Lucas 22
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NTLH
1 Gõꞌdá kãrámã ãmbãtã ạ̃kú ãkó rî kâ tíbê rĩꞌá zı̣̃lâ kpá kãrámã lậvũ-lậvũ kôrô kâ âcâ trá ãnyî.
1 Faltava pouco tempo para a Festa dos Pães sem Fermento , chamada Páscoa .
2 Drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî lãꞌbí îmbá ꞌbá yí bê, êꞌbê ĩyî rû trá tã ı̣̂ꞌbı̣̃lı̣́ ꞌẽzó Yésũ rî fũlı̣́ ı̣̃nı̣́nı̣̂ ró, tãlâ gólĩyî rô õmbã õjílã kâ rî ĩꞌdî.
2 Os chefes dos sacerdotes e os mestres da Lei procuravam um jeito para matar Jesus em segredo porque tinham medo do povo.
3 Kpá kậyı̣̂ gólĩyî drí rĩrĩ tã ı̣̂ꞌbı̣̃lı̣́ rî ꞌá rî, Sãtánã drí fĩzó Yúdạ̃ Ĩsĩkãrĩyótã ꞌá, Yúdạ̃ rî ꞌbãlé Yésũ rî drı̣́-bã fẽlé íyî ạ̃jú-ꞌbá-ãzí yî drı̣́gạ́. Yúdạ̃ ꞌdĩ kpá lãjóꞌbá Yésũ kâ ĩꞌdî.
3 Então Satanás entrou em Judas, chamado Iscariotes, que era um dos doze discípulos.
4 Yúdạ̃ drí nĩzó õjílã ãmbâ-ãmbâ Yúdạ̃ yí kâ gólĩyî rĩ ꞌbá ĩyî tã lôndãlé ꞌẽzó Yésũ rî fũlı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî ngálâ tã ꞌdî ı̣̂ꞌbı̣̃lı̣́ gólĩyí bê.
4 Judas foi falar com os chefes dos sacerdotes e com os oficiais da guarda do Templo para combinar a maneira como ele ia lhes entregar Jesus.
5 Âcâ-âcâ Yúdạ̃ kâ gólĩyî ngálâ rî, ãyĩkõ lâ cî gólĩyî trá kôrô. Drílĩyî tã-drı̣̃ lẽzó lãfâ fẽzó Yúdạ̃ drí, Yésũ rî drı̣́-bã fẽzó ĩyî drı̣́ rî sĩ.
5 Eles ficaram muito contentes e prometeram dar dinheiro a ele.
6 Yúdạ̃ rî trá cé ı̣̃tú tẽlé ĩꞌdî ꞌẽzó Yésũ rî drı̣́-bã fẽlé ạ̃jú-ꞌbá-ãzí drí, gólâ õtírĩ ꞌbãâ élêwálâ rî.
6 Judas aceitou e começou a procurar uma oportunidade para entregar Jesus a eles, sem que o povo ficasse sabendo.
7 Kậyı̣̂ gólâ kãrámã nã kâ sĩ rî, ꞌbã-lı̣́pı̣̂ ꞌbã-tı̣̂ ãlô-ãlô kâ drí kạ́bı̣̃lı̣́kı̣̃ ûlı̣́zó nyãlé ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ ĩyíkâ ꞌá, ãꞌdô ró bê kậyı̣̂ Ôvârí drí lậvũzó kôrô ĩyî drı̣̃ı̣̂ sĩ Mạ́sı̣̃rı̣̃ ꞌálâ rî, tã lâ õzó jãâ kô.
7 Chegou o dia da Festa dos Pães sem Fermento , dia em que os judeus matavam carneirinhos para comemorar a Páscoa .
8 Yésũ drí tã âtázó Pétẽrõ yî drí Yõwánĩ bê nĩlí ngá kãrámã ꞌdî kâ êdélé.
8 Então Jesus deu a Pedro e a João a seguinte ordem:
9 Pétẽrõ yî Yõwánĩ bê drílĩyî tã îjízó Yésũ tı̣́ kĩ, võ lâ ꞌdĩ ángô lé yã?
9 Eles perguntaram: — Onde o senhor quer que a gente prepare o jantar?
10 Yésũ âtâ trá gólĩyî drí kĩ, “Nĩ nĩ, õzõ nĩ õcâ trá Yẽrõsãlémã ꞌálâ rî, nĩ âꞌdô ãgô ãzâ ûsúꞌá, rĩꞌá lũmvû límvó njı̣̃ꞌá. Nĩ ꞌdê zãâ gólâ vó, âꞌdô nĩꞌá fĩlí jó ꞌálâ.
10 Jesus respondeu:
11 Nĩ gõ ró úlı̣́ âtálé ꞌbã-lı̣́pı̣̂ drí kĩ nĩ rî, ‘Ãmâ lı̣́pı̣̂ âtâ tã ní drí nõtí, jó ĩyî drí rĩzó ꞌá lâ lãjóꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yí bê kãrámã nyãlé rî íyíkâ ángô lé yã?’
11 e digam ao dono dela: “O Mestre mandou perguntar a você onde fica a sala em que ele e os seus discípulos vão comer o jantar da Páscoa.”
12 Gólâ âꞌdô jó ꞌálé ạ́ngı̣́ ãzâ âꞌdáꞌá ãnî drí, lạ̃kũ ûrú lésĩ rî ꞌá õrî mbãlé mbãmbã nĩꞌá ꞌálâ ãzâ rî ꞌá tólâ. Tãrãbízã yî ngá ãzâ ꞌbá yí bê ꞌdó rĩꞌá tólâ kpá, nĩ lı̣̂ ró kạ́bı̣̃lı̣́kı̣̃ lâꞌdílí ngá nyãnyã ãzâ ꞌbá yí bê êdélé njãâ, ãmâ drí ânĩꞌá nyãlâ, nĩ gõ ró ânĩlí tã lâ âtálé ãmâ drí.”
12 Então ele mostrará a vocês uma grande sala mobiliada, no andar de cima. Preparem ali o jantar.
13 Gõꞌdá Pétẽrõ yî Yõwánĩ bê, drílĩyî nĩzó ãgô ꞌdĩ ûsúlı̣́, té õzõ Yésũ drí âtálé rî tí. Gõꞌdá drílĩyî ngá kãrámã ꞌdî kâ êdézó.
13 Os dois discípulos foram até a cidade e encontraram tudo como Jesus tinha dito. Então prepararam o jantar da Páscoa.
14 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Pétẽrõ yî Yõwánĩ bê ânĩ ĩyî trá tã lâ âtálé Yésũ drí. Yésũ yî drí âcázó lãjóꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yí bê kãrámã nyãlé. Drílĩyî nĩzó rĩlí tãrãbízã lạ̃gạ́tı̣́ ĩtí.
14 Quando chegou a hora, Jesus sentou-se à mesa com os apóstolos
15 Yésũ drí gõzó tã âtálé lãjóꞌbá íyíkâ drí kĩ nĩ rî, “Má rî tã âtálé ãnî drí rî, má lẽ tã trá tákányĩ ãmâ drí kãrámã nô ꞌẽzó ãní bê drẽ ãkpãkãꞌdã má drãá drẽ kô.
15 e lhes disse:
16 Má ꞌé kãrámã ãzâ gõꞌdá õzõ nõô rî tí kô, zãâ té ngá gólâ tã lâ âꞌdálé nõ âꞌdô rû ꞌẽꞌá zãlô. Gõꞌdá Ôvârí âꞌdô ámâ ꞌbãꞌá kúmú võ ûrú ꞌálâ rî kâ ró.”
16 Pois eu digo a vocês que nunca comerei este jantar até que eu coma o verdadeiro jantar que haverá no
17 Yésũ drí ĩgã õdrá âlâꞌbâ kâ îngázó ûrû, drílâ rãtáã ꞌẽzó Ôvârí drí. Gõꞌdá gólâ kĩ nĩ rî, “Ãnî ndrĩ, nĩ trõ ĩgã õdrá âlâꞌbâ kâ nõ má drı̣́gạ́ sĩ, nĩ mvû ró.
17 Então Jesus pegou o cálice de vinho, deu graças a Deus e disse:
18 Õzõ má drí âtálé ãnî drí nõtí, má mvú õdrá âlâꞌbâ gõꞌdá kô té tã kũmũ Ôvârí kâ tã lâ drí rû ꞌẽzó zãlô.”
18 Pois eu afirmo a vocês que nunca mais beberei deste vinho até que chegue o Reino de Deus.
19 Gõꞌdá drílâ ãmbãtã trõzó, rãtáã ꞌẽzó Ôvârí drí, drílâ ûpı̣̃zó lâ fẽlé lãjóꞌbá íyíkâ rî yî drí kĩ nĩ rî, “Áâꞌdô ámâ rúꞌbạ́ ûpı̣̃ꞌá, õzõ ãmbãtã nô tí. Má lẽ ãnî drí ãmbãtã nô nyãlé kpãkã ãlô õzõ nõô tí, ãꞌdô ró bê ãnî drí ámâ õdrã gólâ ãnî pãzó rî tã lâ ı̣̂sũzó.”
19 Depois pegou o pão e deu graças a Deus. Em seguida partiu o pão e o deu aos apóstolos, dizendo:
20 Gõꞌdá nyâ ĩyî ngá bê trá ndrĩ rî, Yésũ drí kpá ĩgã õdrá kâ nõ trõzó kpá óꞌdí kĩ nĩ rî, “Ámâ ãrí âꞌdô lâsóꞌá trá õzõ õdrá nõ tí, ãꞌdô ró bê Ôvârí drí ãnî pãzó. Õdrá nõ âꞌdâ tã-drı̣̃ lẽlẽ óꞌdí Ôvârí kâ ĩꞌdî ãnî pãzó, tãlâ õdrã ámákâ âꞌdô ãnî gĩꞌá.
20 Depois do jantar, do mesmo modo deu a eles o cálice de vinho, dizendo:
21 “Tákõ gólâ ꞌẽ ꞌbá ámâ drı̣́-bã fẽlé ámâ ạ̃jú-ꞌbá-ãzí yî drı̣́gạ́ rî kpá rĩꞌá ãnyî má lạ̃gạ́tı̣́ nõ.
21 Mas vejam: o traidor está aqui sentado comigo à mesa!
22 Trá ãnyî ꞌẽꞌá ámâ fũlı̣́ vólé ĩꞌdî, ꞌdĩî tã Ôvârí drí ámâ âjózó ânĩlí ãngó ꞌá nõ, ãꞌdô ró bê tã õnjí ãníkâ tãsĩ ãnî drı̣̃ tĩzó. Gólâ tíbê ámâ drı̣́-bã fẽ ꞌbá ámâ ạ̃jú-ꞌbá-ãzí yî drı̣́gạ́ rî, gólâ rî ĩzã gâ trá má drı̣̃ı̣̂, tã õnjí ꞌẽꞌẽ gólâkâ ꞌdĩ âꞌdô gõꞌá ãkpã gólâ drı̣̃ı̣̂.”
22 Pois o
23 Lãjóꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî rî trá tã îjílí ĩyî võ ꞌásĩ kĩ nĩ rî, “Tã ꞌdî âꞌdô ꞌbãꞌá ángô tí yã? Õjílã ángô rî âꞌdô tã ꞌẽꞌá nĩ ĩtí ãmâ lãfálé sĩ yã?”
23 Então os apóstolos começaram a perguntar uns aos outros quem seria o traidor.
24 ꞌDĩî rî vósĩ rî, lãjóꞌbá gólâkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó rĩꞌá tı̣̂ ôcílí ĩyî võ ꞌásĩ, ãꞌdî ĩꞌdî ĩyî lãfálé kôrô ĩyî drı̣̃ı̣̂ yã.
24 Os apóstolos tiveram uma forte discussão sobre qual deles deveria ser considerado o mais importante.
25 Gõꞌdá Yésũ âtâ trá gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Nĩ ârî drẽ, tã kúmú ạ́ngı̣́ ạ́ngı̣́ kâ ãngó ꞌá nõngá rî trá nõtí, gólĩyî âtâ ĩyî tã trá õjílã drí ânĩzó ꞌwãâꞌwâ ngã ꞌbô tã ãzâ ꞌbá yî ꞌẽzó ꞌwãâꞌwâ. Gõꞌdá gólĩyî ꞌbã õjílã trá rú ãzâ zı̣̃lı̣́ ĩyî drı̣̃ı̣̂ nõtí, “‘rû-lẽ-ãzíyã õjílã kâ ndrĩ”’.
25 Então Jesus disse:
26 Gõꞌdá ãnî drí rî âꞌdó ĩtí kô. Gólâ tíbê ꞌẽ ꞌbá rû ı̣̂ꞌbũlı̣́ íyî ãzí-ãzí yî drí rî, gólâ ĩꞌdî tíbê Ôvârí drí ꞌẽꞌá ꞌbãlâ õjílã ạ́ngı̣́ ró rî.
26 Mas entre vocês não pode ser assim. Pelo contrário, o mais importante deve ser como o menos importante; e o que manda deve ser como o que é mandado.
27 Nĩ âꞌdâ drẽ má drí, ãꞌdî ĩꞌdî gạ̃rạ̃ yã, õjílã gólâ rĩ ꞌbá tãrãbízã bê yí ágálé rî ĩꞌdî, ngã ꞌbô õjílã rĩ ꞌbá nyãsá lânjílí ĩyî drí nõ ĩꞌdî? Nĩ lôgõ drẽ tã nô má drí, õjílã gólâ rĩ ꞌbá tãrãbízã lạ̃gạ́tı̣́ nõ, nĩ ı̣̂sũ drẽ tã ꞌẽꞌẽ ámákâ. Nĩ ndrê drẽ, mâ bê ãnî lãfálé nõngá, õzõ rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá kâtí.”
27 Quem é o mais importante? É o que está sentado à mesa para comer ou é o que está servindo? Claro que é o que está sentado à mesa. Mas entre vocês eu sou como aquele que serve.
28 Gõꞌdá Yésũ kĩ, “Nĩ rî trá má bê lâŋõ drí ámâ ꞌẽrẽ ꞌá.
28 — Vocês têm estado sempre comigo nos meus sofrimentos.
29 Ámâ átá Ôvârí âfẽ drı̣́-ãcê íyíkâ trá má drí. Ngbãângbânõ rî, má fẽ drı̣́-ãcê trá ãnî drí ndrĩ, tãlâ nĩ rî trá ãnyî má lạ̃gạ́tı̣́ tã ámákâ ârílí.
29 Por isso, assim como o meu Pai me deu o direito de governar, eu também dou o mesmo direito a vocês.
30 Nĩ âꞌdô rĩꞌá ngá mvũlı̣́, ngá nyãlé má bê tãrãbízã ámákâ drı̣̃ı̣̂ kũmũ ámákâ ꞌá, nĩ âꞌdô rĩꞌá má bê tã-vó ꞌbạ̃súrú Ĩsĩrãꞌélẽ kâ mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-ngâ-rı̣̃ rî ꞌbá yí kâ kĩlí.”
30 Vocês vão comer e beber à minha mesa no meu
31 Yésũ drí tã âtázó Sĩmónã Pétẽrõ drí kĩ, “Sĩmónã, ní ârî úlı̣́ ámákâ. Sãtánã ûsû drı̣́-ãcê Ôvârí drı̣́gạ́ sĩ ãnî ûjũzó ndrĩ. Gólâ âꞌdô ãnî îyáꞌá õzõ yãvó ạ̃drúgú kúrũmû kâ îyárẽ kâtí.
31 Jesus continuou:
32 Má rî trá rãtáã ꞌẽlé ánî tãsĩ, tãlâ ní õzó tã lẽlẽ áníkâ âyé vólé kô. Ní âꞌdô tã õnjí ꞌẽꞌá, gõꞌdá ní õtírĩ drı̣̃ âdĩî tã õnjí áníkâ ꞌásĩ rî, ní sõ mbârâkã ánî ậdrúpı̣̃ yî nõngá nõ ꞌbá yî rî ꞌá gạ́gạ́, ꞌdê ĩyî kô.”
32 Mas eu tenho orado por você, Simão, para que não lhe falte fé. E, quando você voltar para mim, anime os seus irmãos.
33 Pétẽrõ âtâ trá Yésũ drí kĩ nĩ rî, “Ámâ lı̣́pı̣̂, mâ trá njãâ nĩlí gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌálâ kpá drãlé ní bê.”
33 Então Pedro disse a Jesus: — Estou pronto para ser preso e morrer com o senhor!
34 Yésũ kĩ, “Kậyı̣̂ gólâ ãndrõ nô ꞌá nõ, drẽ ãkpãkãꞌdã ꞌạ̃ꞌú-lúgú ꞌbé cı̣́rı̣̃ kô, ní âꞌdô ámâ gãꞌá ândâlâ nâ kĩꞌá nĩ rî, yí nı̣̃ı̣́ mâ kô.”
34 Então Jesus afirmou:
35 Gõꞌdá Yésũ drí tã âtázó lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí ndrĩ kĩ nĩ rî, “Kậyı̣̂ tíbê má drí ãnî jõzó nĩlí tã âtá bê rî ꞌá, má kĩ nĩ rî, nĩ trõ lãfâ kô, nĩ trõ ítá, káꞌbókã, jõráã ãníkâ ngá ꞌbãzó ꞌá lâ rî yî kô. Nĩ lẽ ngá ãzâ trá yã?” Gólĩyî lôgõ tã-drı̣̃ trá Yésũ drí kĩ nĩ rî, “ꞌÉꞌẽ.”
35 Depois Jesus perguntou aos discípulos: — Não faltou nada! — responderam eles.
36 Yésũ kĩ, “Ngbãângbânõ rî, trá ı̣̃tú-pá ĩzã kâ ꞌî. Nĩ trõ lãfâ jõráã yí bê, tãlâ nĩ nı̣̃ı̣́ kô, nĩ ãâꞌdô ꞌẽꞌá rãlé jẽjẽ ró rî. Nĩ âꞌdô ítá ạ́ngı̣́ ãníkâ ꞌbãꞌá gĩlí, lı̣́gú ândrê gĩzó drı̣́-lãfâ ró ãnî drı̣́gạ́ óõzó ãnî fũû kô.
36 Então Jesus disse:
37 Má âtâ tã ꞌdî ĩtí, tãlâ tã tíbê tã ậngũ ꞌbá Ĩsáyã drí âtálé ạ̃kû ró rî ꞌá ámâ tãsĩ âꞌdô bí ꞌẽꞌá âcálé ngbãângbânõ, âꞌdô ĩyî ámâ îzãꞌá õzõ tã õnjí ꞌbá kâtí. Ãwô, tã ꞌdî ꞌbá yî âꞌdô rû ꞌẽꞌá ꞌdó ngbãângbânõ.”
37 Pois as
38 Lãjóꞌbá gólâkâ ꞌdĩ ꞌbá yî nı̣̃ı̣́ ĩyî tã ꞌdî ífí lâ kô. Gólĩyî kĩ, “Ní ndrê, Yésũ, ãmâ rĩꞌá lı̣́gú ândrê bê zãlô rı̣̃.” Yésũ îkî gólĩyî kĩ nĩ rî, “Îcâ trá ꞌdĩ.”
38 Aí os seus discípulos disseram: — Senhor, aqui estão duas espadas.
39 ꞌDĩî rî vósĩ rî, Yésũ yî drí gõzó lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yí bê táyã gólĩyíkâ rî gãrã drı̣̃ lâ mbãlé únı̣́ fê dó kâ bê yí drı̣̃ı̣̂ rî drı̣̃ ꞌálâ.
39 Jesus saiu e foi, como de costume, ao monte das Oliveiras; e os seus discípulos foram com ele.
40 Gólĩyî õtírĩ cãâ võ ꞌdî ꞌá rî, gólâ drí tã âtázó lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí kĩ nĩ rî, “Nĩ ꞌê rãtáã Ôvârí drí, gólâ õꞌbã ãnî pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ ı̣̂dû-ı̣̂dû ró, tãlâ nĩ õzó tã lẽlẽ ãníkâ ôjá õdrã ũrı̣̃ drí.”
40 Quando chegou ao lugar escolhido, Jesus disse:
41 Drílâ ngãzó nĩlí gólĩyî lạ̃gạ́tı̣́ sĩ vólé rĩlí gĩâ nãtí, ꞌãꞌî tı̣̃lı̣́ vũdrı̣́ rãtáã ꞌẽzó Ôvârí drí.
41 Então se afastou a uma distância de mais ou menos trinta metros. Ajoelhou-se e começou a orar,
42 Gólâ kĩ nĩ rî, “Tátá, õzõ ní õlẽ trá rî, ní ꞌbã lâŋõ ạ́ngı̣́ nõ kâ kô má drı̣̃ı̣̂. Gõꞌdá ní ꞌbã tã âꞌdô õzõ tã lẽlẽ áníkâ rî tí. Má âꞌdô rõꞌá lâ.”
42 dizendo:
43 Gõꞌdá mãlãyíkã Ôvârí kâ drí ânĩzó ûrú lésĩ gólâ rî lôpélé mbârâkã fẽlé gólâ drí, tãlâ gólâ rî rúꞌbạ́ ôdrã trá ndrĩ, tã ı̣̂sũ-ı̣̂sũ tãsĩ.
43 [Então um anjo do céu apareceu e o animava.
44 Gólâ ꞌê rãtáã trá rõô cú tã ı̣̂sũ-ı̣̂sũ ĩzã kâ sĩ íyî pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ ꞌá. Gõꞌdá gólâ rî ũrı̣́ râ trá gólâ rú sĩ vũdrı̣́, õzõ ãrí drí rãrẽ kâtí.
44 Cheio de uma grande aflição, Jesus orava com mais força ainda. O seu suor era como gotas de sangue caindo no chão.]
45 Gólâ ndẽ rãtáã ꞌẽꞌẽ bê rî, drílâ gõzó lãjóꞌbá íyíkâ rî yî ngálâ, ûsû gólĩyî trá ꞌdó ậꞌdú kõꞌá, gólĩyî trá lâŋõ ró ĩzã drí sĩ.
45 Depois de orar, ele se levantou, voltou para o lugar onde os discípulos estavam e os encontrou dormindo, pois a tristeza deles era muito grande.
46 Gõꞌdá gólâ âtâ trá drílĩyî kĩ nĩ rî, “Nĩ rî ậꞌdú kõlé ãꞌdô drí yã? Nĩ ngâ ûrû rãtáã ꞌẽlé, tãlâ nĩ õzó tã lẽlẽ ãníkâ ôjá kô õdrã ũrı̣̃ drí sĩ.”
46 E disse:
47 Yésũ drẽ tã âtáꞌá lãjóꞌbá íyíkâ drí nõ rî, õjílã õꞌbí ãzâ ꞌbá yî drí âcázó. Yúdạ̃, lãjóꞌbá Yésũ kâ rî, ậdrı̣̃ õjílã õꞌbí trá ânĩlí Yésũ rî rũlı̣́. Yúdạ̃ ânĩ trá Yésũ rî âmvólé, nî-bê-yã fẽzó drílâ.
47 Jesus ainda estava falando, quando chegou uma multidão. Judas, um dos doze discípulos, que era quem guiava aquela gente, chegou perto de Jesus para beijá-lo.
48 Yésũ âtâ trá Yúdạ̃ drí kĩ nĩ rî, “Yúdạ̃, ní ꞌê tã nõtí ãꞌdô tãsĩ yã, ámâ drı̣́-bã fẽzó ạ̃jú-ꞌbá-ãzí drí nî-bê-yã fẽfẽ sĩ má drí nõ?”
48 Mas Jesus disse:
49 Lãjóꞌbá gólâkâ ꞌdĩ ꞌbá yî ndrê ĩyî bê tã ꞌdî trá ãnyî rî, gólĩyî kĩ nĩ rî, “Ãmâ lı̣́pı̣̂, mã õgâ gólĩyî lı̣́gú ândrê ãmákâ nõ ꞌbá yî sĩ yã?”
49 Quando os discípulos que estavam com Jesus viram o que ia acontecer, disseram: — Senhor, devemos atacar essa gente com as nossas espadas?
50 Gõꞌdá lãjóꞌbá ãzâ Yésũ kâ rî drí, drı̣̃-ꞌbá drı̣̃-ꞌbá Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yí kâ rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá lâ bı̣́ lâ gãzó lı̣́gú ândrê sĩ njíyá vũdrı̣́.
50 Um deles feriu com a espada o empregado do Grande Sacerdote , cortando a sua orelha direita.
51 Gõꞌdá Yésũ drí tã âtázó lãjóꞌbá ꞌdĩ drí kĩ nĩ rî, “Îcâ trá ꞌdĩ, ní âyê.” Gõꞌdá drílâ ngãzó ãgô ꞌdĩ bı̣́ lâ trõlé lôgõlé võ lâ ꞌá êdélé dódó.
51 Mas Jesus ordenou: Aí tocou na orelha do homem e o curou.
52 Gõꞌdá Yésũ âtâ tã trá drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá gólĩyíkâ yí drí kĩ nĩ rî, “Nĩ lẽ ânĩlí lı̣́gú yí bê, pı̣̃drı̣́gú yí bê yã?
52 Em seguida disse aos chefes dos sacerdotes, aos oficiais da guarda do Templo e aos líderes judeus que tinham vindo para prendê-lo:
53 Õzõ nĩ õlẽ mâ rî, má rî trá jó ạ́ngı̣́ Ôvârí kâ ꞌá ãní bê, nĩ lẽé kô ámâ rũlı̣́ tólâ ãꞌdô tãsĩ yã? Nĩ rî ânĩlí ngạ́cı̣̂ sĩ nô tã nô ꞌbá yî ꞌẽlé má drí nõ rî, tãlâ nĩ rî tã ꞌẽꞌẽ Sãtánã kâ ꞌẽlé ĩꞌdî yã?”
53 Eu estava com vocês todos os dias no pátio do Templo, e vocês não tentaram me prender. Mas esta é a hora de vocês e também a hora do poder da escuridão.
54 Õjílã nâ ꞌbá yî rû ĩyî Yésũ trá, sê ĩyî gólâ trá mbârâkã sĩ, nĩzó ĩꞌdí bê lâ drı̣̃-ꞌbá drı̣̃-ꞌbá Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yí kâ nã ngálâ. Pétẽrõ drí ꞌdẽzó zãâ gólĩyî vó ũgúlı̣́ lésĩ ró, ũgũ sĩ.
54 Eles prenderam Jesus e o levaram até a casa do Grande Sacerdote . E Pedro os seguia de longe.
55 Lómígówá ãzâ ꞌbá yî îcî ĩyî lạ̃sı̣́ trá ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ ꞌá ĩtí, rĩzó tı̣́ lâ. Pétẽrõ drí ânĩzó âtólé tı̣́ lâ ĩtí.
55 Quando acenderam uma fogueira no meio do pátio, Pedro foi e sentou-se com os que estavam em volta do fogo.
56 Ízámvá ãzâ rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá ró rî drí Pétẽrõ rî nı̣̃zó rĩrĩ lạ̃sı̣́ tı̣́ rî ꞌá. Ízámvá ꞌdĩ drí Pétẽrõ rî âꞌdázó õjílã ãzâ ꞌbá yî drí tã âtázó kĩ nĩ rî, “Ãgô nõ gólĩyî Yésũ yí bê ãlô.”
56 Uma das empregadas o viu sentado ali perto da fogueira, olhou bem para ele e disse: — Este homem também estava com Jesus!
57 Pétẽrõ gã tı̣̂ trá dó kĩ nĩ rî, “Má nı̣̃ı̣́ ãgô ꞌdĩ kô.”
57 Mas Pedro negou, dizendo: — Mulher, eu nem conheço esse homem!
58 Gõꞌdá kpá ꞌdĩî rî vósĩ rî, õjílã ãzâ drí kpá ânĩzó tã âtálé Pétẽrõ drí kĩ nĩ rî, “Má nı̣̃ trá kĩ, nî rĩꞌá ãlô Yésũ bê rî ꞌbá yî ꞌásĩ rî ĩꞌdî.” Pétẽrõ kĩ, “ꞌÉꞌẽ, âꞌdó mâ ĩꞌdî kô.”
58 Pouco tempo depois, um homem o viu ali e disse: — Você também é um deles! Mas Pedro respondeu: — Homem, eu não sou um deles.
59 Gõꞌdá ꞌdĩî rî vólé drı̣̃ lâ ꞌê cé ı̣̃tú-pá ãlô, õjílã ãzâ drí kpá ânĩzó kĩ nĩ rî, “Tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ró, ãgô nõ gólĩyî Yésũ bê. Nĩ ndrê gólâ Gãlĩláyã lé ꞌbá ꞌî.”
59 Mais ou menos uma hora depois, outro insistiu: — Você estava mesmo com ele porque também é galileu.
60 Pétẽrõ kĩ, “ꞌDĩî õnjõ ꞌî.” Drẽ Pétẽrõ rĩꞌá tã âtáꞌá yí sı̣́lı̣́ nõtí nõ rî, ꞌạ̃ꞌú-lúgú trá cı̣́rı̣̃ ꞌbẽꞌá.
60 Mas Pedro respondeu: — Homem, eu não sei do que é que você está falando! Naquele instante, enquanto ele falava, o galo cantou.
61 Kúmú Yésũ drí lı̣̃fı̣́ âjázó mbı̣̂ võ ndrẽlé Pétẽrõ ngálâ. Kôrô Pétẽrõ drí tã Yésũ drí âtálé yí drí rî ı̣̂sũzó kĩꞌá nĩ rî, ꞌạ̃ꞌú-lúgú õtírĩ cı̣́rı̣̃ ꞌbẽê ãndrõ nô rî, gólâ gã íyî tı̣̂ trá ândâlâ nâ rî.
61 Então o Senhor virou-se e olhou firme para Pedro, e ele lembrou das palavras que o Senhor lhe tinha dito: “Hoje, antes que o galo cante, você dirá três vezes que não me conhece.”
62 Gõꞌdá Pétẽrõ drí ngãzó nĩlí vólé ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ ꞌdî ꞌásĩ, rĩꞌá ãwó ngõlé rõô tã ı̣̂sũ-ı̣̂sũ bê tã õnjí íyíkâ ꞌdĩ tãsĩ.
62 Então Pedro saiu dali e chorou amargamente.
63 Gõꞌdá ngạ́cı̣̂ ãlô-ãlô ꞌdĩ sĩ rî, lómígówá gólĩyî rĩ ꞌbá Yésũ rî vó ndrẽlé rî, rî ĩyî trá zãâ Yésũ rî lôꞌdálé kpá rĩꞌá gólâ rî cãlé.
63 Os homens que estavam guardando Jesus zombavam dele e batiam nele.
64 Ômbê ĩyî ítá trá gólâ lı̣̃fı̣́ kĩ nĩ rî, “Ní âꞌdô õzõ tã ậngũ ꞌbá kâtí rî, ní âꞌdâ ãmâ drí, ãꞌdî rî ánî cãlé ngbãângbânõ rî nĩ yã?”
64 Taparam os olhos dele e perguntavam: — Quem foi que bateu em você? Adivinhe!
65 Rî ĩyî trá zãâ tã ãzâ õnjî-õnjî âtálé gólâ drí.
65 E diziam muitas outras coisas para insultá-lo.
66 Ngá drí ậwúrı̣̃ ꞌá, drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî êꞌbê ĩyî rû trá gólĩyî âꞌdó ꞌbá sı̣́sı̣́-lésĩ rî ꞌbá yí bê gõꞌdá kpá lãꞌbí îmbá ꞌbá rî ꞌbá yí bê võ ãlô ꞌá. Ódrí nĩzó Yésũ rî ậdrı̣̃lı̣́ ꞌbãlé gólĩyî ágálé.
66 Quando amanheceu, alguns líderes dos judeus, alguns chefes dos sacerdotes e alguns mestres da Lei se reuniram. Depois mandaram levar Jesus diante do Conselho Superior .
67 Gólĩyî drí Yésũ rî îjízó kĩ nĩ rî, “Õzõ ní ãꞌdô ĩꞌdî Ôvârí drí âjólé ꞌdíyî pã ꞌbá ró rî, ní âtâ tã lâ ãmâ drí.” Yésũ âtâ trá gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Õzõ má ãâtâ ãnî drí ngbãângbânõ kĩꞌá nĩ rî, mâ ĩꞌdî nõô rî, nĩ lẽé tã-drı̣̃ lâ kô, nĩ âkĩꞌá nĩ rî, âꞌdô õnjõ ꞌî.
67 Então lhe disseram: — Diga para nós se você é o Ele respondeu:
68 Õzõ má ĩîjî tã ãnî tı̣́ rî, nĩ lôgõó võ lâ má drí kpá kô.
68 E, se eu fizer uma pergunta, vocês não vão responder.
69 Gõꞌdá ngbãângbânõ rî, tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ró, mâ âjólé Ôvârí ngá lésĩ nô, âꞌdô fí gõꞌá, rĩlí Ôvârí mbârâkã lı̣́pı̣̂ ró rî gãrã drı̣̃ lâ ꞌá drı̣́-ágó lâ lésĩ ró.”
69 Mas de agora em diante o
70 Gólĩyî kĩ nĩ rî, “Nî ĩꞌdî Ôvârí rî mvá ꞌî yã? Ní âtâ ãmâ drí.” Yésũ kĩ, “Ĩꞌdî ꞌdĩ õzõ ãnî drí âtálé ꞌdĩ tí.”
70 Aí todos perguntaram: — Então você é o Filho de Deus? Jesus respondeu:
71 Gõꞌdá gólĩyî âtâ ĩyî kĩ nĩ rî, “Ãmâ tã ı̣̂sũ ãzâ ãkó õjílã ãzâ ậzı̣́lı̣́ ãmâ ạ̃lı̣́pı̣̂ ró. Gõꞌdá mã ârî trá gólâ sı̣́lı̣́ sĩ, âtâ trá íyî tı̣̂ sĩ kĩ nĩ rî, yí âꞌdô Ôvârí ĩꞌdî. ꞌDĩî rĩꞌá tã õnjí ꞌî, mã fû gólâ vólé.”
71 E eles disseram: — Não precisamos mais de testemunhas. Nós mesmos ouvimos o que ele disse.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 22, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.