Romanos 7
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NTLH
1 Ámâ ậdrúpı̣̃ yî ámâ îzó yí bê, má nı̣̃ trá kĩ, ãnî rĩꞌá õjílã gólĩyî tã tã ꞌbãꞌbã gólĩyî Ôvârí drí ꞌbãlé trá õjílã drí ꞌẽlé rî kâ nı̣̃ ꞌbá rî ꞌbá yî ĩꞌdî. Ĩtí rî, ꞌdõvó nĩ ı̣̂sũ tã dódó tã tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yí kâ ꞌẽꞌẽ lâ tãsĩ. Îcâ trá cé õjílã drí tã tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yí kâ ꞌẽzó ĩꞌdî drẽ gólâ bê rĩꞌá zãâ lédrẽ-lédrẽ ró rî.
1 Meus irmãos, vocês todos podem compreender muito bem o que vou dizer. Vocês conhecem as leis e sabem que elas só têm poder sobre uma pessoa enquanto essa pessoa está viva.
2 Tã lãgĩ kâ rî tã ꞌdî âꞌdálé ãmâ drí. Gõꞌdá âꞌdô tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ rî vó ró rî, îcâ trá õkó jó kâ drí ágó lâ rî ı̣̂njı̣̃lı̣́, tãlâ rĩzó bê ágó rî ꞌdĩ bê ngá ãlô ró kậyı̣̂ gólĩyî ágó rî ꞌdĩ kâ âꞌdózó drẽ zãâ lédrẽ-lédrẽ ró rî ꞌbá yí kâ sĩ.
2 Por exemplo, a mulher casada está ligada pela lei ao marido enquanto ele estiver vivo; mas, se ele morrer, ela estará livre da lei que a liga ao marido.
3 Gõꞌdá õzõ gólâ rî ágó ꞌdĩ õdrã trá rî, ꞌdĩî gólâ trá rĩꞌá drı̣̃-bạ́lạ́yı̣̂ ró tã ꞌbãꞌbã gólĩyî drí rĩzó rĩlí ágó lâ ꞌdĩ bê ngá ãlô ró ꞌdĩ kâ ꞌásĩ. Nĩ ndrê drẽ, õzõ õkó ãlô ãâyê ágó lâ gólâ âꞌdó ꞌbá drẽ bê lédrẽ-lédrẽ ró rî trá gõzó ngãlé íyî dĩlí gãrã drı̣̃ı̣̂ ậyı̣́lı̣́ ãgô ãzâ vólé kpá ágó ró rî bê rî, ꞌdĩî áâꞌdô tã kĩꞌá gólâ rú âꞌdólé gólâ rî zı̣̃lı̣́ tã õnjí tẽtẽ ꞌbá ró. Gõꞌdá õzõ ágó lâ ꞌdĩ õdrã trá drã rî, ꞌdĩî gólĩyî câ lãgĩ lãfâ trá. ꞌDĩî vósĩ rî, õzõ õkó rî ꞌdĩ ũûsû íyîngá ágó ãzâ trá trõlé rî, ꞌdĩî gólâ îcá gõꞌdá kô zı̣̃lı̣́ tã õnjí tẽtẽ ꞌbá ró.
3 De modo que, se ela viver com outro homem enquanto o marido estiver vivo, ela será chamada de adúltera. Mas, se o marido morrer, ela estará legalmente livre e não cometerá adultério se casar com outro homem.
4 Ámâ ậdrúpı̣̃ yî ámâ îzó yí bê, tã ãníkâ rî rĩꞌá õzõ ꞌdĩî rî kâtí. Tãlâ Yésũ drãlé bê rî, âꞌdô trá kpá õzõ nĩ drã trá ꞌdũwạ̃ gólâ bê rî kâtí, gõꞌdá âꞌdô kpá trá õzõ nĩ drã trá tã tã ꞌbãꞌbã gólĩyî Ôvârí drí âfẽlé trá Músạ̃ sĩ rî ꞌbá yí kâ tãsĩ rî kâtí. Ĩtí rî, Ôvârí yĩ drı̣́ trá ãnî rú sĩ tã ꞌẽꞌẽ tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yí kâ ꞌásĩ, ãꞌdô ró bê ãnî drí rĩzó tã gólĩyî Yésũ kâ rî ꞌbá yî ꞌẽlé ĩꞌdî. Gõꞌdá nĩ âꞌdô trá ngá ãlô ró Yésũ gólâ lîdrí ꞌbá trá õdrã ꞌásĩ rî bê, ãꞌdô ró bê ãnî drí îcázó rĩꞌá Ôvârí rî gógó ı̣̂njı̣̃lı̣́ tã mbı̣̂mbı̣̂ gólâkâ rî ꞌbá yî ꞌẽꞌẽ lâ yî sĩ.
4 O mesmo acontece com vocês, meus irmãos. Do ponto de vista da lei, vocês também já morreram, pois são parte do corpo de Cristo. E agora pertencem a ele, que foi ressuscitado para que nós possamos viver uma vida útil no serviço de Deus.
5 Sı̣́sı̣́ rî, mã ûjũlı̣́ bê tã tãndí ꞌẽlé mbârâkã ãmákâ sĩ rî, tã õnjí lôvókô ãmákâ rî ꞌbá yî dı̣̂ trá kôrô ãmâ drı̣̃ı̣̂ sĩ. Gõꞌdá mã nı̣̃lı̣́ bê tã ángô rî ꞌbá yî ĩꞌdî Ôvârí drí ꞌbãlé ãmâ drí ꞌẽlé rî, mã lẽé kô tã ꞌẽlé tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yî vó ró. Ĩtí rî, mã rî trá rĩꞌá tã õnjí ró rî ꞌbá yî ꞌẽlé ĩꞌdî rõô. Tãlâ tã rî ꞌdĩ tãsĩ rî, lâŋõ Ôvârí kâ lạ̃sı̣́ sĩ rî trá ꞌẽꞌá âꞌdélé ãmâ drı̣̃ı̣̂.
5 Pois, quando vivíamos de acordo com a nossa natureza humana, os maus desejos despertados pela lei agiam em todo o nosso ser e nos levavam para a morte.
6 Gõꞌdá ngbãângbânõ rî, Ôvârí înjî ãmâ trá vólé tã gólĩyî tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yí kâ rî ꞌásĩ. Mã âcâ gõꞌdá trá õzõ õjílã ãvõ ró rî ꞌbá yí kâtí tã tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yí kâ tãsĩ Yésũ rî õdrã sĩ. Bê trá ĩtí rî, mã îcâ trá drı̣̃-bạ́lạ́yı̣̂ ró tã ꞌẽlé Ôvârí drí lạ́tı̣̂ gólâ óꞌdí ró rî sĩ, ãꞌdô ró tã gólĩyî Líndrí Tãndí Ôvârí kâ drí ãmâ pãzó ꞌẽlâ rî vó ró. Mã âyê tã gólĩyî ãmâ drí ꞌẽꞌá ꞌẽlâ Ôvârí drí cú ĩtí mbârâkã ãmâ nyãányâ kâ sĩ tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ gólĩyî îgĩlí trá ạ̃kû ró rî vó ró rî trá.
6 Porém agora estamos livres da lei porque já morremos para aquilo que nos mantinha prisioneiros. Por isso somos livres para servir a Deus não da maneira antiga, obedecendo à lei escrita, mas da maneira nova, obedecendo ao Espírito de Deus.
7 Ngá tã rî ꞌdĩ drí îmbálé ãmâ drí rî ãꞌdô ꞌî yã? Tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ rî ꞌbá yî ꞌbã ãmâ trá tã õnjí ꞌẽlé yã? Âꞌdó ĩtí kô ãlôwálâ! Tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ âꞌdâ tã trá má drí, tã gólĩyî ángô rî ꞌbá yî ĩꞌdî õnjí lâ yî ró ꞌẽlé yã. Nĩ ndrê drẽ, õzõ tíkó má ãꞌdô trá cú ĩtí tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ ãkó kĩꞌá nĩ rî, mã õlẽ ngá õjílã ãzâ ꞌbá yí kâ kô ãmâ nyãányâ drí rî, tíkó má îcá kô nı̣̃lâ kĩ, ngá õjílã ãzâ ꞌbá yí kâ rî ꞌbá yî lôvó lâ ꞌbãꞌbã rĩꞌá tã õnjí ꞌî.
7 O que vamos dizer então? Que a própria lei é pecado? É claro que não! Mas foi a lei que me fez saber o que é pecado. Pois eu não saberia o que é a cobiça se a lei não tivesse dito: “Não cobice.”
8 Gõꞌdá tã õnjí lôvókô ámákâ rî ꞌbá yî ꞌbã mâ trá rû jãlé tã õnjí ꞌẽlé, âꞌdó kô tã ꞌbãꞌbã ꞌdî vó ró. Má lẽ tã trá rõô lı̣̃fı̣́ ꞌbãzó ngá gólĩyî õjílã ãzâ ꞌbá yí kâ ró ꞌdĩ ꞌbá yî drı̣̃ı̣̂. Tíkó õzõ tã ꞌbãꞌbã ãꞌdô kôꞌdáwá ĩtí lâ ꞌdĩ kâtí rî, má îcá kô tã ı̣̂sũ ámákâ rî ꞌbãlé ngá õjílã ãzí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drı̣̃ı̣̂.
8 Porém o pecado se aproveitou dessa lei para despertar em mim todo tipo de cobiça. Porque, se não existe a lei, o pecado é uma coisa morta.
9 Sı̣́sı̣́ rî, má nı̣̃ı̣́ kô kĩ, tã gólĩyî ángô rî ĩꞌdî Ôvârí drí ꞌbãlé má drí ꞌẽlé ngãtá tã ángô rî ꞌbá yî ĩꞌdî gólâ drí ꞌbãlé má drí ꞌẽlé kô rî. Má ı̣̂sũ tã trá ányâ ró kĩ, mâ rĩꞌá õjílã tãndí ꞌî. Gõꞌdá nĩngá sĩ, má nı̣̃ tã bê tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yî tãsĩ rî, gõꞌdá má drí võ lâ ûsúzó kĩ, má ꞌê tã õnjí ró rî ꞌbá yî trá tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yî rú.
9 Pois houve um tempo em que eu não conhecia a lei e estava vivo. Mas, quando fiquei conhecendo o mandamento, o pecado começou a viver,
10 Gõꞌdá má ûsû võ lâ kpá kĩ, tã õnjí ámákâ rî ꞌbá yî câ ãmâ lãfálé trá Ôvârí bê. Má ı̣̂sũ tã trá ányâ ró kĩ, tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yî âꞌdô îcáꞌá ámâ pãlé rĩlí rĩꞌá tã gólĩyî mbı̣̂mbı̣̂ rî ꞌbá yî ꞌẽlé lâŋõ ãkó, ĩtí rî, má drí îcázó rĩlí zãâ gbạ́dú ró Ôvârí bê. Gõꞌdá ꞌé rû kô âꞌdólé ĩtí. Gõꞌdá má ûsû võ lâ kĩ, tã tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yí kâ ꞌẽꞌẽ lâ îcá kô ámâ pãlé. Tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ró, Ôvârí âꞌdô lâŋõ fẽꞌá má drí.
10 e eu morri. E o próprio mandamento que me devia trazer a vida me trouxe a morte.
11 Má ı̣̂sũlı̣́ bê tã tã ꞌbãꞌbã ꞌdî ꞌbá yî tãsĩ rî, tã lôvókô ámákâ rî ꞌbá yî drí ngãzó rĩꞌá ámâ âdólé, ãꞌdô ró bê má drí rû jãzó tã õnjí ró rî ꞌbá yî ꞌẽlé tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yî rú. Tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yî tãsĩ rî, má ı̣̂njı̣̃ı̣́ tã Ôvârí kâ rî ꞌbá yî kô. Ĩtí rî, lâŋõ õdrã kâ trá njãâ âꞌdélé má drı̣̃ı̣̂.
11 Porque o pecado, aproveitando a oportunidade dada pelo mandamento, me enganou e, por meio do mandamento, me matou.
12 Gõꞌdá tã ꞌbãꞌbã gólĩyî Ôvârí drí ꞌbãlé ãmâ drí ꞌẽlé rî ꞌbá yî rĩꞌá tãndí ró tã mbı̣̂ Ôvârí kâ rî ꞌbá yî âꞌdálé ãmâ drí.
12 Assim a lei vem de Deus; e o mandamento também vem de Deus, diz o que é certo e é bom.
13 Ĩtí rî, âꞌdó kô tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yî ĩꞌdî ámâ ꞌẽ ꞌbá tã õnjí ꞌẽlé âꞌdólé lâŋõ Ôvârí kâ õdrã kâ drí ꞌẽzó ꞌẽꞌá âꞌdélé má drı̣̃ı̣̂. Gõꞌdá rĩꞌá tã lôvókô ámákâ gólĩyî rĩ ꞌbá ámâ ꞌbãlé tã õnjí ꞌẽlé rî ĩꞌdî. Ĩtí rî, tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî nyãányâ lâ rĩꞌá tãndí ró, gõꞌdá tã lôvókô ámákâ drí ámâ ꞌbãzó ı̣̂njı̣̃-ı̣̂njı̣̃ lâ gãlé dó. Gõꞌdá má ꞌê tã õnjí bê rî, tã ꞌbãꞌbã tãndí ꞌdĩ ꞌbá yî âꞌdâ tã má drí kĩ, tã õnjí gólĩyî má drí ꞌẽlé rî ꞌbá yî rĩꞌá pạ̃tı̣́ı̣̃ õnjí tẽtẽ lâ ró. Gõꞌdá má ûsû võ lâ kĩ, tã õnjí tẽtẽ ámákâ ꞌdĩ ꞌbá yî îzã mâ trá Ôvârí rî lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá.
13 Então será que o que é bom me levou à morte? É claro que não! Foi o pecado que fez isso. Pois o pecado, usando o que é bom, me trouxe a morte para que ficasse bem claro aquilo que o pecado realmente é. E assim, por meio do mandamento, o pecado se mostrou mais terrível ainda.
14 Ãmâ ndrĩ, mã nı̣̃ trá kĩ, tã ꞌbãꞌbã gólĩyî Ôvârí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî rĩꞌá tã gólĩyî Ôvârí drí âfẽlé ãmâ drí Líndrí Tãndí íyíkâ rî sĩ rî ĩꞌdî. Gõꞌdá mâ rî gógó tãsĩ rî, tã lôvókô ámákâ rî ꞌbá yî dı̣̂ trá má drı̣̃ı̣̂ sĩ. Ĩtí rî, má âꞌdô trá rạ̃gı̣́ı̣̃ gólâ îcá ꞌbá tã õnjí ꞌẽlé rî ró.
14 Sabemos que a lei é divina; mas eu sou humano e fraco e fui vendido ao pecado para ser seu escravo.
15 Má nı̣̃ı̣́ kô tãlâ ãꞌdô ꞌî má drí rĩzó tã ꞌdî ꞌbá yî ꞌẽlé rî. Má îcá gõꞌdá kô tã tãndí má drí lẽlé rî ꞌbá yî ꞌẽlé. Má rî bê-rî tã õnjí gólĩyî má drí lẽlé kó kô ꞌẽlâ rî ꞌẽlé ĩꞌdî.
15 Eu não entendo o que faço, pois não faço o que gostaria de fazer. Pelo contrário, faço justamente aquilo que odeio.
16 Ĩtí rî, má nı̣̃ trá kĩ, tã gólĩyî má drí rĩꞌá ꞌẽlâ rî ꞌbá yî rĩꞌá ĩyî õnjí ró. Gõꞌdá má lẽé kpá kô ꞌẽlâ ĩyî, tãlâ má nı̣̃ trá kĩ, tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ rî ꞌbá yî rĩꞌá ꞌdó tãndí ró mbı̣̂mbı̣̂.
16 Se faço o que não quero, isso prova que reconheço que a lei diz o que é certo.
17 Gõꞌdá Ôvârí ꞌbãlé bê mâ trá âꞌdólé õjílã óꞌdí ró, tã ꞌdî tãsĩ rî, âꞌdó kô ámâ nyãányâ ĩꞌdî gólâ lẽ ꞌbá tã õnjí ꞌẽlé rî, gõꞌdá tã lôvókô má ꞌá rî drẽ zãâ mbârâkã bê rõô ámâ ꞌbãlé tã õnjí ꞌẽlé.
17 E isso mostra que, de fato, já não sou eu quem faz isso, mas o pecado que vive em mim é que faz.
18 Gõꞌdá tã lôvókô gólĩyî má ꞌá ꞌdĩ ꞌbá yî rĩꞌá járáꞌbítí õnjí ró cú ĩtí tã mbı̣̂mbı̣̂ ãkó ĩyî ꞌá. Má lẽ trá rõô tã mbı̣̂mbı̣̂ rî ꞌbá yî ꞌẽlé ĩꞌdî, tãlâ mâ trá õjílã Ôvârí kâ ĩꞌdî, gõꞌdá mâ rĩꞌá cú ĩtí mbârâkã ãkó ꞌẽzó lâ ĩyî gbõ ĩtí lâ ꞌdĩ kâtí.
18 Pois eu sei que aquilo que é bom não vive em mim, isto é, na minha natureza humana. Porque, mesmo tendo dentro de mim a vontade de fazer o bem, eu não consigo fazê-lo.
19 Nĩ ndrê drẽ, má ꞌé tã tãndí gólĩyî má drí lẽꞌá ꞌẽlâ rî ꞌbá yî kô, gõꞌdá rĩꞌá bê-rî tã õnjí gólĩyî má drí lẽꞌá ꞌẽlâ kô rî ꞌbá yî ĩꞌdî má drí rĩꞌá ꞌẽlâ.
19 Pois não faço o bem que quero, mas justamente o mal que não quero fazer é que eu faço.
20 Gõꞌdá má lẽé bê kô pạ̃tı̣́ı̣̃ tã õnjí ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌẽlé rî, tã rî ꞌdĩ rî âꞌdálâ kĩ, ámâ nyãányâ âꞌdó kô cé ĩꞌdî ãlô rĩ ꞌbá rĩꞌá tã õnjí ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌẽlé gbõ ĩtí lâ ꞌdĩ kâtí. Rĩꞌá mbârâkã tã õnjí lôvókô kâ má ꞌá rî ꞌbã mâ nĩ ꞌẽlâ.
20 Mas, se faço o que não quero, já não sou eu quem faz isso, mas o pecado que vive em mim é que faz.
21 Nĩ ndrê drẽ kpá, õzõ má õlẽ trá tã mbı̣̂mbı̣̂ ꞌẽlé rî, tã õnjí lôvókô má ꞌá rî ậsı̣̃ lạ́tı̣̂ lâ trá ndũû má drí ꞌẽzó lâ.
21 Assim eu sei que o que acontece comigo é isto: quando quero fazer o que é bom, só consigo fazer o que é mau.
22 Tã ı̣̂sũ ámákâ ꞌá rî, má nı̣̃ tã ꞌbãꞌbã Ôvârí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî trá rĩꞌá ĩyî tãndí ró má drí ꞌẽlé. Má lẽ tã ꞌbãꞌbã rî gólâkâ ꞌdĩ ꞌbá yî trá rõô.
22 Dentro de mim eu sei que gosto da lei de Deus.
23 Õzõ kpálé ĩtí rî, mbârâkã ngĩî lâ ãzâ bê rĩꞌá má ꞌá, ꞌdĩî rĩꞌá mbârâkã tã õnjí lôvókô ámákâ rî ꞌbá yî drí lôfílí nĩ rî ĩꞌdî. Mbârâkã rî ꞌdĩ rî rû fũlı̣́ tã ı̣̂sũ tãndí ámákâ bê, tãlâ tã õnjí lôvókô ámákâ ꞌdĩ õtrõ ró tã bê má drı̣́gạ́ sĩ.
23 Mas vejo uma lei diferente agindo naquilo que faço, uma lei que luta contra aquela que a minha mente aprova. Ela me torna prisioneiro da lei do pecado que age no meu corpo.
24 Mâ rĩꞌá tã ı̣̂sũ ró ãmbá! Mâ trá rĩꞌá cú ĩtí mbârâkã ãzâ ãkó tã tãndí ꞌẽzó ĩꞌdî sĩ lâ. Ĩtí rî, ãꞌdî âꞌdô ámâ âtĩꞌá nĩ vólé mbârâkã tã lôvókô kâ gólâ ámâ ꞌbã ꞌbá tã õnjí ꞌẽlé nõ ꞌásĩ yã? Mbârâkã rî ꞌdĩ îcâ trá ámâ îzãlé.
24 Como sou infeliz! Quem me livrará deste corpo que me leva para a morte?
25 Má lûyı̣̂ Ôvârí rõô, tãlâ gólâ ĩꞌdî îcá ꞌbá ró ámâ pãlé tã ạ́ngı̣́ ꞌdĩ ꞌásĩ Kúmú ãmákâ Yésũ Krístõ sĩ.
25 Que Deus seja louvado, pois ele fará isso por meio do nosso Senhor Jesus Cristo! Portanto, esta é a minha situação: no meu pensamento eu sirvo à lei de Deus, mas na prática sirvo à lei do pecado.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 7, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.