Lucas 19
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NVT
1 Gõꞌdá Yésũ drí ngãzó nĩlí kôrô jạ̃rı̣́bạ̃ Yérĩkõ kâ rî ꞌásĩ.
1 Jesus entrou em Jericó e atravessava a cidade.
2 Ãgô ãzâ bê tólâ rú lâ Zãkáyõ, gólâ rĩꞌá drı̣̃-ꞌbá bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá kâ ꞌî, gólâ rĩꞌá kpá ngá-tı̣̂ ãmbá rî ꞌbá yí bê dũû, tã ndẽé gólâ kô. Õjílã ndrĩ ꞌbãá ĩyî bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá lôvó kô, tãlâ gólĩyî rî ĩyî trá lãꞌbí gólĩyíkâ îzãlé kpá rĩꞌá lãfâ õjílã kâ âdólé nyãlé.
2 Havia ali um homem rico chamado Zaqueu, chefe dos cobradores de impostos.
3 Zãkáyõ ârî bê kĩꞌá nĩ rî, Yésũ trá ânĩꞌá kôrô jạ̃rı̣́bạ̃ ꞌásĩ rî, gólâ lẽ trá cú Yésũ rî lı̣̃fı̣́ ndrẽlé. Zãkáyõ rĩꞌá ãgô kútúwạ́ ꞌî, nyãgõrã ró, îcá Yésũ rî rúꞌbạ́ ndrẽlé tólâ kô, tãlâ õꞌbí trá dũû.
3 Tentava ver Jesus, mas era baixo demais e não conseguia olhar por cima da multidão.
4 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, râ trá lậvũlı̣́ sı̣́sı̣́ ꞌálâ mbãlé fê ạ́ngı̣́ tõrõngõlõ lâ drı̣̃ı̣̂ Yésũ rî lậvũ-lậvũ tẽlé rúꞌbạ́ lâ ndrẽlé.
4 Por isso, correu adiante e subiu numa figueira-brava, no caminho por onde Jesus passaria.
5 Gõꞌdá Yésũ âcálé bê té fê ạ́ngı̣́ ꞌdĩ zẽlé rî, gólâ drí Zãkáyõ rî zı̣̃zó kĩ nĩ rî, “Zãkáyõ, Zãkáyõ, ní ârî vũdrı̣́. Ãndrõ nô rî, má lẽ trá nĩlí rĩlí ní drí ꞌbã ꞌálâ ní bê.”
5 Quando Jesus chegou ali, olhou para cima e disse: “Zaqueu, desça depressa! Hoje devo hospedar-me em sua casa”.
6 Ãyĩkõ cî Zãkáyõ trá. Drílâ ârízó fê drı̣̃ sĩ vũdrı̣́ ꞌwãâꞌwâ, nî-bê-yã fẽlé Yésũ drí.
6 Sem demora, Zaqueu desceu e, com alegria, recebeu Jesus em sua casa.
7 Gõꞌdá õjílã ndrê bê ꞌdó Yésũ nĩ trá Zãkáyõ drí ꞌbã ꞌálâ rî, gólĩyî ngâ trá ndrĩ ꞌdó úlı̣́ ngũrũ-ngũrũ bê kĩ nĩ rî, “ꞌÉꞌẽ, Yésũ nĩ íyíkâ rĩlí ãgô tã õnjí ꞌbá nã drí ꞌbã ꞌálâ ãꞌdô drí yã?”
7 Ao ver isso, o povo começou a se queixar: “Ele foi se hospedar na casa de um pecador!”.
8 Zãkáyõ drí gõzó âdrélé Yésũ ágálé ãnyî, íyî ômbê kúkú âdĩlí tã âtázó kĩ nĩ rî, “Kúmú ámákâ, ní âyê mâ tã õnjí ámákâ tãsĩ. Má lẽ trá ngá ãmbá má drí ꞌbãzó ĩꞌdí bê lâ nõ lãfálâ cãlé rı̣̃, ãzâ ꞌbá yî fẽzó õjílã ĩzã ꞌbá ngá ãkó rî yî drí. Gõꞌdá má lẽ trá lãfâ tíbê õjílã kâ má drí rĩꞌá âdólâ nyãlé rî ꞌbá yí kâ rî lôgõlé vólé gólĩyî drí. Má lẽ gõꞌdá võ lâ fẽlé ândâlâ sû õjílã drí ãlô-ãlô.”
8 Enquanto isso, Zaqueu se levantou e disse: “Senhor, darei metade das minhas riquezas aos pobres. E, se explorei alguém na cobrança de impostos, devolverei quatro vezes mais!”.
9 Yésũ kĩ nĩ rî gólâ drí rî, “Kậyı̣̂ ãndrõ nô sĩ rî, Ôvârí âyê nî trá tã õnjí áníkâ tãsĩ. Sı̣́sı̣́ rî, ní âꞌdô trá gbõ bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá ꞌî rî, ní îzã lãꞌbí trá, õjílã kĩ nĩ rî, ní âꞌdó Ãbãrãyámã rî ózõwá ꞌî kô. Tákõ ngbãângbânõ rî, nî pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ ró Ãbãrãyámã rî ózõwá ĩꞌdî, tãlâ ní âjâ drı̣̃ trá tã õnjí áníkâ ꞌásĩ.
9 Jesus respondeu: “Hoje chegou a salvação a esta casa, pois este homem também é filho de Abraão.
10 Má drí ânĩrĩ Ôvârí ngá lésĩ rî tú rî, má ânĩ cé õjílã gólĩyî ậvı̣̃ ꞌbá trá lạ́tı̣̂ Ôvârí kâ ꞌásĩ tã õnjí drí rî pãlé.”
10 Porque o Filho do Homem veio buscar e salvar os perdidos”.
11 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Yésũ îtónã trá íꞌdígówá ãzâ âtálé õjílã nĩ ꞌbá ĩyî âjílí Yẽrõsãlémã ꞌálâ rî drí, tãlâ õjílã ꞌdî ꞌbá yî ı̣̂sũ ĩyíkâ bê rî, tã Yésũ drí rĩꞌá âtálâ tã kũmũ Ôvârí kâ rî tãsĩ rî âꞌdô rû ꞌẽꞌá ãkpãkãꞌdã ĩyî lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá, Yẽrõsãlémã ꞌá tólâ.
11 A multidão estava atenta ao que Jesus dizia. Então, como ele se aproximava de Jerusalém, contou-lhes uma parábola, pois o povo achava que o reino de Deus começaria de imediato.
12 Gólâ kĩ nĩ rî, “Ãgô ãmbá ãzâ úzı̣̂ gólâ trá nĩlí ꞌbạ̃drı̣̃ ãzâ ꞌá jẽjẽ ró íyî ꞌbãlé kúmú ꞌbạ̃drı̣̃ íyíkâ kâ ró, gõꞌdá âgõlé yí drí ꞌbã ꞌálâ.
12 Disse ele: “Um nobre foi chamado a um país distante para ser coroado rei e depois voltar.
13 Drẽ ãkpã gólâ ngá drẽ nĩlí ꞌbã ꞌásĩ kô, gólâ ậzı̣̂ rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá íyíkâ trá mûdrı̣́ ânĩlí yí ngálâ, tã íyíkâ ꞌẽꞌá âtálâ gólĩyî drí rî ârílí. Drílâ lãfâ fẽzó gólĩyî drí cé tı̣̂tı̣̂ lãfâ párá nâ kâ. Gõꞌdá drílâ tã âtázó gólĩyî drí kĩ nĩ rî, ‘Nĩ ꞌê lôsĩ lãfâ ámákâ nõ drí mbãzó, ãꞌdô ró bê ãmbá má drí.’ Gõꞌdá gólâ drí ngãzó nĩlí ꞌbạ̃drı̣̃ jẽjẽ ró nã ꞌálâ.
13 Antes de partir, reuniu dez de seus servos e deu a cada um deles dez moedas de prata, dizendo: ‘Invistam esse dinheiro enquanto eu estiver fora’.
14 Õjílã gólâ rî ífífí kâ rî gã ĩyî gólâ dó ꞌbãlé kúmú ró ĩyî drı̣̃ı̣̂, gólĩyî drí kpá tã âtízó jõlé ꞌbạ̃drı̣̃ jẽjẽ ró ꞌdĩ ꞌálâ kĩ nĩ rî, ‘Mã lẽé ãgô ꞌdĩ kô ꞌbãlé kúmú ró ãmâ drı̣̃ı̣̂.’
14 Seu povo, porém, o odiava, e enviou uma delegação atrás dele para dizer: ‘Não queremos que ele seja nosso rei’.
15 “Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, óꞌbã gólâ trá kúmú ró, âgõ trá yí drí ꞌbã ꞌá. Gõꞌdá gólâ âgõ bê rî, ậzı̣̂ rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî trá ndrĩ ânĩlí yí ngálâ, gólâ lẽ trá lãfâ yí drí âyélé gólĩyî drı̣́gạ́ rî ndrẽlé, ãꞌdî kâ rî lậvũ nĩ kôrô yã?
15 “Depois de ser coroado, ele voltou e chamou os servos aos quais tinha confiado o dinheiro, pois queria saber quanto haviam lucrado.
16 Gõꞌdá rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá ãlô rî drí ânĩzó gólâ ngálâ kĩ nĩ rî, ‘ꞌBã-lı̣́pı̣̂, má ꞌê lôsĩ trá lãfâ párá nâ kâ ꞌdĩ lôpê rû trá ândálé mûdrı̣́.’
16 O primeiro servo informou: ‘Senhor, investi seu dinheiro, e ele rendeu dez vezes a quantia recebida.
17 Gólĩyî lı̣́pı̣̂ ꞌdĩ kĩ nĩ rî ãgô ꞌdĩ drí rî, ‘Tã tãndí ꞌî, má âꞌdô ánî ꞌbãꞌá kpá kúmú ꞌbạ̃drı̣̃ mvá mûdrı̣́ rî kâ ró.’
17 “‘Muito bem!’, disse o rei. ‘Você é um bom servo. Foi fiel no pouco que lhe confiei e, como recompensa, governará dez cidades.’
18 Gõꞌdá rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá rı̣̃ lâ rî drí ânĩzó gólâ ngálâ kĩ nĩ rî, ‘ꞌBã-lı̣́pı̣̂, má ꞌê lôsĩ trá lãfâ párá nâ kâ ꞌdĩ lôpê rû trá ândálé njı̣̂.’
18 “O servo seguinte informou: ‘Senhor, investi seu dinheiro, e ele rendeu cinco vezes a quantia recebida’.
19 Gólĩyî lı̣́pı̣̂ ꞌdĩ kĩ nĩ rî ãgô ꞌdĩ drí rî, ‘Tã tãndí ꞌî, má âꞌdô ánî ꞌbãꞌá kpá kúmú ꞌbạ̃drı̣̃ njı̣̂ kâ ró.’
19 “‘Muito bem!’, disse o rei. ‘Você governará cinco cidades.’
20 “Gõꞌdá ãzâ drí kpá ângázó kĩ nĩ rî, ‘ꞌBã-lı̣́pı̣̂, lãfâ áníkâ tíbê fẽlé má drı̣́gạ́ lãfâ párá nâ kâ rî rĩꞌá nõ, má âbí lôgõꞌá lâ ní drí, má lậpı̣̂ zãâ rĩꞌá kpậkậ ítá kâ ꞌá nõ.
20 “O terceiro servo, porém, trouxe de volta apenas a quantia recebida e disse: ‘Senhor, escondi seu dinheiro para mantê-lo seguro.
21 Ũrı̣̃ ꞌê mâ ꞌẽꞌẽ, tãlâ nî õjílã ạ̃wạ́lạ́kạ́ ꞌî. Ní rî ngá gólĩyî ꞌbã ꞌbá áníkâ ró kô rî trõlé ꞌdó ndrĩ ní drí, gõꞌdá ní rî kpá ngá gólĩyî õjílã kâ ı̣̂ꞌdı̣́lı̣́ kã ꞌbá âꞌdó ꞌbá áníkâ ró kô rî ŋõlé ndrĩ ní drí.’
21 Tive medo, pois o senhor é um homem severo. Toma o que não lhe pertence e colhe o que não plantou’.
22 Gõꞌdá ãgô ꞌdĩ lı̣́pı̣̂ lâ kĩ nĩ rî, ‘Nî rĩꞌá rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá õnjí ꞌî. Tã ꞌdî âfõ nî rî gógó sı̣́lı̣́ sĩ kĩ nĩ rî, má ãꞌdô õjílã ạ̃wạ́lạ́kạ́ ꞌî.
22 “‘Servo mau!’, exclamou o senhor. ‘Suas próprias palavras o condenam. Se você sabia que sou homem severo, que tomo o que não me pertence e colho o que não plantei,
23 Tãlâ ãꞌdô ꞌî ní drí lãfâ ꞌdĩ ꞌbãzó cú ĩtí lôsĩ ꞌẽzó ĩꞌdî sĩ lâ, drílâ tı̣̃zó nĩꞌá sı̣́sı̣́ ꞌálâ kô yã? Tã ní drí lãfâ ꞌdĩ lậpı̣́zó rĩlí cú ĩtí ꞌdĩ rî, má lẽ trõlâ vólé ní drı̣́gạ́ sĩ.’
23 por que não depositou meu dinheiro? Pelo menos eu teria recebido os juros.’
24 “Kúmú drí tã âtázó rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá ãzâ ꞌbá yî drí kĩ nĩ rî, ‘Ní trõ lãfâ ꞌdĩ vólé drı̣́gạ́ lâ sĩ, fẽlé ãgô gólâ íyíkâ ꞌbã ꞌbá tı̣̃lı̣́ ândâlâ mûdrı̣́ rî drí.’
24 “Então, voltando-se para os outros que estavam ali perto, o rei ordenou: ‘Tomem o dinheiro deste servo e deem ao que tem dez moedas.
25 Gõꞌdá rû ı̣̂ꞌbũ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî kĩ nĩ rî, ‘Gõꞌdá ãgô ãzâ nã kpá rĩꞌá lãfâ dũû bê rî, âꞌdô nõô rî fẽꞌá kpá gólâ drí yã?’
25 “‘Mas senhor!’, disseram eles. ‘Ele já tem dez!’
26 Gõꞌdá lãfâ lı̣́pı̣̂ kĩ nĩ rî, ‘Má âtâ drẽ tã ãzâ ãnî drí, õjílã gólĩyî má drí ı̣̂njı̣̃lı̣́ rî, má âꞌdô ngá fẽꞌá drílĩyî gạ̃rạ̃. Gõꞌdá gólĩyî tíbê má drí ı̣̂njı̣̃lı̣́ kô rî, má âꞌdô ngá gólĩyíkâ rî trõꞌá vólé drı̣́gạ́ lâ ĩyî sĩ.
26 “Então o rei respondeu: ‘Sim, ao que tem, mais lhe será dado; mas do que nada tem, até o que tem lhe será tomado.
27 Ngbãângbânõ má lẽ nĩ âjî ámâ ạ̃jú-ꞌbá-ãzíyã yî gólĩyî tíbê ámâ lẽ ꞌbá kô ꞌbãlé kúmú ró ĩyî drı̣̃ı̣̂ rî fũlı̣́ ngbãângbânõ ámâ lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá nõngá.’ ”
27 E, quanto a esses meus inimigos que não queriam que eu fosse seu rei, tragam-nos aqui e executem-nos na minha presença’”.
28 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ drẽ zãâ rĩꞌá nĩꞌá Yẽrõsãlémã ꞌálâ. Tã ârí ꞌbá gólâkâ ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌdê trá zãâ gólâ vó.
28 Depois de contar essa história, Jesus prosseguiu rumo a Jerusalém.
29 Gólĩyî ânĩ trá âcálé ãnyî ꞌbạ̃drı̣̃ mvá zı̣̃lı̣́ Bẽtẽfágẽ rî ꞌá. Bẽtẽfágẽ ꞌdĩ rĩꞌá ãnyî Bẽtánĩ lạ̃gạ́tı̣́. Yésũ yî câ trá únı̣́ gólâ fê dõ kâ zı̣̃lı̣́ õlívĩ rî bê yí drı̣̃ı̣̂ rî drı̣̃ ꞌálâ, gõꞌdá drílâ tã ârí ꞌbá ãzâ ꞌbá yî jõzó rı̣̃ sı̣́sı̣́, nĩꞌá fĩlí ꞌbạ̃drı̣̃ mvá Bẽtẽfágẽ kâ ꞌdĩ ꞌá.
29 Quando chegou a Betfagé e Betânia, próximo ao monte das Oliveiras, enviou dois de seus discípulos.
30 Gólâ kĩ nĩ rî, “Nĩ nĩ, nĩ fî Bẽtẽfágẽ ꞌálâ. Õzõ nĩ õcâ trá rî, nĩ âꞌdô dõngí mvá ûsúꞌá óꞌĩ trá ꞌĩꞌĩ tólâ. Dõngí ꞌdĩ kó õjílã ãzâ mbãá drẽ drı̣̃ lâ kô. Nĩ âtĩ dõngí ꞌdĩ, nĩ âsê ró âjílí má drí nõlé.
30 “Vão àquele povoado adiante”, disse ele. “Assim que entrarem, verão amarrado ali um jumentinho no qual ninguém jamais montou. Desamarrem-no e tragam-no para cá.
31 Õzõ õjílã ãzâ ĩîjî ãnî trá kĩꞌá nĩ rî, nĩ rî dõngí ꞌdĩ âtĩlí nĩzó ĩꞌdí bê lâ ãꞌdî drí yã rî, nĩ âtâ drílâ nõtí kĩ nĩ rî, ‘Kúmú ãmákâ lẽ nĩ, gólâ âꞌdô lôgõꞌá lâ ꞌwãâ vólé.’ ”
31 Se alguém perguntar: ‘Por que estão soltando o jumentinho?’, respondam apenas: ‘O Senhor precisa dele’.”
32 Tã ârí ꞌbá rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yî nĩ ĩyî trá, ꞌê ĩyî tã ꞌdî trá, té õzõ Yésũ drí âtálé gólĩyî drí rî tí. Nĩ ĩyî ûsû ĩyî dõngí óꞌdíwá ꞌdĩ trá,
32 Eles foram e encontraram o jumentinho, exatamente como Jesus tinha dito.
33 ꞌdê ĩyî trá rĩꞌá âtĩlâ. Gõꞌdá dõngí ꞌdĩ lı̣́pı̣̂ lâ îjî gólĩyî trá kĩ nĩ rî, “Háyĩ, nĩ rî dõngí ꞌdĩ âtĩlí ãꞌdô tãsĩ yã?”
33 E, enquanto o desamarravam, seus donos perguntaram: “Por que estão soltando o jumentinho?”.
34 Tã ârí ꞌbá rı̣̃ nô ꞌbá yî lôgõ ĩyî tã trá kĩ nĩ rî, “Kúmú rî lẽlâ nĩ.”
34 Os discípulos responderam: “O Senhor precisa dele”.
35 Tã ârí ꞌbá rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yî drí dõngí ꞌdĩ âtĩzó âjílí Yésũ drí. Õjílã rĩꞌá dũû ânĩ ꞌbá Yésũ rî âjílí rî, ãzâ ꞌbá yî drí ítá dãzó dõngí ꞌdĩ ũgúlı̣́, ãꞌdô ró bê Yésũ drí rĩzó drı̣̃ lâ mı̣̃ ꞌdî.
35 Então trouxeram o jumentinho e lançaram seus mantos sobre o animal, para que Jesus montasse nele.
36 Gõꞌdá drílĩyî Yésũ rî îngázó ꞌbãlé dõngí ũgúlı̣́. Gõꞌdá ãzâ ꞌbá yî ꞌdê ĩyíkâ sı̣́sı̣́ zãâ, nĩꞌá ítá ꞌbẽ bê vũdrı̣́ sĩ lạ́tı̣̂ ꞌásĩ, Yésũ drí nĩzó dõngí bê drı̣̃ lâ sĩ. Õjílã ꞌdî ꞌbá yî ꞌê ĩyî tã ꞌdî ĩtí ꞌdĩ, tãlâ gólĩyî lẽ ĩyíkâ trá Yésũ trá ĩꞌdî kúmú ạ́ngı̣́ ĩyíkâ ró.
36 À medida que Jesus ia passando, as multidões espalhavam seus mantos ao longo do caminho diante dele.
37 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ drí ngãzó âlólé únı̣́ gólâ fê dõ kâ bê yí drı̣̃ı̣̂ ꞌdĩ pálé lâ ꞌálâ. Õꞌbí ãmbá drí nĩzó gólâ rî âjílí. Drílĩyî rĩzó Ôvârí rî lûyı̣́lı̣́ gbórókõ ãmbá sĩ. Gólĩyî ꞌê ĩyî ãwô-ĩtí trá Ôvârí drí, tãlâ Yésũ ꞌê tã lârâkô ãzâ ꞌbá yî õyĩ ró rî trá dũû gólĩyî lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá.
37 Quando ele chegou próximo à descida do monte das Oliveiras, seus seguidores começaram a gritar e a cantar enquanto o acompanhavam, louvando a Deus por todos os milagres maravilhosos que tinham visto.
38 Gólĩyî kĩ nĩ rî, Ôvârí ãâfẽ õrẽ kúmú ạ́ngı̣́ drílâ âjólé ĩyî drí nõ drí. Gólĩyî kĩ nĩ rî, ngbãângbânõ, tã ạ̃ꞌdı̣́ âcâ trá ĩyî lãfálé Ôvârí ngá lésĩ, yĩ ı̣̃ı̣̂njı̣̃ Ôvârí gólâ rĩ ꞌbá mbârâkã bê gạ̃rạ̃ ûrú ꞌálâ rî.
38 “Bendito é o Rei que vem em nome do Senhor! Paz no céu e glória nas maiores alturas!”.
39 Gõꞌdá Pạ̃rúsı̣̃ yî ârî ĩyî tã ꞌdî bê ĩtí rî, gólĩyî âtâ ĩyî tã trá Yésũ drí kĩ nĩ rî, gólâ ãâtâ tã õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí kĩ, gólĩyî ãâtâ tã ꞌdî ꞌbá yî kô, gólĩyî õrî tı̣́tı̣́, gólĩyî õrî tã ãzâ âtálé Yésũ rî rú sĩ kô.
39 Alguns dos fariseus que estavam entre a multidão disseram: “Mestre, repreenda seus seguidores por dizerem estas coisas!”.
40 Yésũ drí tã âtázó Pạ̃rúsı̣̃ ꞌdĩ ꞌbá yî drí kĩ nĩ rî, “Îcá kô gólĩyî drí rĩzó tı̣́tı̣́. Õzõ gólĩyî ũlûyı̣̂ Ôvârí kô ámâ tãsĩ rî, kúnı̣́ mvá gólĩyî lạ́tı̣̂ ꞌá nõ ꞌbá yî âꞌdô Ôvârí rî lûyı̣́ꞌá trá.”
40 Ele, porém, respondeu: “Se eles se calarem, as próprias pedras clamarão!”.
41 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ drí Yẽrõsãlémã rî ndrẽzó sı̣́sı̣́ yî ágálé ĩtí, gólâ drí îtónãzó ãwó ngõlé ı̣̃lı̣́ndrı̣̂ sĩ.
41 Quando Jesus se aproximou de Jerusalém e viu a cidade, começou a chorar.
42 Drílâ tã âtázó kĩ nĩ rî, “Óõ ãnî õjílã Yẽrõsãlémã lé ꞌbá nõ rî trá ândrâ-tãndĩ ꞌî ạ̃dũkũ ãníkâ ꞌẽzó ãnî pãlé rî ĩꞌdî nõ. Õmbã Ôvârí kâ sı̣́ lâ drí ậꞌdı̣́zó ãnî rú rî ĩꞌdî. Gõꞌdá nĩ nı̣̃ı̣́ gõꞌdá kô, nĩ ndré kpá kô.
42 “Como eu gostaria que hoje você compreendesse o caminho para a paz!”, disse ele. “Agora, porém, isso está oculto a seus olhos.
43 — ausente —
43 Chegará o tempo em que seus inimigos construirão rampas para atacar seus muros e a rodearão e apertarão o cerco por todos os lados.
44 — ausente —
44 Esmagarão você e seus filhos e não deixarão pedra sobre pedra, pois você não reconheceu que Deus a visitou.”
45 — ausente —
45 Então Jesus entrou no templo e começou a expulsar os que ali vendiam,
46 — ausente —
46 dizendo: “As Escrituras declaram: ‘Meu templo será casa de oração’, mas vocês o transformaram num esconderijo de ladrões!”.
47 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ rî trá lậmúlı̣́ kậyı̣̂ vósĩ cé, jó ạ́ngı̣́ Ôvârí kâ ꞌdĩ ꞌá, rĩlí tã tãndí Ôvârí kâ âtálé õjílã gólĩyî rĩ ꞌbá rû êꞌbélé jó ạ́ngı̣́ Ôvârí kâ rî ꞌá rî yí drí. Drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî, lãꞌbí îmbá ꞌbá yî gõꞌdá kpá gólĩyî sı̣́sı̣́-lésĩ ró rî ꞌbá yí bê, lẽ ĩyî trá Yésũ rî fũlı̣́ rî.
47 Jesus ensinava todos os dias no templo, mas os principais sacerdotes, os mestres da lei e outros líderes do povo planejavam matá-lo.
48 Îcá ĩyî kô, tãlâ õjílã ãmbá ꞌdó rĩꞌá tólâ úlı̣́ Yésũ drí rĩꞌá lôyálâ ꞌdĩ âríꞌá. Õꞌbí ãmbá ĩtí ꞌdĩ ꞌbá yî lẽ ꞌdó úlı̣́ Yésũ kâ ârílí ĩyî bı̣́-ꞌbálé sĩ.
48 Contudo, não conseguiam pensar num modo de fazê-lo, pois o povo ouvia atentamente tudo que ele dizia.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 19, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.