Marcos 4
Fanamaket Baibel (BJP) vs VC
1 Iesu ka tipes tel fafausum sabin na baban dan kawil. Gur na fanu ae ri kawil ta u, ri fuun kanaka, pesu ka wof na nenge mon ke ka kiis lo na dan ma fanu tikii tinawii na mas.
1 Jesus pôs-se novamente a ensinar, à beira do mar, e aglomerou-se junto dele tão grande multidão, que ele teve de entrar numa barca, no mar, e toda a multidão ficou em terra na praia.
2 Ke ka fausum ri ini ifuun e tier ini orek fatoftof. Na fafausum kia, ka tarah,
2 E ensinava-lhes muitas coisas em parábolas. Dizia-lhes na sua doutrina:
3 “Ongen u! Nenge tom soso i la isi saprai kutun wit.Nenge tom soso i saprai kutun wit|src="Mak 4.2-8 GS.tif" size="col" ref="4:3"
3 Ouvi: Saiu o semeador a semear.
4 Aunbiing i sapsaprai, fal ka luut tole sal ke foron man ri ka wofpiek ma ri ka ting tikii u.
4 Enquanto lançava a semente, uma parte caiu à beira do caminho, e vieram as aves e a comeram.
5 Fal ka luut na olon fatfat, ae biil i laumet e nanal lo. Ka rarau sape, wara le nanal biil i laumet.
5 Outra parte caiu no pedregulho, onde não havia muita terra; o grão germinou logo, porque a terra não era profunda;
6 Isau le aunbiing pisiih i popos, ka pose ri ke ri ka mang, wara le bauli ri biil i laumet.
6 mas, assim que o sol despontou, queimou-se e, como não tivesse raiz, secou.
7 Fale kutun wit ka luut na palgan foron finau ae imel e si. Aunbiing finau i kuum, ka kuruung foron wit ae ke biil ri fua.
7 Outra parte caiu entre os espinhos; estes cresceram, sufocaram-na e o grão não deu fruto.
8 Isau le fale kutun wit ka luut na nanal rokap. Ka kuum ke ka fua. Fal ituul e sangful e fua, fal iwon e sangful ke fal ifasi aragii nenge mar e fua.”
8 Outra caiu em terra boa e deu fruto, cresceu e desenvolveu-se; um grão rendeu trinta, outro sessenta e outro cem.
9 Ke Iesu ka tarah, “Se imel e balbalu, i rokap le in wong ini.”
9 E dizia: Quem tem ouvidos para ouvir, ouça!
10 Namih, aunbiing Iesu keskes mang tinaiwa, ke sangful ini u e kalalik na fafausum kia turan fale fanu, ri ka diik u isi foron orek fatoftof ae.
10 Quando se acharam a sós, os que o cercavam e os Doze indagaram dele o sentido da parábola.
11 Ke ka tara sing ri aragii, “God ka finngas ta gam ini foron tier ae i kum na matanfuntih kia. Isau le usuf fanu keskes, ia fausum ri ini foron orek fatoftof sau,
11 Ele disse-lhes: A vós é revelado o mistério do Reino de Deus, mas aos que são de fora tudo se lhes propõe em parábolas.
12 isi,
12 Desse modo, eles olham sem ver, escutam sem compreender, sem que se convertam e lhes seja perdoado.
13 Ke Iesu ka tara sing ri aragii, “Arafah, biil gam malal na orek fatoftof igii? Ke arafa gamen malal arae na ti fale orek fatoftof sabin?
13 E acrescentou: Não entendeis essa parábola? Como entendereis então todas as outras?
14 Kutun wit ae kaltu i saprai u, i e orek ke God.
14 O semeador semeia a palavra.
15 Foron kutun wit ae i luut tole sal, ri arae fanu ae ri ongen orek. Isau le na aunbiing tom ae ri ongen u, Satan ka tapiek ke ka tel ufu orek ae tina balri.
15 Alguns se encontram à beira do caminho, onde ela é semeada; apenas a ouvem, vem Satanás tirar a palavra neles semeada.
16 Fal, ri arae kutun wit ae ri luut na olon fatfat, ri ongen orek ke fanpil ri ka somangat pes u ini laes.
16 Outros recebem a semente em lugares pedregosos; quando a ouvem, recebem-na com alegria;
17 Isau le biil ri ti dolo, arae wit ae bauli biil i laumet. Ri luut sape sau, aunbiing ri tafe tatawin ke aunbiing fanu ri ta fangungut sing ri, wara na orek ke God.
17 mas não têm raiz em si, são inconstantes, e assim que se levanta uma tribulação ou uma perseguição por causa da palavra, eles tropeçam.
18 Ke fale fanu, ri arae kutun wit ae ri luut na palgan foron finau ae imel e si. Ri ongen orek,
18 Outros ainda recebem a semente entre os espinhos; ouvem a palavra,
19 isau le ri mamais kanaka isi foron tier tinaga na piklinbat, ma sinangun ier isi in fuun e minsik i fabal ri, ke sinangun ier isi fale tier sabin ka aung orek ke God, arae finau i rarau kale wit, ke biil ri fua.
19 mas as preocupações mundanas, a ilusão das riquezas, as múltiplas cobiças sufocam-na e a tornam infrutífera.
20 Ma fal, ri arae kutun wit ae ri luut na rokap na nanal, ri ongen orek ke ri ka somangat pes u. Ri arae wit ae i luun ituul e sangful, le iwon e sangful ke fal ifasi aragii nenge mar e fua.”
20 Aqueles que recebem a semente em terra boa escutam a palavra, acolhem-na e dão fruto, trinta, sessenta e cem por um.
21 Ke Iesu ka tara sing ri aragii, “Arafah, gam kep fakau lam la ke gam ka luun u la na piklin paket le na piklin luuf? Auuh, biil. Gam luun u la tom na sala.
21 Dizia-lhes ainda: Traz-se porventura a candeia para ser colocada debaixo do alqueire ou debaixo da cama? Não é para ser posta no candeeiro?
22 Isi foron sani ae i kiis mumun ta ik tapiek na malal, ke sani ae i kiis kum ta ik malmalal.
22 Porque nada há oculto que não deva ser descoberto, nada secreto que não deva ser publicado.
23 Se imel e balbalu, i rokap le in wong ini.”
23 Se alguém tem ouvidos para ouvir, que ouça.
24 Iesu ka fas ri sabin aragii, “Gamen wol papte sani ae gam ka ongen ta u. Matngan fafen arafa gam ta ta u, tara tier le fabiro, God in ta u sabin arae usuf gam, ma in ta in fuun biitom usuf gam.
24 Ele prosseguiu: Atendei ao que ouvis: com a medida com que medirdes, vos medirão a vós, e ainda se vos acrescentará.
25 Se ae ka mel ta sing i, rin ta tifal biitom sing i. Isau le se ae biil ti tier sing i, ituul ae sing i, rin tel ufu koseng u.”
25 Pois, ao que tem, se lhe dará; e ao que não tem, se lhe tirará até o que tem.
26 Ke Iesu ka use u sabin aragii, “Matanfuntih ke God ifasi arae nenge kaltu ae i saprai kutun wit na olon nanal.
26 Dizia também: O Reino de Deus é como um homem que lança a semente à terra.
27 Na wor i borong la ma na siat ka mat la, foron kutun wit ae ka rarau ke ri ka kuum, isau le kaltu ae biil i to usum le ri kuum arafah.
27 Dorme, levanta-se, de noite e de dia, e a semente brota e cresce, sem ele o perceber.
28 Nanal tom i tel kutun wit ka kuum ke nami ka fua. I luun famu kubu, nami ka sia ke ka luun fua.
28 Pois a terra por si mesma produz, primeiro a planta, depois a espiga e, por último, o grão abundante na espiga.
29 Aunbiing wit ka matuk, ke kaltu ae ka pakat turim u, wara le ka aunbiing mang una lalamok.”
29 Quando o fruto amadurece, ele mete-lhe a foice, porque é chegada a colheita.
30 Iesu ka tara sabin aragii, “Sani keren fatof matanfuntih ke God ini, kol matngan orek fatoftof arafa keren tel u?
30 Dizia ele: A quem compararemos o Reino de Deus? Ou com que parábola o representaremos?
31 Ifasi arae kutun mastet ae i fabiro na foron kutun au tikii ae ri so u na nanal.
31 É como o grão de mostarda que, quando é semeado, é a menor de todas as sementes.
32 Isau le aunbiing ri ka so ta u, ka kuum ma ka liu ufu foron au tikii na palgan mok. Ma foron man na mua ri ka tel polpolo ri na piran aka ae imel e malmaluu lo.”
32 Mas, depois de semeado, cresce, torna-se maior que todas as hortaliças e estende de tal modo os seus ramos, que as aves do céu podem abrigar-se à sua sombra.
33 Iesu i use ifuun e orek fatoftof ae i fafasi usuf ri, namin tasum kiri.
33 Era por meio de numerosas parábolas desse gênero que ele lhes anunciava a palavra, conforme eram capazes de compreender.
34 Foron tier tikii ae i fas ri ini, i use u ini orek fatoftof sau. Isau le aunbiing i keskes mang turan berberat na fafausum kia, ke ik fas ri mang ini kamtinan foron orek fatoftof tikii.
34 E não lhes falava, a não ser em parábolas; a sós, porém, explicava tudo a seus discípulos.
35 Na efef tom lo e biing ae, Iesu ka fas berberat na fafausum kia aragii, “Kere mang una nenge bulin dan kawil.”
35 À tarde daquele dia, disse-lhes: Passemos para o outro lado.
36 Ke ri ka la koseng tara gur na fanu aiwa ma ri ka wof na mon ae Iesu tinaiwa mang lo, ke ri tikii ri ka la. Fale mon sabin ri ka la turim tura ri.
36 Deixando o povo, levaram-no consigo na barca, assim como ele estava. Outras embarcações o escoltavam.
37 Nenge tara kif ka aptih ke panaf ka tamket una palgan mon ma fatat ik dom.
37 Nisto surgiu uma grande tormenta e lançava as ondas dentro da barca, de modo que ela já se enchia de água.
38 Iesu tinawii na min mon, i koskosngoi ta na nenge koskosngoi ma ka masun. Berberat na fafausum ri ka famat u, ma ri ka tarah, “Tom fafausum! Arafah, biil o wol lo kerer? Fatat kerek dom!”
38 Jesus achava-se na popa, dormindo sobre um travesseiro. Eles acordaram-no e disseram-lhe: Mestre, não te importa que pereçamos?
39 Iesu ka aptih, ka fakiing kif ma ka fas panaf aragii, “Mangeh! Ma ok siaroh!” Ke ka met e kif ma ka siaroh.|src="Mak 4.35-41 GS.tif" size="col" ref="4:39"
39 E ele, despertando, repreendeu o vento e disse ao mar: Silêncio! Cala-te! E cessou o vento e seguiu-se grande bonança.
40 Ke Iesu ka tara sing berberat na fafausum kia aragii, “Isi sani gam ka lala sokeh? Arafah, biil biitom ti unune kimi?”
40 Ele disse-lhes: Como sois medrosos! Ainda não tendes fé?
41 Ri ka lala sokeh ma ri ka fadiik faliu ini ri tom aragii, “Kaltu sa igii? Kif turan panaf ru wong sing i!”
41 Eles ficaram penetrados de grande temor e cochichavam entre si: Quem é este, a quem até o vento e o mar obedecem?
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.