Marcos 4

cfm (CFM) vs VC

Sair da comparação
VC Versão Católica
1 Jesuh cu Galilee Tili kap ah thuzirh a thok sal. A sinih a tiangtu minung an tam tuk ruangah, lawng sungah a lut ih a to. Mipi pawl cu tili kap leilung ah an um.
1 Jesus pôs-se novamente a ensinar, à beira do mar, e aglomerou-se junto dele tão grande multidão, que ele teve de entrar numa barca, no mar, e toda a multidão ficou em terra na praia.
2 Cun tahṭhipnak pawl hmangin thu a zirh hnei ih, mipi pawl sinah:
2 E ensinava-lhes muitas coisas em parábolas. Dizia-lhes na sua doutrina:
3 “Ṭhangai in ngai uh! Thlaici vorhtu cu thlaici vorh dingah a feh.
3 Ouvi: Saiu o semeador a semear.
4 Thlaici cu a vorh ih, a hrekkhat cu zalam tluan ah an ṭil ih vate pawl nih an ei.
4 Enquanto lançava a semente, uma parte caiu à beira do caminho, e vieram as aves e a comeram.
5 Thlaici hrekkhat cu lung tamnak hmun ah an ṭil ih leilung a sah lo ruangah thlaici cu an kho lohli.
5 Outra parte caiu no pedregulho, onde não havia muita terra; o grão germinou logo, porque a terra não era profunda;
6 Asinain ni a hang suah tikah, ni nih a sat hnei ih an hram a thuk lo ruangah an rocar colh.
6 mas, assim que o sol despontou, queimou-se e, como não tivesse raiz, secou.
7 Thlaici hrekkhat cu hling lakah an ṭil. Hling cu a hang ṭhang ih thlaikho cu a khuh colh ruangah an vui thei lo.
7 Outra parte caiu entre os espinhos; estes cresceram, sufocaram-na e o grão não deu fruto.
8 Thlaici dang pawl cu leiram ṭhatnak ah an ṭil. An hang ṭhang ih a let sawmthum, a let sawmruk, a let zakhat tiangin an vui thei,” tiah a sim hnei.
8 Outra caiu em terra boa e deu fruto, cresceu e desenvolveu-se; um grão rendeu trinta, outro sessenta e outro cem.
9 Cun an sinah, “Theihnak naa a neitu nih thei seh,” tiah a ti.
9 E dizia: Quem tem ouvidos para ouvir, ouça!
10 Jesuh cu ama lawng a um laiah, a kiangkap um pawl le a dungthluntu hleinih pawl nih tahṭhipnak thu pawl an sut
10 Quando se acharam a sós, os que o cercavam e os Doze indagaram dele o sentido da parábola.
11 Cun Jesuh nih an sinah, “Pathian Uknak thuthup cu nan sinah pek a i cem, asinain a leng mi pawl hrangah cu tahṭhipnak thawn sip a i,
11 Ele disse-lhes: A vós é revelado o mistério do Reino de Deus, mas aos que são de fora tudo se lhes propõe em parábolas.
12 curuangah,
12 Desse modo, eles olham sem ver, escutam sem compreender, sem que se convertam e lhes seja perdoado.
13 Cun Jesuh nih an sinah, “Hivai tahṭhipnak hi nan cingthiam lo maw? Aitih cun zangtin tahṭhipnak hmahhmah cu nan cingthiam thok?
13 E acrescentou: Não entendeis essa parábola? Como entendereis então todas as outras?
14 Thlaici vorhtu nih Pathian thu a vorh.
14 O semeador semeia a palavra.
15 Mi hrekkhat cu zalam tluan ih a ṭilmi thlaici mang an i. Thu cu an thei, asinain Seihtan a tiang lohli ih an sungih tuhmi thu cu a laksak hnei.
15 Alguns se encontram à beira do caminho, onde ela é semeada; apenas a ouvem, vem Satanás tirar a palavra neles semeada.
16 Cumangin a hrekkhat cu lung tamnak hmun ih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu an theih cangin lungawi ngai in an cohlang lohli.
16 Outros recebem a semente em lugares pedregosos; quando a ouvem, recebem-na com alegria;
17 Asinain anma ah hrilhhram an neih lo ruangah reilote kau a daih. Cun Pathian thu ruangih harsatnak le hremnak a tian tikah Pathian an phatsan.
17 mas não têm raiz em si, são inconstantes, e assim que se levanta uma tribulação ou uma perseguição por causa da palavra, eles tropeçam.
18 Mi hrekkhat cu hling lakih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu cu an thei,
18 Outros ainda recebem a semente entre os espinhos; ouvem a palavra,
19 asinain leitlun nunnak thu ih donharnak, let duhnak le thil dang duhnak pawl nih, Pathian thu cu a khuh ruangah an vui thei lo.
19 mas as preocupações mundanas, a ilusão das riquezas, as múltiplas cobiças sufocam-na e a tornam infrutífera.
20 Asinain mi hrekkhat cu leiram ṭhatnak ih a ṭilmi thlaici mang an i. Pathian thu cu an thei, an cohlang ih a let sawmthum, a let sawmruk, a let zakhat tiangin an vui thei,” tiah a ti.
20 Aqueles que recebem a semente em terra boa escutam a palavra, acolhem-na e dão fruto, trinta, sessenta e cem por um.
21 Cun Jesuh nih an sinah, “Mei-inn cu kho tang le ihkhun tangah siah a i kel maw? Mei-inn vannak ah siah a i ko lo maw?
21 Dizia-lhes ainda: Traz-se porventura a candeia para ser colocada debaixo do alqueire ou debaixo da cama? Não é para ser posta no candeeiro?
22 Zangahtihle phorh lo dingih thuhmi le lang nolhsal lo dingmi thuthup zangkhaw a um lo.
22 Porque nada há oculto que não deva ser descoberto, nada secreto que não deva ser publicado.
23 Theihnak naa a neitu nih thei seh,” tiah a ti.
23 Se alguém tem ouvidos para ouvir, que ouça.
24 Cun Jesuh nih an sinah, “Nan theihmi thu hi ṭhaten ruat uh. Midang tahnak ih nan hmanmi mangin nan khaw tah nan i ve thok — cunakih tamsawn hman bet nan i thok.
24 Ele prosseguiu: Atendei ao que ouvis: com a medida com que medirdes, vos medirão a vós, e ainda se vos acrescentará.
25 Zangahtihle a neitu cu pek bet a i thok ih, a nei lo tu cu a neihsun hman laksak a i thok,” tiah a ti.
25 Pois, ao que tem, se lhe dará; e ao que não tem, se lhe tirará até o que tem.
26 Cun Jesuh nih, “Pathian Uknak cu, mi pakhat nih lo sungah thlaici a vorh ih,
26 Dizia também: O Reino de Deus é como um homem que lança a semente à terra.
27 ama cu zan ah a it ih sun ah a tho, cuvai lai ah thlaici cu ama ten a kho ih a ṭhang; zangah aitin a ṭhang thiam tih khaw a fiah lo.
27 Dorme, levanta-se, de noite e de dia, e a semente brota e cresce, sem ele o perceber.
28 A ma ten leilung nih a ṭhang ter ih a thei ter, hmasabik ah hnah no a cerh ter, cule a vui ter ih netabik ah a fang a um ter.
28 Pois a terra por si mesma produz, primeiro a planta, depois a espiga e, por último, o grão abundante na espiga.
29 Asinain a vui a cut tikah, cawlak can a cut i ruangah, a tacin thawn a la lohli tu mang a i,” tiah a ti.
29 Quando o fruto amadurece, ele mete-lhe a foice, porque é chegada a colheita.
30 Cun Jesuh nih, “Pathian Uknak cu zangtu thawn kan tahṭhim thok? Asihlole zangtu tahṭhipnak hmangin kan sim thok?
30 Dizia ele: A quem compararemos o Reino de Deus? Ou com que parábola o representaremos?
31 Lo sungih vorhmi ṭangṭap ci mang a i. Ṭangṭap ci cu leitlun ih thlaici hmahhmah lakih a fate bik a i.
31 É como o grão de mostarda que, quando é semeado, é a menor de todas as sementes.
32 Ṭangṭap ci cu vorh a ih tikah, a hang ṭhang ih thlaihnah dang hmahhmah nakin a hnem sawn. Tlangṭek hnem ngaingai a nei ih van ih vate pawl nih bu khaw an sa,” tiah a ti.
32 Mas, depois de semeado, cresce, torna-se maior que todas as hortaliças e estende de tal modo os seus ramos, que as aves do céu podem abrigar-se à sua sombra.
33 An fiahthiam theinak dingah, Jesuh nih himang tahṭhipnak tamngai hmangin an sinah thu a sim.
33 Era por meio de numerosas parábolas desse gênero que ele lhes anunciava a palavra, conforme eram capazes de compreender.
34 Tahṭhipnak tello in an sinah thu a sim lo. Asinain anma lawng kau an um can ah, a dungthluntu pawl sinah zangtinkim a simfiang.
34 E não lhes falava, a não ser em parábolas; a sós, porém, explicava tudo a seus discípulos.
35 Cuvai ni simla a kim tikah, Jesuh nih a dungthluntu pawl sinah, “Tili khatla ralah feh u sing,” tiah a ti.
35 À tarde daquele dia, disse-lhes: Passemos para o outro lado.
36 Cun mipi pawl cu an ramta; Jesuh cu lawng sungah a to cia ih an feh pit. Lawng dang pawl khaw cuva ah an um ve.
36 Deixando o povo, levaram-no consigo na barca, assim como ele estava. Outras embarcações o escoltavam.
37 Cun zil fak ngai in a zuang ciamco ih tisuar nih lawng cu a siatsuah ruangah lawng cu ti in a khat.
37 Nisto surgiu uma grande tormenta e lançava as ondas dentro da barca, de modo que ela já se enchia de água.
38 Jesuh cu lawng mei laah a um ih tokheng tlun ah a ihhmul. Cun an ṭhang ih, “Sayapa, kan riaral colh thok hi poi na ti lo maw?” tiah an ti.
38 Jesus achava-se na popa, dormindo sobre um travesseiro. Eles acordaram-no e disseram-lhe: Mestre, não te importa que pereçamos?
39 Jesuh cu a hang tho ih zil cu a tai, cule tisuar sinah, “Dai i! Um zirziar!” tiah thu a pe. Cun zil cu a zuang i lo ih a dai ṭhipṭhep.
39 E ele, despertando, repreendeu o vento e disse ao mar: Silêncio! Cala-te! E cessou o vento e seguiu-se grande bonança.
40 Jesuh nih a dungthluntu pawl sinah, “Zangruangah aitluk lawmlam in nan ṭih? Zupnak nan nei rih lo maw?” tiah a ti hnei.
40 Ele disse-lhes: Como sois medrosos! Ainda não tendes fé?
41 Cun an ṭih tuk lawmlam ih pakhat le pakhat, “Hi pa hi zangtumang minung zetzo a i si na, zil le tisuar hman nih a thu an ngai?” tiah an ti fa.
41 Eles ficaram penetrados de grande temor e cochichavam entre si: Quem é este, a quem até o vento e o mar obedecem?

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.