João 6
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NAA
1 Gõꞌdá ꞌdĩî vósĩ rî, Yésũ yî drí âgõzó Yẽrõsãlémã lésĩ gõlé Gãlĩláyã ꞌálâ lãjóꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yí bê. Kậyı̣̂ ãzâ sĩ, gólĩyî drí ngãzó fĩlí kõlóngbõ ꞌá mbãlé lı̣̃mvû ândrê Gãlĩláyã kâ rî ꞌáꞌá lé drı̣̃ lâ lésĩ.
1 Depois dessas coisas, Jesus atravessou o mar da Galileia, que é o de Tiberíades.
2 — ausente —
2 Uma grande multidão o seguia, porque tinham visto os sinais que ele fazia na cura dos enfermos.
3 — ausente —
3 Então Jesus subiu ao monte e sentou-se ali com os seus discípulos.
4 — ausente —
4 Ora, a Páscoa, festa dos judeus, estava próxima.
5 Gõꞌdá Yésũ õtírĩ rĩî lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî lı̣̃fı̣́ lâ yî îcílí rî, ꞌdĩî õjílã ãzâ ꞌbá yî kpá bê dũû rĩꞌá ĩyî ânĩꞌá gólâ ngálâ. Gõꞌdá Yésũ jâ lı̣̃fı̣́ bê gólĩyî ndrẽlé dîrî rî, drílâ ngãzó tã îjílí Fílĩpõ tı̣́ kĩ, “Fílĩpõ, mã âꞌdô ngá nyãnyã ûsúꞌá ãꞌdô ꞌásĩ gĩlí fẽlé õjílã õꞌbí nõ ꞌbá yî drí nyãlé yã?”
5 Então Jesus, erguendo os olhos e vendo que uma grande multidão se aproximava, disse a Filipe:
6 Yésũ îjî tã ꞌdî Fílĩpõ tı̣́ ꞌdĩ, ãꞌdô ró tã ı̣̂sũ Fílĩpõ kâ ûjũzó, ngãtá Fílĩpõ lẽ tã trá kĩ, yî Yésũ cú rĩꞌá mbârâkã bê ngá nyãnyã ûsúzó fẽlé õjílã dũû rĩ ꞌbá ânĩlí ꞌdĩ ꞌbá yî drí yã. Tákõ gólâ nı̣̃ íyîngá tã yí drí ꞌẽꞌá ꞌẽlâ rî trá.
6 Mas Jesus dizia isto para testá-lo, porque sabia o que estava para fazer.
7 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Fílĩpõ drí tã ꞌdî drı̣̃ lâ jãzó Yésũ drí kĩ, “Mã âꞌdô ngá nyãnyã rî ꞌdĩ ûsúꞌá õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí ĩtí ꞌdĩ ãꞌdô ꞌásĩ yã? Õzõ kpálé óõtrõ ậdı̣̂ kậyı̣̂ kámá-rı̣̃ kâ ãmbãtã gĩzó rî, îcá õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí nyãlé cé tı̣̂tı̣̂ kô.”
7 Filipe respondeu: — Nem mesmo duzentos denários de pão seriam suficientes para que cada um recebesse um pedaço.
8 Gõꞌdá nĩngá sĩ, lãjóꞌbá Yésũ kâ Sĩmónã Pétẽrõ rî ậdrúpı̣̃ ró rú bê Ãndĩríyã rî drí tã âtázó Yésũ drí kĩ,
8 Um dos discípulos, chamado André, irmão de Simão Pedro, disse a Jesus:
9 “Ágámvá ãzâ bê rĩꞌá nõ, gólâ cú ãmbãtã dãdãwá bê njı̣̂, gólâ kpá cú ı̣̃ꞌbı̣̂ fínyá-fînyâwá bê rı̣̃. Gõꞌdá õzõ kpálé mã õfẽ ãmbãtã njı̣̂ ꞌdĩ gõꞌdá ı̣̃ꞌbı̣̂ rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yí bê õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí nyãlé rî, îcá gólĩyî drí kô.”
9 — Aqui está um menino que tem cinco pães de cevada e dois peixinhos. Mas o que é isto para tanta gente?
10 Gõꞌdá ĩtí rî, Yésũ drí tã âtázó lãjóꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yî drí, gólĩyî ãâtâ ró tã õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí, tãlâ õrî ró ĩyî bê vũdrı̣́ ngá nyãlé. Gõꞌdá õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí rĩzó vũdrı̣́ õmã ạ̃rú drı̣̃ı̣̂ ngá nyãnyã tẽlé. Õjílã rĩ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî rĩꞌá kútũ-njı̣̂. ꞌDĩî ólã cé ãgô ĩꞌdî, gõꞌdá ólãá õkó ꞌdĩyímvá bê kô.
10 Jesus disse: Havia muita relva naquele lugar. Assim, os homens se assentaram, e eram quase cinco mil.
11 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Yésũ drí ãmbãtã njı̣̂ ꞌdĩ trõzó, gõꞌdá drílâ rãtáã ꞌẽzó Ôvârí drí, gõꞌdá drílâ fẽzó lâ lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí, gólĩyî õlânjî ró õjílã õꞌbí gólĩyî rĩ ꞌbá vũdrı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî drí. Gõꞌdá gólâ drí ı̣̃ꞌbı̣̂ rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yî ꞌẽzó kpá ĩtí. Mbârâkã Ôvârí kâ sĩ, ãmbãtã njı̣̂ ꞌdĩ ꞌbá yî gõꞌdá kpá ı̣̃ꞌbı̣̂ rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yí bê drí õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî îcázó ndrĩ.
11 Então Jesus pegou os pães e, tendo dado graças, distribuiu-os entre eles; e também igualmente os peixes, tanto quanto queriam.
12 Gõꞌdá õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî nyâ ĩyî ngá nyãnyã bê îcálé dũû rî, Yésũ drí tã âtázó lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí, gólĩyî ũûꞌdû ngá nyãnyã ạ̃mbúkũ õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí nyãlé âyélé ꞌdĩ ꞌbãlé dódó, õzó kô rû îzãâ.
12 E, quando já estavam satisfeitos, Jesus disse aos seus discípulos:
13 Gõꞌdá ĩtí rî, lãjóꞌbá Yésũ kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí ãmbãtã ạ̃mbúkũ ı̣̃ꞌbı̣̂ bê lâkí ꞌbá ꞌdĩ ûꞌdúzó ívõ ꞌásĩ dũûdû. ꞌDĩî cé ãmbãtã dãdãwá njı̣̂ gõꞌdá ı̣̃ꞌbı̣̂ fínyá-fînyâwá bê rı̣̃ Yésũ drí rãtáã ꞌẽzó drı̣̃ lâ rî drí õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî îcázó, gõꞌdá ạ̃mbúkũ lâ drí kpá lâkízó ívõ ꞌásĩ mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-ngâ-rı̣̃.
13 Assim, pois, o fizeram e encheram doze cestos de pedaços dos cinco pães de cevada, que sobraram depois que todos tinham comido.
14 Gõꞌdá nĩngá sĩ, õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî ndrê ĩyî bê tã lârâkô Yésũ drí ꞌẽlé mbârâkã Ôvârí kâ sĩ ngá nyãnyã ꞌdî ꞌẽzó âcálé dũû rî, tı̣̂ lâ ĩyî drí ậꞌdı̣́zó. Gõꞌdá drílĩyî tã ı̣̂sũzó kĩ, “Ãꞌdô ĩtí rî, ꞌdĩî trá pạ̃tı̣́ı̣̃ ꞌdíyî pã ꞌbá gólâ Ôvârí drí tã lâ ꞌbãlé trá búkũ íyíkâ ꞌá ꞌẽꞌá âjólâ ãmâ pãlé rî ĩꞌdî, ĩꞌdî gólâ âcâ trá.”
14 Quando as pessoas viram o sinal que Jesus havia feito, disseram: — Este é verdadeiramente o profeta que devia vir ao mundo.
15 Gólĩyî lẽ trá Yésũ rî ꞌbãlé âꞌdólé kúmú gólĩyíkâ ró mbârâkã sĩ, tãlâ gólâ õdrô ró bê ạ̃jú-ꞌbá-ãzí gólĩyíkâ vólé. Tákõ, Yésũ nı̣̃ tã ı̣̂sũ gólĩyíkâ ꞌdĩ trá ạ̃kû, gõꞌdá tã ı̣̂sũ gólĩyíkâ ꞌdĩ sú gólâ rú kô, gõꞌdá gólâ drí íyîngá ꞌbẽzó kírî élêwálâ ró nĩlí íyî lậpı̣́lı̣́ únı̣́ lãfálé.
15 Jesus ficou sabendo que estavam para vir com a intenção de fazê-lo rei à força. Então ele se retirou outra vez, sozinho, para o monte.
16 — ausente —
16 Ao final do dia, os discípulos de Jesus desceram para o mar.
17 — ausente —
17 E, entrando num barco, passaram para o outro lado, rumo a Cafarnaum. Já estava escuro, e Jesus ainda não tinha ido até onde eles estavam.
18 Gõꞌdá gólĩyî câ bê kõlóngbõ bê lı̣̃mvû ândrê ꞌdĩ kâ ꞌdĩ ító ꞌâ lâ ꞌá rî, kạ̃gũmạ́ạ̃ ândrê drí îtõzó rĩꞌá ậsı̣̃lı̣́ mbârâkã sĩ. Gõꞌdá lı̣̃mvû drı̣̃ drí rĩzó rû îyálé mbârâkã sĩ kãgbã-kãgbã.
18 E o mar começava a ficar agitado, porque soprava um vento forte.
19 Gõꞌdá ꞌdĩî gólĩyî nĩ trá õzõ kĩlõmítĩrĩ njı̣̂ kâtí lı̣̃mvû ândrê ꞌdĩ tı̣́ sĩ, drílĩyî ngá ndrẽzó vólé rî, drílĩyî õjílã ãzâ ndrẽzó ânĩꞌá gólĩyî ngálâ lı̣̃mvû drı̣̃ı̣̂ sĩ, kôrô ũrı̣̃ drí gãzó gólĩyî rú.
19 Os discípulos já tinham navegado uns cinco ou seis quilômetros, quando viram Jesus andando sobre o mar, aproximando-se do barco; e ficaram com medo.
20 Gõꞌdá Yésũ âcâ bê ãnyî rî, gólâ drí tã âtázó gólĩyî drí kĩ, “Nĩ ꞌê ũrı̣̃ kô! Nĩ nı̣̃ı̣́ kô kĩ, nõô mâ ĩꞌdî yã?”
20 Mas Jesus lhes disse:
21 Gõꞌdá lãjóꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî drí ꞌbãzó ndrĩ ãyĩkõ ró, drílĩyî Yésũ rî ậzı̣́zó mbãlé kõlóngbõ ꞌá ĩyî ngálâ. Gõꞌdá ꞌwãâ ró, kõlóngbõ ꞌdî drí cãzó tãndí ró lı̣̃mvû tı̣́ ꞌálâ.
21 Então eles o receberam com alegria, e logo o barco chegou ao seu destino.
22 Gõꞌdá cı̣̃ı̣́nó ãzâ lâ sĩ rî, õꞌbí gólĩyî Yésũ drí ngá nyãnyã fẽzó drílĩyî rî drí ngãzó rĩꞌá Yésũ rî lôndãlé võ ngá nyãnyã fẽzó drílĩyî ꞌdĩ ꞌá nĩngá, tãlâ gólĩyî nı̣̃ trá kĩ, ậgı̣́ rî, kõlóngbõ kó cé ãlô lãjóꞌbá Yésũ kâ drí mbãzó ꞌá lâ nĩlí Kãpẽrãnómã ꞌálâ rî ĩꞌdî, gõꞌdá gólĩyî nı̣̃ kpá trá kĩ, Yésũ mbãá kô kõlóngbõ ꞌdî ꞌá nĩlí lãjóꞌbá íyíkâ yí bê.
22 No dia seguinte, a multidão que tinha ficado do outro lado do mar notou que ali havia apenas um pequeno barco e que Jesus não tinha entrado nele com os seus discípulos, tendo estes partido sozinhos.
23 Gõꞌdá kõlóngbõ ãzâ ꞌbá yî drí kpá âcázó jạ̃rı̣́bạ̃ Tĩbérĩyã kâ rî lésĩ âdrélé ãnyî võ Yésũ drí ngá nyãnyã fẽzó õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî drí ꞌdĩ lạ̃gạ́tı̣́ nĩngá.
23 Entretanto, outros barquinhos de Tiberíades se aproximaram do lugar onde a multidão havia comido o pão depois que o Senhor deu graças.
24 Gõꞌdá õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî lôndã ĩyî bê Yésũ trá kpı̣̃ı̣̂, gõꞌdá lãjóꞌbá gólâkâ âꞌdô bê kpá tólâ yûꞌdạ́wạ́ rî, gólĩyî drí mbãzó kõlóngbõ âcá ꞌbá Tĩbérĩyã lésĩ ꞌdî ꞌbá yî ꞌá, ãꞌdô ró nĩlí Kãpẽrãnómã ꞌálâ Yésũ rî lôndãlé tólâ.
24 Quando aquela multidão viu que Jesus não estava ali nem os seus discípulos, entraram nos barcos e partiram para Cafarnaum à procura de Jesus.
25 Gõꞌdá Kãpẽrãnómã ꞌá tólâ rî, õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí Yésũ rî ûsúzó jó tã Ôvârí kâ ârî kâ ꞌá õjílã bê dũû. Gõꞌdá drílĩyî Yésũ rî îjízó kĩ, “Lı̣̃fı̣́ îmbá ꞌbá, ní âcâ nõngá ángô tí yã?”
25 E, tendo-o encontrado no outro lado do mar, lhe perguntaram: — Mestre, quando o senhor chegou aqui?
26 Nĩngá sĩ, Yésũ drí tã âtázó gólĩyî drí kĩ, “Nĩ rî ámâ lôndãlé tãlâ ãꞌdô ꞌî yã? Nĩ rî ámâ ndãlé nõ cé ngá nyãnyã má drí fẽlé ãnî drí ậgı̣́ rî tãsĩ, âꞌdó kô tã lârâkô má drí ꞌẽlé trá rî tãsĩ.
26 Jesus respondeu:
27 Pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ ró, má âtâ ãnî drí, nĩ âyê nyãsá tíbê ꞌẽ ꞌbá lâvãlé ãnî ꞌásĩ ꞌwãâ rî ndãndã lâ. Nĩ ndã nyãsá gólâ tíbê ꞌẽ ꞌbá ãnî pãlé gbạ́dú rî ĩꞌdî, tãlâ lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî fẽlé ãnî drí. ꞌDĩî ngá nyãnyã tíbê mâ rî gógó ânĩ ꞌbá ûrú lésĩ nõ drí ꞌẽꞌá fẽlâ ãnî drí rî ĩꞌdî. Ámâ átá Ôvârí âjô mâ nĩ ngá nyãnyã fẽlé ãnî drí, gõꞌdá tã ámákâ sû trá gólâ rú rõô.”
27 Trabalhem, não pela comida que se estraga, mas pela que permanece para a vida eterna, a qual o Filho do Homem dará a vocês; porque Deus, o Pai, o confirmou com o seu selo.
28 Gõꞌdá Yésũ âtâ bê úlı̣́ ꞌdĩ ĩtí rî, õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí tã îjízó gólâ tı̣́ kĩ, “Õzõ ãꞌdô ĩtí rî, mã âꞌdô ãꞌdô ꞌẽꞌá ĩꞌdî sũlı̣́ Ôvârí lı̣̃fı̣́ yã?”
28 Então lhe perguntaram: — Que faremos para realizar as obras de Deus?
29 Yésũ drí gõzó kpá tã-drı̣̃ lôgõlé gólĩyî drí kĩ, “Tã Ôvârí drí lẽlé ãnî drí ꞌẽlé rî cé ĩꞌdî nõ, ãnî drí tã lẽlé mâ rî gógó gólâ Ôvârí drí âjólé nõ ꞌá.”
29 Jesus respondeu:
30 Gõꞌdá õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí kpá Yésũ rî îjízó kĩ, “Ãꞌdô ĩtí rî, ꞌdõvó ní ꞌê tã lârâkô ãzâ, ãꞌdô ró bê mbârâkã áníkâ âꞌdálé ãmâ drí. Gõꞌdá mã ꞌdê gbõ nı̣̃lâ kĩ, pạ̃tı̣́ı̣̃ Ôvârí âjô nî nĩ, gõꞌdá ãmâ drí gõzó tã lẽlẽ bê ní ꞌá.
30 Então eles disseram: — Que sinal o senhor fará para que vejamos e creiamos no senhor? O que o senhor pode fazer?
31 Mí ndrê drẽ, ãmâ ạ́ꞌbı̣́yạ́ yî õtírĩ lậmú õmã ꞌálâ rî, Músạ̃ fẽ ngá nyãnyã trá gólĩyî drí. Íîgĩ trá búkũ Ôvârí kâ ꞌá kĩ, ‘Gólâ âfẽ ngá nyãnyã trá ûrú lésĩ gólĩyî drí nyãlé.’ Gólĩyî rî trá ngá nyãnyã ꞌdî nyãlé ı̣̃tú vósĩ cé ndrô drílĩyî rĩzó lậmúlı̣́ õmã ꞌálâ rî ꞌbá yî sĩ.”
31 Nossos pais comeram o maná no deserto, como está escrito: “Deu-lhes a comer pão do céu.”
32 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Yésũ drí gõzó kpá tã-drı̣̃ lôgõlé gólĩyî drí kĩ, “Má âtâ tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ãnî drí, ngá nyãnyã gólâ ódrí fẽlé ãnî ạ́ꞌbı̣́yạ́ yî drí nã rî, ámâ átá âfẽ nĩ, âꞌdó kô Músạ̃ ĩꞌdî. Ngá nyãnyã rî ꞌdĩ trá ngá nyãnyã rúꞌbạ́ ı̣̃nyạ́kú kâ ꞌî. Gõꞌdá ngá nyãnyã pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ tíbê ûrú lésĩ rî, ámâ átá lẽ trá fẽlâ ãnî drí ãndrõ nô.
32 Jesus lhes disse:
33 Õjílã gólâ Ôvârí drí âjólé trá ûrú lésĩ rî, gólâ ĩꞌdî rĩ ꞌbá ngá nyãnyã gólâ rĩ ꞌbá lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî fẽlé õjílã drí rî fẽlé rî.”
33 Porque o pão de Deus é o que desce do céu e dá vida ao mundo.
34 Gõꞌdá õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí tã-drı̣̃ lôgõzó Yésũ drí kĩ, “Tãndí ró kúmú, ãꞌdô ĩtí rî, ní âfẽ ngá nyãnyã rî gógó ꞌdĩ ãmâ drí kậyı̣̂ vósĩ cé!”
34 Então lhe disseram: — Senhor, dê-nos sempre desse pão.
35 Gõꞌdá Yésũ drí gõzó tã âtálé gólĩyî drí kĩ, “Nĩ ârî drẽ, ámâ nyãányâ ĩꞌdî ngá nyãnyã lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî fẽ ꞌbá ꞌî. Õjílã gólâ tíbê tã lẽ ꞌbá má ꞌá pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ ãlô sĩ, gõꞌdá kpá íyî nyãányâ fẽ ꞌbá ndrĩ má drí pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ rî, má âꞌdô gólâ rî ꞌbãꞌá lõfó drí îcázó gõꞌdá gólâ rî ꞌẽlé kô, gõꞌdá lı̣̃mvû lôvó fú gólâ kpá kô. Drílâ rĩzó lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó.
35 Jesus respondeu:
36 Gõꞌdá nĩ ndrê mbârâkã ámákâ bê kpálé trá rî, nĩ lẽé tã drẽ zãâ kô kĩ, Ôvârí âjô mâ nĩ.
36 Porém eu já disse que vocês não creem, embora estejam me vendo.
37 Õjílã ndrĩ gólĩyî ámâ átá drí âfẽlé má drí rî âꞌdô tã lẽꞌá má ꞌá. Gõꞌdá má âꞌdô gólĩyî ndrĩ lậgúꞌá ãyĩkõ ãmbá sĩ âꞌdólé õjílã ámákâ ró.
37 Todo aquele que o Pai me dá, esse virá a mim; e o que vem a mim, de modo nenhum o lançarei fora.
38 Ôvârí âjô mâ trá ûrú lésĩ ãngó nõ ꞌá tã gólâkâ ꞌẽlé. Má ânĩí kô tã ámâ nyãányâ kâ ꞌẽlé ĩꞌdî.
38 Porque eu desci do céu, não para fazer a minha própria vontade, mas a vontade daquele que me enviou.
39 — ausente —
39 E a vontade de quem me enviou é esta: que eu não perca nenhum de todos os que ele me deu; pelo contrário, eu o ressuscitarei no último dia.
40 — ausente —
40 De fato, a vontade de meu Pai é que todo aquele que vir o Filho e nele crer tenha a vida eterna; e eu o ressuscitarei no último dia.
41 Gõꞌdá õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî ârî ĩyî bê úlı̣́ Yésũ kâ âtálé kĩꞌá nĩ rî, yí ãâꞌdô ĩꞌdî ngá nyãnyã gólâ ûrú lésĩ rî ĩꞌdî rî, gólĩyî drí ngãzó rĩꞌá lôzólé ĩyî võ ꞌásĩ Yésũ rú.
41 Então os judeus começaram a murmurar contra ele, porque tinha dito: “Eu sou o pão que desceu do céu.”
42 Gõꞌdá drílĩyî tã âtázó kĩ, “Ãgô ꞌdĩ rî tã âtálé ĩtí tãlâ ãꞌdô ꞌî yã? Gólâ âꞌdó kô cé Yésũ Yõsépã rî mvá ró nõ ĩꞌdî, tíbê ãmâ drí átá lâ rî nı̣̃lı̣́ trá ândré lâ bê nõ yã? Gólâ kĩ, yí ânĩ ûrú lésĩ rî ángô tí ró yã?”
42 E diziam: — Este não é Jesus, o filho de José? Por acaso não conhecemos o pai e a mãe dele? Como é que ele agora diz: “Desci do céu”?
43 Gõꞌdá ĩtí rî, Yésũ drí ngãzó tã âtálé gólĩyî drí kĩ, “Nĩ âyê drẽ lôzô-lôzô ãníkâ má rú ãnî lãfálé ꞌásĩ ꞌdî. Nĩ ârî drẽ úlı̣́ ámákâ nõ.
43 Jesus respondeu:
44 Tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ró, má âtâ ãnî drí, õjílã ãzâ îcá kô tã lẽlé má ꞌá cú ĩtí ámâ átá Ôvârí gólâ ámâ âjó ꞌbá rî drí gólâ rî ậzı̣́ ãkó. Gõꞌdá má âꞌdô õjílã rî ꞌdĩ lîdríꞌá õdrã ꞌásĩ kậyı̣̂ ạ̃dũkũ ꞌá.
44 Ninguém pode vir a mim se o Pai, que me enviou, não o trouxer; e eu o ressuscitarei no último dia.
45 Tã ậngũ ꞌbá yî îgĩ trá búkũ Ôvârí kâ ꞌá kĩ, ‘Ôvârí âꞌdô õjílã îmbáꞌá nĩ’. Pạ̃tı̣́ı̣̃ má âtâ ãnî drí, õjílã gólĩyî tã îmbâ-îmbâ Ôvârí kâ ârí ꞌbá dódó rî, gólĩyî âꞌdô ĩyî tã lẽꞌá má ꞌá.
45 Está escrito nos Profetas: “E todos serão ensinados por Deus.” Portanto, todo aquele que ouviu e aprendeu do Pai, esse vem a mim.
46 Gõꞌdá õjílã ãzâ ãlô ãnî lãfálé sĩ ámâ átá rî ndrẽ ꞌbá rî yû. Mâ rî gógó nõ ndrê Ôvârí cé nĩ, tãlâ má ânĩ Ôvârí ngá lésĩ.
46 Não que alguém tenha visto o Pai, a não ser aquele que vem de Deus; este já viu o Pai.
47 “Má âtâ ãnî drí tã pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ ró, õjílã tíbê tã lẽ ꞌbá má ꞌá pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ ãlô sĩ rî ûsû lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî trá.
47 — Em verdade, em verdade lhes digo: quem crê em mim tem a vida eterna.
48 Mĩ ndrê drẽ, mâ ngá nyãnyã gólâ õjílã ꞌbã ꞌbá rĩlí zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó rî ĩꞌdî!
48 Eu sou o pão da vida.
49 ꞌDõvó nĩ ı̣̂sũ tã ãnî ạ́ꞌbı̣́yạ́ yî tãsĩ. Gólĩyî ndrĩ nyâ ĩyî bê ngá nyãnyã Músạ̃ drí fẽlé gólĩyî drí rî bê rî, gólĩyî zãâ bê rĩꞌá lédrẽ-lédrẽ ró yã? Âꞌdó ĩtí kô, gólĩyî ôdrã trá ndrĩ!
49 Os pais de vocês comeram o maná no deserto e morreram.
50 Gõꞌdá mâ ngá nyãnyã ânĩ ꞌbá ûrú lésĩ rî ĩꞌdî. Õjílã gólâ ngá nyãnyã ꞌdî nyã ꞌbá rî drãá kô.
50 Este é o pão que desce do céu, para que todo o que dele comer não pereça.
51 Má âtâ ãnî drí kpá óꞌdí, ngá nyãnyã lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó fẽ ꞌbá ꞌdĩ rĩꞌá ámâ rúꞌbạ́ ꞌî. Má ânĩ trá ûrú lésĩ, gõꞌdá mâ rĩꞌá njãâ ámâ rúꞌbạ́ fẽlé drãlé ãnî õjílã ãngó nõ kâ pãlé tã õnjí ãníkâ ꞌásĩ. Õzõ nĩ õnyâ ámâ rúꞌbạ́ trá rî, ãnî drí rĩzó lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó.”
51 Eu sou o pão vivo que desceu do céu; se alguém comer deste pão, viverá eternamente. E o pão que eu darei pela vida do mundo é a minha carne.
52 Gõꞌdá õjílã õꞌbí ꞌdĩ ꞌbá yî ârî ĩyî bê úlı̣́ Yésũ kâ kĩꞌá nĩ íyî rúꞌbạ́ âꞌdô ĩꞌdî ngá nyãnyã ânĩ ꞌbá ûrú lésĩ rî ĩꞌdî rî, gólĩyî drí ngãzó ạ̃wạ̃ ró, gõꞌdá rĩꞌá ĩyî úlı̣́ âtálé ĩyî lãfálé ꞌásĩ kĩ, “Ãgô nõ âꞌdô íyî rúꞌbạ́ âfẽꞌá ãmâ drí nyãlé ꞌdĩ íyíkâ ángô tí ró yã?”
52 Então os judeus começaram a discutir entre si, dizendo: — Como é que este pode nos dar a sua própria carne para comer?
53 Gõꞌdá Yésũ drí kpá tã-drı̣̃ jãzó gólĩyî drí kĩ, “Pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ ró, má âtâ ãnî drí, mâ gólâ Ôvârí drí âjólé trá ûrú lésĩ rî, õjílã gólâ ámâ rúꞌbạ́ nyã ꞌbá kô gõꞌdá ámâ ãrí mvũ ꞌbá kpá kô rî, ûsú lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî kô!
53 Jesus respondeu:
54 Pạ̃tı̣́-pạ̃tı̣̃ má âtâ ãnî drí, õjílã gólâ ámâ rúꞌbạ́ nyã ꞌbá gõꞌdá kpá ámâ ãrí mvũ ꞌbá rî, âꞌdô rĩꞌá lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó. Má âꞌdô gólâ rî lîdríꞌá õdrã ꞌásĩ, kậyı̣̂ ạ̃dũkũ ꞌá.
54 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue tem a vida eterna, e eu o ressuscitarei no último dia.
55 Mĩ ndrê drẽ, ámâ rúꞌbạ́ gõꞌdá ámâ ãrí bê rî ĩꞌdî cé ngá nyãnyã gólâ ꞌẽ ꞌbá õjílã ꞌbãlé rĩlí lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó rî.
55 Pois a minha carne é verdadeira comida, e o meu sangue é verdadeira bebida.
56 Õjílã gólâ tíbê ámâ rúꞌbạ́ nyã ꞌbá gõꞌdá kpá ámâ ãrí mvũ ꞌbá rî, gólâ âꞌdô rĩꞌá má bê ngá ãlô ró, gõꞌdá má âꞌdô kpá rĩꞌá gólâ bê.
56 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue permanece em mim, e eu permaneço nele.
57 Nĩ ârî drẽ, ámâ átá ĩꞌdî rĩ ꞌbá lédrẽ-lédrẽ âfẽlé rî. Gõꞌdá gólâ ꞌbã mâ kpá nĩ rĩlí lédrẽ-lédrẽ ró. Ĩtí rî, õjílã gólâ ámâ rúꞌbạ́ nyã ꞌbá rî âꞌdô rĩꞌá kpá lédrẽ-lédrẽ ró mbârâkã ámákâ sĩ zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó.
57 Assim como o Pai, que vive, me enviou, e igualmente eu vivo por causa do Pai, também quem de mim se alimenta viverá por mim.
58 Kpá ĩꞌdî õzõ má drí âtálé trá ãnî drí rî kâtí, mâ rĩꞌá ngá nyãnyã ûrú lésĩ rî ĩꞌdî. ꞌDĩî âꞌdó kô õzõ ngá nyãnyã gólâ ãnî ạ́ꞌbı̣́yạ́ yî drí nyãlé trá rî kâtí, gõꞌdá ꞌdĩî vósĩ rî, gólĩyî drã trá ndrĩ. Gõꞌdá gólĩyî tíbê ámâ rúꞌbạ́ nyã ꞌbá rî âꞌdô ĩyíkâ rĩꞌá lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó.”
58 Este é o pão que desceu do céu, em nada semelhante àquele que os pais de vocês comeram e, mesmo assim, morreram; quem comer este pão viverá eternamente.
59 Úlı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî Yésũ âtâ trá õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí, drílâ rĩrĩ tã îmbálé Kãpẽrãnómã ꞌálâ jó tã Ôvârí kâ ârî kâ rî ꞌá.
59 Jesus disse essas coisas quando ensinava na sinagoga de Cafarnaum.
60 Gõꞌdá tã ârí ꞌbá Yésũ kâ ũrûkậ ꞌbá yî ârî ĩyî bê úlı̣́ Yésũ kâ ꞌdĩ ꞌbá yî ndrĩ rî, tı̣̂ lâ yî drí ậꞌdı̣́zó, gõꞌdá drílĩyî úlı̣́ Yésũ kâ ꞌdĩ gãzó dó. Gõꞌdá drílĩyî ngãzó rĩꞌá úlı̣́ âtálé ĩyî lãfálé ꞌásĩ kĩ, “ꞌÁá, úlı̣́ ꞌdĩ âmbâ trá rõô õjílã drí tã lẽzó ꞌá lâ!”
60 Muitos dos seus discípulos, tendo ouvido tais palavras, disseram: — Duro é este discurso; quem pode suportá-lo?
61 Gõꞌdá Yésũ nı̣̃ trá cú ĩtí kĩ, tã ârí ꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî lãfálé sĩ, ãzâ ꞌbá yî lẽé úlı̣́ yí drí âtálé ꞌdĩ ꞌbá yî kô. Gólâ drí gõzó tã îjílí gólĩyî tı̣́ kĩ, “Úlı̣́ má drí âtálé ꞌdĩ sú ãnî rú kô, ĩꞌdî ãnî drí ꞌẽzó ámâ âyélé gõzó vólé yã?
61 Mas Jesus, sabendo por si mesmo que os seus discípulos murmuravam a respeito do que ele havia falado, disse-lhes:
62 Õzõ nĩ õndrê mâ gõrẽ ꞌá vólé ûrú ꞌálâ, võ ámâ âjózó rî ꞌálâ sĩ rî ꞌálâ rî, tã ı̣̂sũ ãníkâ tã ꞌdî tãsĩ rî âꞌdô ꞌbãꞌá ángô tí yã?
62 Que acontecerá, então, se virem o Filho do Homem subir para o lugar onde primeiro estava?
63 Má âtâ ãnî drí, nĩ ı̣̂sũ úlı̣́ má drí âtálé ãnî drí ámâ rúꞌbạ́ nyã kâ ꞌdĩ ífí lâ dódó. Mbârâkã õjílã mvá kâ îcá lédrẽ-lédrẽ ạ̃dũkũ ãkó rî fẽlé ãnî drí kô. Tã ꞌdî tãsĩ rî, úlı̣́ ámákâ ꞌdĩ ꞌbá yî âꞌdó kô rúꞌbạ́ ı̣̃nyạ́kú nõ tãsĩ. Úlı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî rĩꞌá Líndrí Tãndí Ôvârí kâ tãsĩ, gólâ ꞌẽ ꞌbá ãnî ꞌbãlé rĩlí lédrẽ-lédrẽ ró zãâ gbạ́dú ạ̃dũkũ ãkó tã lẽlẽ ãníkâ má ꞌá rî sĩ rî.
63 O Espírito é o que vivifica; a carne para nada aproveita. As palavras que eu lhes tenho falado são espírito e são vida.
64 Gõꞌdá ngbãângbânõ rî, mâ rĩꞌá tã ı̣̂sũ ró, tãlâ ãnî ũrûkậ ꞌbá yî lẽé drẽ zãâ tã kô má ꞌá.” Yésũ âtâ tã ꞌdî ĩtí ꞌdĩ rî, tãlâ gólâ nı̣̃ tã ı̣̂sũ tã ârí ꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yí kâ trá ndrĩ ãkpãkãꞌdã kậyı̣̂ gólĩyî drí ꞌdẽzó yí vósĩ rî ꞌá. Gólâ nı̣̃ gólĩyî tã íyíkâ lẽ ꞌbá kô rî yî trá ndrĩ. Gõꞌdá gólâ nı̣̃ lãjóꞌbá gólâ ángô rî ĩꞌdî tíbê ꞌẽ ꞌbá íyî drı̣́-bã fẽlé fũlı̣́ rî kpá trá.
64 Mas há descrentes entre vocês. Ora, Jesus sabia, desde o princípio, quais eram os que não criam e quem iria traí-lo.
65 Tãlâ gólâ âtâ trá sı̣́sı̣́ lãjóꞌbá íyíkâ rî yî drí kĩ, õjílã ãzãkã îcá kô ânĩlí yí ngálâ cú ĩtí tã ı̣̂sũ gólâkâ sĩ. Ôvârí âꞌdô gólâ rî pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ âjáꞌá nĩ ĩꞌdî ꞌdê gbõ tã lẽlé yí ꞌá.
65 E prosseguiu:
66 Gõꞌdá úlı̣́ Yésũ kâ ꞌdĩ ꞌbá yî vósĩ rî, tã ârí ꞌbá gólâkâ ãzâ ꞌbá yî dũû drí ngãzó ĩyî gólâ rî âyélé, nĩzó gõlé ĩyî drí ꞌbã ꞌásĩ. Gólĩyî drí tã îmbâ-îmbâ Yésũ kâ âyézó.
66 Diante disso, muitos dos seus discípulos o abandonaram e já não andavam com ele.
67 Gõꞌdá Yésũ drí lı̣̃fı̣́ jãzó lãjóꞌbá íyíkâ mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-gâ-rı̣̃ tíbê gólâ drí êpẽlé nĩ sı̣́sı̣́ rî yî ngálâ, gõꞌdá drílâ tã îjízó gólĩyî tı̣́ kĩ, “Ãnî, nĩ lẽ kpá trá ámâ âyélé nĩzó, õzõ gólĩyî nĩ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yí kâtí yã?”
67 Então Jesus perguntou aos doze:
68 — ausente —
68 Simão Pedro respondeu: — Senhor, para quem iremos? O senhor tem as palavras da vida eterna,
69 — ausente —
69 e nós temos crido e conhecido que o senhor é o Santo de Deus.
70 Gõꞌdá Yésũ drí tã âtázó lãjóꞌbá íyíkâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí kĩ, “Má zĩ ãnî nĩ mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-gâ-rı̣̃ lãjóꞌbá ámákâ ró, gõꞌdá kpálé rî, ãnî lãfálé sĩ rî, ámâ ạ̃jú-ꞌbá-ãzí bê ãlô tíbê ꞌẽ ꞌbá ámâ drı̣́-bã fẽlé fũlı̣́ rî.”
70 Então Jesus lhes disse:
71 Yésũ âtâ tã ꞌdî ĩtí ꞌdĩ rî Yúdạ̃ Sĩmónã Ĩsĩkãrĩyótã rî mvá rî tãsĩ. Gõꞌdá kpálé Yúdạ̃ rĩꞌá lãjóꞌbá ãlô lãjóꞌbá Yésũ kâ mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-ngâ-rı̣̃ rî lãfálé sĩ rî, Yésũ nı̣̃ trá kĩ, ạ̃tı̣́ ꞌá tólâ gólâ ãâꞌdô íyî drı̣́-bã fẽꞌá nĩ fũlı̣́.
71 Ele se referia a Judas, filho de Simão Iscariotes, porque este, sendo um dos doze, era quem o haveria de trair.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.