌa aꞌu mej yeꞌaváꞌana, aꞌu tɨ éꞌeteastaꞌa. Tetej pu aꞌitémuaacaꞌa aꞌujna aꞌu tɨ aꞌutécun.
38 Tomado, novamente, de profunda emoção, Jesus foi ao sepulcro. Era uma gruta, coberta por uma pedra.
39 Aj puꞌi ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Setáꞌaj yeehui raꞌantáꞌɨn mɨ tetej. Aj puꞌi ayén tiraataꞌixaa aꞌɨ́jna ɨ́ Marta, tɨ juutzeájraꞌan púꞌeen aꞌɨ́jna tɨ huamɨ́ꞌɨ, tɨjɨ́n: ―Aru tavástaraꞌa, aꞌij pu puaꞌa yeehui teáarɨ́ꞌe, aꞌiné puꞌuri ayén áꞌatee muáacua xɨcaj tɨ aꞌuun avéꞌenamiꞌihuacaꞌa.
39 Jesus ordenou: Tirai a pedra. Disse-lhe Marta, irmã do morto: Senhor, já cheira mal, pois há quatro dias que ele está aí...
40 Aj puꞌi Jesús ayén tiraataꞌixaa tɨjɨ́n: ―¿Ni caí yeehui niyen timuaatáꞌixaa pej piyen raseijran ɨ́ pej jɨ́n rɨ́ꞌɨ tiraatáꞌan ɨ́ Dios tɨ puaꞌa piyen náꞌantzaahuateꞌen? Aꞌiné niꞌijtá neꞌu.
40 Respondeu-lhe Jesus: Não te disse eu: Se creres, verás a glória de Deus? Tiraram, pois, a pedra.
41 Matɨ́ꞌɨj mi miyen raꞌantáꞌɨ́j ɨ́ tetej. Aj puꞌi Jesús júteꞌe áꞌujneerecaꞌa, ajta ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa tɨjɨ́n: ―Dios pej neyaꞌupua. Ayee nu yeehui neꞌɨ́jna jɨ́n rɨ́ꞌɨ timuaatáꞌasin neꞌɨ́jna jɨmeꞌe pej peri náanamuajriꞌi.
41 Levantando Jesus os olhos ao alto, disse: Pai, rendo-te graças, porque me ouviste.
42 Nee nu yeehui ramuaꞌaree pej piyen jaꞌanáj tɨ naꞌa nenamua. Mɨ́ neajta niyen tiuꞌutaxájtacaꞌa neꞌɨ́jna jɨmeꞌe mej jeíhua yeréꞌevee ɨ́ teɨte mej mi miyen ráꞌantzaahuateꞌen pej yeehui yen nejaꞌutaꞌítecaꞌa.
42 Eu bem sei que sempre me ouves, mas falo assim por causa do povo que está em roda, para que creiam que tu me enviaste.
43 Tɨ́ꞌɨj ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús, aj puꞌi caꞌanín jɨ́n raatajé. Ayen tɨjɨ́n: ―Lázaro yeehui, patáꞌaj huiirájraꞌani íiye puaꞌacɨé.
43 Depois destas palavras, exclamou em alta voz: Lázaro, vem para fora!
44 Aj puꞌi huirájraa aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ huamɨ́ꞌɨcaa. Aúcheꞌe pu cáꞌijcatziꞌihuacaꞌa ɨ́ ɨɨcájraꞌan jetze, ajta ɨ́ muájcaꞌareꞌaraꞌan jetze, aꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ cɨ́ɨxuri ɨ́ mej jɨ́n huaꞌacaícata muáꞌayeꞌi ɨ́ mɨꞌɨchite. Ajta paaɨu jɨ́n aránamiꞌihuacaꞌa ɨ́ néerimeꞌaraꞌan. Aj puꞌi Jesús ayén tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Setáꞌaj yeehui tiracáꞌariꞌi, seajta raꞌutáxɨjta.
44 E o morto saiu, tendo os pés e as mãos ligados com faixas, e o rosto coberto por um sudário. Ordenou então Jesus: Desligai-o e deixai-o ir.
45 Matɨ́ꞌɨj miyen raaseíj aꞌij tɨ huarɨ́j ɨ́ Jesús, muꞌiitɨ́ mú miyen huataújtuaa ɨ́ jemin aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa, aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej majta eꞌiréꞌene mej ramuaare meꞌɨ́jna ɨ́ María.
45 Muitos dos judeus, que tinham vindo a Marta e Maria e viram o que Jesus fizera, creram nele.
46 Mɨ́ majta seica, aꞌɨ́mej jemi mú áꞌujuꞌun ɨ́ fariseos. Majta mú huaꞌutáꞌixa aꞌij tɨ huarɨ́j aꞌɨ́jna ɨ́ Jesús.
46 Alguns deles, porém, foram aos fariseus e lhes contaram o que Jesus realizara.
47 Matɨ́ꞌɨj mi aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej meꞌuun tíꞌaijta teyujtaꞌa, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ fariseos, ayée mú huaꞌutajé ɨ́ jueesi mej mi naímiꞌi tiújseɨreꞌen. Ayee mú tiújihuaꞌu tɨjɨ́n: ―¿Aꞌiné yeehui terɨni? Aꞌiné aꞌɨ́ɨ pu tɨ́ꞌɨj pɨ́ naꞌa ayén tiꞌitɨ́j jɨ́n rɨcɨ tɨ ayén huápɨꞌɨ ruxeꞌeveꞌe, ɨ́ mej jɨ́n aꞌij tejaꞌuseíiraꞌa muáꞌaraꞌani ɨ́ teɨte.
47 Os pontífices e os fariseus convocaram o conselho e disseram: Que faremos? Esse homem multiplica os milagres.
48 Tɨ́ puaꞌa yeehui tiyen raatáꞌacareꞌen tɨ ayén rɨjca, naímiꞌi mú miyen huataújtuaasin ɨ́ jemin. Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Roma ajtémeꞌecan, matɨ́ꞌɨj miyen ráamuaꞌaree, aj mú mi yeehui yé uvéꞌenejsin, mej mi titáꞌariꞌi nain ɨ́ tej jɨ́n títetateí, íiyu teyujtaꞌa, ajta íiyen chuéjraꞌa japua, íiye Israél.
48 Se o deixarmos proceder assim, todos crerão nele, e os romanos virão e arruinarão a nossa cidade e toda a nação.
49 Aj puꞌi seɨ́j ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa, tɨ aꞌájnáꞌɨmua aꞌɨ́jna jɨ́n tiꞌitéveecaꞌa tiꞌitɨ́j jɨmeꞌe tɨ jaítzeꞌe veꞌée ɨ́ mej jɨ́n tíꞌivaɨreꞌe u teyujtaꞌa. Ayee pu ántehuaacaꞌa tɨjɨ́n Caifás. Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n: ―Múꞌeen xu yeehui caí tiꞌitɨ́j muaꞌaree.
49 Um deles, chamado Caifás, que era o sumo sacerdote daquele ano, disse-lhes: Vós não entendeis nada!
50 Capu yeehui ayén tejamuáꞌamitɨejteꞌe tɨ ayén jaítzeꞌe titaatévaꞌɨri tɨ seɨ́j naꞌa ayén huámɨꞌɨni huáꞌa jetze meꞌecan ɨ́ teɨte caí tej naímiꞌi antipuáꞌare. ―Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa.
50 Nem considerais que vos convém que morra um só homem pelo povo, e que não pereça toda a nação.
51 Capu ruseɨ́j naꞌa aꞌij tirájteu aꞌij tɨ tiuꞌutaxájtacaꞌa sino aꞌɨ́ɨ pu Dios jetze meꞌecan raataxájtacaꞌa tɨ Jesús ayén nuꞌu huáꞌa jetze meꞌecan mɨꞌɨni matɨ́j menaꞌa Israél jetze mej ajtémeꞌecan.
51 E ele não disse isso por si mesmo, mas, como era o sumo sacerdote daquele ano, profetizava que Jesus havia de morrer pela nação,
52 Ajta nuꞌu, capu aꞌɨ́ɨme naꞌa sino aꞌɨ́ɨ pu nuꞌu ajta huáꞌa jetze meꞌecan huámɨꞌɨni ɨ́ yaújmuaꞌameꞌen ɨ́ Dios ɨ́ mej nuꞌu aꞌɨmuá aꞌucaíjmee, tɨ ij aꞌɨ́ɨn nuꞌu ajta huaꞌuréꞌeseɨreꞌen mej mi seɨ́j menaꞌa teɨtejraꞌa puꞌéeneꞌe muáꞌaraꞌani.
52 e não somente pela nação, mas também para que fossem reconduzidos à unidade os filhos de Deus dispersos.
53 Tɨ́j naꞌa aꞌájnáꞌɨmua tɨ ayén tiuꞌutaxájtacaꞌa, aꞌɨ́ɨ mú miyen tiraaxɨ́ꞌepɨꞌɨntare aꞌij mej yeꞌí huárɨni mej mi raajéꞌica.
53 E desde aquele momento resolveram tirar-lhe a vida.
54 Aꞌɨ́j pu jɨ́n, Jesús caí chéꞌe ruseijrata áꞌucheꞌecaneꞌe huáꞌa tzajtaꞌa aꞌɨ́mej ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa. Tɨꞌɨj jí huirájraa aꞌujna Judea. Aj puꞌi aꞌuun aꞌaráꞌa aꞌájna jáꞌahuaꞌa tɨ á vejliꞌi aꞌutacáꞌa aꞌu tɨ caí éꞌe tiꞌitɨjcaꞌa. Aj puꞌi chajtaꞌa aꞌuteájrupi tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Efraín. Aꞌuu pu aꞌuteájturaa, majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej jamuan áꞌujujhuaꞌaneꞌe.
54 Em conseqüência disso, Jesus já não andava em público entre os judeus. Retirou-se para uma região vizinha do deserto, a uma cidade chamada Efraim, e ali se detinha com seus discípulos.
55 Tɨ́ꞌɨjta ari vejliꞌi pɨ́tíꞌirɨjcaa matɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecantacaꞌa miyen meꞌɨ́jna jɨ́n tíꞌiyestehuaꞌa ɨ́ xɨcájraꞌan tɨ Dios jetzen tihuaꞌutáꞌuuniꞌiriꞌi, muꞌiitɨ́ mú meꞌuun curéꞌecɨjxɨ mej mi meꞌuun aꞌujnén ánti Jerusalén mej mi amuacaí atiɨ́ꞌɨhuaxɨꞌɨn aꞌij tɨ ayén tiúꞌujxeꞌeveꞌe mej mi miyen tiúꞌuyesten.
55 Estava próxima a Páscoa dos judeus, e muita gente de todo o país subia a Jerusalém antes da Páscoa para se purificar.
56 Aꞌɨ́ɨ mú maúcheꞌe rahuaucaꞌa. Matɨ́ꞌɨj meꞌuun aꞌutéꞌuucaꞌa meꞌújna teyujtaꞌa, ayée mú tiújꞌihuaꞌuracaꞌa tɨjɨ́n: ―¿Aꞌiné yeehui timuáꞌamitɨejteꞌe múꞌeetzi? ¿Ni caí yé uvéꞌenejsin tɨ yé tíꞌirámuaꞌariiveꞌesin ɨ́ mej tíꞌiyesten?
56 Procuravam Jesus e falavam uns com os outros no templo: Que vos parece? Achais que ele não virá à festa?
57 Majta aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej meꞌuun tíꞌaijta teyujtaꞌa, majta ɨ́ fariseos, ayée mú tiuꞌutaꞌaíjtacaꞌa tɨ nuꞌu ayén huárɨni tɨ puaꞌa jaꞌatɨ́ méꞌe yéꞌemuaꞌareere aꞌúu tɨ aꞌij ꞌéꞌen ɨ́ Jesús, tɨ aꞌɨ́ɨn nuꞌu ayén tihuaꞌutáꞌixaateꞌen mej nuꞌu mi raatéeviꞌi.
57 Mas os sumos sacerdotes e os fariseus tinham dado ordem para que todo aquele que soubesse onde ele estava o denunciasse, para o prenderem.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.