Marcos 6
Muⱪeddes Kalam (yǝngi yeziⱪ) (UIGPIN) vs ARIB
1 U u yǝrdin ketip, ɵz yurtiƣa kǝldi. Uning muhlislirimu uningƣa ǝgixip bardi.
1 Saiu Jesus dali, e foi para a sua terra, e os seus discípulos o seguiam.
2 Xabat küni kǝlgǝndǝ, u sinagogta tǝlim berixkǝ kirixti. Tǝlimini angliƣanlardin kɵp adǝm intayin ⱨǝyran boluxup:
2 Ora, chegando o sábado, começou a ensinar na sinagoga; e muitos, ao ouvi-lo, se maravilhavam, dizendo: Donde lhe vêm estas coisas? e que sabedoria é esta que lhe é dada? e como se fazem tais milagres por suas mãos?
3 U ⱨeliⱪi yaƣaqqi ǝmǝsmu, Mǝryǝmning oƣli, xundaⱪla Yaⱪup, Yosǝ, Yǝⱨuda wǝ Simonlarning akisiƣu? Uning singillirimu bu yǝrdǝ arimizda turuwatmamdu? — deyixti. Xuning bilǝn ular uningƣa ⱨǝsǝt-bizarliⱪ bilǝn ⱪaridi.
3 Não é este o carpinteiro, filho de Maria, irmão de Tiago, de José, de Judas e de Simão? e não estão aqui entre nós suas irmãs? E escandalizavam-se dele.
4 Xuning bilǝn Əysa ularƣa:
4 Então Jesus lhes dizia: Um profeta não fica sem honra senão na sua terra, entre os seus parentes, e na sua própria casa.
5 Xuning bilǝn ⱪollirini birⱪanqǝ bimarning üstigǝ tǝgküzüp, ularni saⱪaytⱪandin baxⱪa, xu yǝrdǝ u ⱨeqⱪandaⱪ mɵjizǝ yaritalmidi.
5 E não podia fazer ali nenhum milagre, a não ser curar alguns poucos enfermos, impondo-lhes as mãos.
6 Wǝ u ularning iman-ixǝnqsizlikidin ⱨǝyran ⱪaldi.
6 E admirou-se da incredulidade deles. Em seguida percorria as aldeias circunvizinhas, ensinando.
7 Andin u ǝtraptiki yeza-kǝntlǝrni aylinip tǝlim bǝrdi.
7 E chamou a si os doze, e começou a enviá-los a dois e dois, e dava-lhes poder sobre os espíritos imundos;
8 wǝ ularƣa: — Sǝpǝrdǝ yeninglarƣa ⱨasidin baxⱪa nǝrsǝ eliwalmanglar, nǝ hurjun nǝ nan eliwalmanglar, bǝlwaƣⱪa pulmu salmanglar,
8 ordenou-lhes que nada levassem para o caminho, senão apenas um bordão; nem pão, nem alforje, nem dinheiro no cinto;
9 putunglarƣa kǝxlǝrni kiyinglar, biraⱪ ikki yǝktǝk kiyiwalmanglar, — dǝp tapilidi.
9 mas que fossem calçados de sandálias, e que não vestissem duas túnicas.
10 U yǝnǝ:
10 Dizia-lhes mais: Onde quer que entrardes numa casa, ficai nela até sairdes daquele lugar.
11 Ⱪaysi yǝrdikilǝr silǝrni ⱪobul ⱪilmisa, xundaⱪla sɵzünglarni anglimisa, u yǝrdin kǝtkininglarda, ularƣa agaⱨ-guwaⱨ bolsun üqün ayiƣinglardiki topini ⱪeⱪiwetinglar! — dedi.
11 E se qualquer lugar não vos receber, nem os homens vos ouvirem, saindo dali, sacudi o pó que estiver debaixo dos vossos pés, em testemunho conta eles.
12 Xuning bilǝn ular yolƣa qiⱪip, kixilǝrni gunaⱨliriƣa towa ⱪilixⱪa jar selip ündidi.
12 Então saíram e pregaram que todos se arrependessem;
13 Ular nurƣun jinlarni ⱨǝydidi, nurƣun bimarlarni zǝytun meyi bilǝn mǝsiⱨ ⱪilip saⱪaytti.
13 e expulsavam muitos demônios, e ungiam muitos enfermos com óleo, e os curavam.
14 Uning nami mǝxⱨur bolƣaqⱪa, Ⱨerod padixaⱨ uning ⱨǝⱪⱪidǝ anglap: «Bu adǝm qoⱪum ɵlümdin tirilgǝn Qɵmüldürgüqi Yǝⱨyadur. Xuning üqün muxu alaⱨidǝ ⱪudrǝtlǝr uningda küqini kɵrsitidu» dǝytti.
14 E soube disso o rei Herodes {porque o nome de Jesus se tornara célebre}, e disse: João, o Batista, ressuscitou dos mortos; e por isso estes poderes milagrosos operam nele.
15 Baxⱪilar: «U Ilyas pǝyƣǝmbǝr» desǝ, yǝnǝ bǝzilǝr: «Burunⱪi pǝyƣǝmbǝrlǝrdǝk bir pǝyƣǝmbǝr bolsa kerǝk» deyixǝtti.
15 Mas outros diziam: É Elias. E ainda outros diziam: É profeta como um dos profetas.
16 Biraⱪ bularni angliƣan Ⱨerod:
16 Herodes, porém, ouvindo isso, dizia: É João, aquele a quem eu mandei degolar: ele ressuscitou.
17 — ausente —
17 Porquanto o próprio Herodes mandara prender a João, e encerrá-lo maniatado no cárcere, por causa de Herodias, mulher de seu irmão Filipe; porque ele se havia casado com ela.
18 — ausente —
18 Pois João dizia a Herodes: Não te é lícito ter a mulher de teu irmão.
19 Xuning üqün Ⱨerodiyǝ Yǝⱨyaƣa adawǝt saⱪlaytti; uni ɵltürmǝkqi bolƣan bolsimu, lekin xundaⱪ ⱪilalmaytti.
19 Por isso Herodias lhe guardava rancor e queria matá-lo, mas não podia;
20 Qünki Ⱨerod Yǝⱨyani diyanǝtlik wǝ muⱪǝddǝs adǝm dǝp bilip, uningdin ⱪorⱪatti, xunglaxⱪa uni ⱪoƣdaytti; u uning sɵzlirini angliƣan qaƣlirida alaⱪzadǝ bolup ketǝtti, lekin yǝnila sɵzlirini anglaxⱪa amraⱪ idi.
20 porque Herodes temia a João, sabendo que era varão justo e santo, e o guardava em segurança; e, ao ouvi-lo, ficava muito perplexo, contudo de boa mente o escutava.
21 Əmma Ⱨerodiyǝ kütkǝn pǝyt ahir yetip kǝldi; Ⱨerod tuƣulƣan künidǝ ɵz ǝmǝldarliri, mingbexiliri wǝ Galiliyǝ ɵlkisidiki katta ǝrbablarni ziyapǝt bilǝn kütüwaldi;
21 Chegado, porém, um dia oportuno quando Herodes no seu aniversário natalício ofereceu um banquete aos grandes da sua corte, aos principais da Galiléia,
22 ⱨeliⱪi Ⱨerodiyǝning ⱪizi sorunƣa qüxüp ussul oynap bǝrdi. Bu Ⱨerod wǝ ⱨǝmdastihan bolƣanlarƣa bǝkmu yarap kǝtti. Padixaⱨ ⱪizƣa: — Mǝndin nemǝ tǝlǝp ⱪilsang, xuni berimǝn, — dedi.
22 entrou a filha da mesma Herodias e, dançando, agradou a Herodes e aos convivas. Então o rei disse à jovem: Pede-me o que quiseres, e eu to darei.
23 Andin u ⱪǝsǝm ⱪilip yǝnǝ:
23 E jurou-lhe, dizendo: Tudo o que me pedires te darei, ainda que seja metade do meu reino.
24 Ⱪiz sirtⱪa qiⱪip, anisidin:
24 Tendo ela saído, perguntou a sua mãe: Que pedirei? Ela respondeu: A cabeça de João, o Batista.
25 Ⱪiz dǝrⱨal padixaⱨning aldiƣa aldirap kirip:
25 E tornando logo com pressa à presença do rei, pediu, dizendo: Quero que imediatamente me dês num prato a cabeça de João, o Batista.
26 Padixaⱨ buningƣa naⱨayiti ⱨǝsrǝt qǝkkǝn bolsimu, ⱪǝsǝmliri tüpǝylidin wǝ dastihanda olturƣanlar wǝjidin, uningƣa bǝrgǝn sɵzidin yanƣusi kǝlmidi.
26 Ora, entristeceu-se muito o rei; todavia, por causa dos seus juramentos e por causa dos que estavam à mesa, não lha quis negar.
27 Xunga padixaⱨ dǝrⱨal bir jallat ǝwǝtip, uning kallisini elip kelixni ǝmr ⱪildi. Jallat zindanƣa berip Yǝⱨyaning kallisini elip,
27 O rei, pois, enviou logo um soldado da sua guarda com ordem de trazer a cabeça de João. Então ele foi e o degolou no cárcere,
28 uni bir tǝhsigǝ ⱪoyup, ⱪizning aldiƣa elip kelip uningƣa bǝrdi. Ⱪiz uni anisiƣa tapxurdi.
28 e trouxe a cabeça num prato e a deu à jovem, e a jovem a deu à sua mãe.
29 Bu ixni angliƣan Yǝⱨyaning muhlisliri kelip, jǝsǝtni elip ketip bir ⱪǝbrigǝ ⱪoydi.
29 Quando os seus discípulos ouviram isso, vieram, tomaram o seu corpo e o puseram num sepulcro.
30 Ⱪaytip kǝlgǝn rosullar Əysaning yeniƣa yiƣildi, nemǝ ⱪilƣanliri ⱨǝm nemǝ tǝlim bǝrgǝnlirini uningƣa mǝlum ⱪilixti.
30 Reuniram-se os apóstolos com Jesus e contaram-lhe tudo o que tinham feito e ensinado.
31 Kelip-ketiwatⱪanlar naⱨayiti kɵplikidin ularƣa tamaⱪlinixⱪimu waⱪit qiⱪmidi. Xunga u ularƣa:
31 Ao que ele lhes disse: Vinde vós, à parte, para um lugar deserto, e descansai um pouco. Porque eram muitos os que vinham e iam, e não tinham tempo nem para comer.
32 Buning bilǝn ular kemigǝ qüxüp, hilwǝt bir qɵl yǝrgǝ ⱪarap mangdi.
32 Retiraram-se, pois, no barco para um lugar deserto, à parte.
33 Biraⱪ nurƣun kixilǝr ularning ketiwatⱪanliⱪini bayⱪap, ularni tonuweliwidi, ǝtraptiki barliⱪ xǝⱨǝrlǝrdin piyadǝ yolƣa qiⱪip, yügürüp, ulardin burun u yǝrgǝ berip yiƣilixti.
33 Muitos, porém, os viram partir, e os reconheceram; e para lá correram a pé de todas as cidades, e ali chegaram primeiro do que eles.
34 Əysa kemidin qüxüp, zor bir top adǝmni kɵrüp, ularning padiqisiz ⱪoy padisidǝk bolƣanliⱪiƣa iq aƣritti. Xunga u ularƣa kɵp ixlarni ɵgitixkǝ baxlidi.
34 E Jesus, ao desembarcar, viu uma grande multidão e compadeceu-se deles, porque eram como ovelhas que não têm pastor; e começou a ensinar-lhes muitas coisas.
35 Kǝq kirip ⱪalƣanda, muhlisliri uning yeniƣa kelip:
35 Estando a hora já muito adiantada, aproximaram-se dele seus discípulos e disseram: O lugar é deserto, e a hora já está muito adiantada;
36 Halayiⱪni yolƣa seliwǝtkǝn bolsang, ular ǝtraptiki kǝnt-ⱪixlaⱪlarƣa berip, ɵzlirigǝ nan setiwalsun; qünki ularda yegüdǝk nǝrsǝ yoⱪ, — dedi.
36 despede-os, para que vão aos sítios e às aldeias, em redor, e comprem para si o que comer.
37 Lekin u ularƣa jawabǝn:
37 Ele, porém, lhes respondeu: Dai-lhes vós de comer. Então eles lhe perguntaram: Havemos de ir comprar duzentos denários de pão e dar-lhes de comer?
38 Əysa ularƣa: — Ⱪanqǝ neninglar bar? Berip ⱪarap beⱪinglar, — dedi. Ular ⱪarap baⱪⱪandin keyin:
38 Ao que ele lhes disse: Quantos pães tendes? Ide ver. E, tendo-se informado, responderam: Cinco pães e dois peixes.
39 U ularƣa kixilǝrni top-top ⱪilip yexil qimǝndǝ olturƣuzuxni buyrudi.
39 Então lhes ordenou que a todos fizessem reclinar-se, em grupos, sobre a relva verde.
40 Halayiⱪ yüzdin, ǝlliktin sǝp-sǝp bolup olturuxti.
40 E reclinaram-se em grupos de cem e de cinqüenta.
41 U bǝx nan bilǝn ikki beliⱪni ⱪoliƣa elip, asmanƣa ⱪarap Hudaƣa tǝxǝkkür-mǝdⱨiyǝ eytti, andin nanlarni oxtup, kɵpqilikkǝ tutup berix üqün muhlisliriƣa berip turatti; ikki beliⱪnimu ⱨǝmmǝylǝngǝ tarⱪitip bǝrdi.
41 E tomando os cinco pães e os dois peixes, e erguendo os olhos ao céu, os abençoou; partiu os pães e os entregava a seus discípulos para lhos servirem; também repartiu os dois peixes por todos.
42 Ⱨǝmmǝylǝn yǝp toyundi.
42 E todos comeram e se fartaram.
43 Muhlislar exip ⱪalƣan nan wǝ beliⱪ parqilirini liⱪ on ikki sewǝtkǝ teriwaldi.
43 Em seguida, recolheram doze cestos cheios dos pedaços de pão e de peixe.
44 Nanlarni yegǝn ǝrlǝrning sanila bǝx mingqǝ idi.
44 Ora, os que comeram os pães eram cinco mil homens.
45 Bu ixtin keyinla, u muhlislirini kemigǝ olturƣuzup: Ɵzüm bu halayiⱪni yolƣa seliwetimǝn, silǝr angƣiqǝ dengizning ⱪarxi ⱪirƣiⱪidiki Bǝyt-Saida yezisiƣa ɵtüp turunglar, dǝp buyrudi.
45 Logo em seguida obrigou os seus discípulos a entrar no barco e passar adiante, para o outro lado, a Betsaida, enquanto ele despedia a multidão.
46 Ularni yolƣa seliwǝtkǝndin keyin, u dua-tilawǝt ⱪilix üqün taƣⱪa qiⱪti.
46 E, tendo-a despedido, foi ao monte para orar.
47 Kǝq kirgǝndǝ, kemǝ dengizning otturisiƣa yǝtkǝnidi, u ɵzi yalƣuz ⱪuruⱪluⱪta idi.
47 Chegada a tardinha, estava o barco no meio do mar, e ele sozinho em terra.
48 U muhlislirining palaⱪni küqǝp uruwatⱪanliⱪini kɵrdi; qünki xamal tǝtür yɵnilixtǝ qiⱪⱪanidi. Keqǝ tɵtinqi jesǝk waⱪtida, u dengizning üstidǝ mengip, muhlisliri tǝrǝpkǝ kǝldi wǝ ularning yenidin ɵtüp ketidiƣandǝk ⱪilatti. ◼ 6:48 \+bd «Keqǝ tɵtinqi jesǝk waⱪtida, u dengizning üstidǝ mengip...»\+bd* — bir keqǝ tɵt jesǝkkǝ bɵlünǝtti; xunga bu waⱪit tang atay degǝn waⱪit idi. \+bd «u ... ularning yenidin ɵtüp ketidiƣandǝk ⱪilatti»\+bd* — yaki «u ... ularning yenidin ɵtüp kǝtmǝkqi boldi».
48 E, vendo-os fatigados a remar, porque o vento lhes era contrário, pela quarta vigília da noite, foi ter com eles, andando sobre o mar; e queria passar-lhes adiante;
49 Lekin ular uning dengizning üstidǝ mengip keliwatⱪanliⱪini kɵrüp, uni alwasti ohxaydu, dǝp oylap quⱪan selixti.
49 eles, porém, ao vê-lo andando sobre o mar, pensaram que era um fantasma e gritaram;
50 Qünki ularning ⱨǝmmisi uni kɵrüp sarasimigǝ qüxti.
50 porque todos o viram e se assustaram; mas ele imediatamente falou com eles e disse-lhes: Tende ânimo; sou eu; não temais.
51 U kemigǝ, ularning yeniƣa qiⱪⱪandila, xamal tohtidi. Ular buningdin ⱨoxidin kǝtküdǝk dǝrijidǝ ⱪattiⱪ ⱨǝyran ⱪelixip, nemini oylaxni bilmǝytti;
51 E subiu para junto deles no barco, e o vento cessou; e ficaram, no seu íntimo, grandemente pasmados;
52 qünki ular nan berix mɵjizisini tehiqǝ qüxǝnmigǝnidi, ularning ⱪǝlbi bihud ⱨalǝttǝ turatti.
52 pois não tinham compreendido o milagre dos pães, antes o seu coração estava endurecido.
53 Ular dengizning ⱪarxi tǝripigǝ ɵtüp, Ginnisarǝt degǝn yurtta ⱪuruⱪluⱪⱪa qiⱪip, kemini baƣlap ⱪoydi.
53 E, terminada a travessia, chegaram à terra em Genezaré, e ali atracaram.
54 Ular kemidin qüxüxi bilǝnla, halayi’ⱪ uni dǝrⱨal tonuwelip,
54 Logo que desembarcaram, o povo reconheceu a Jesus;
55 ǝtraptiki ⱨǝmmǝ jaylarƣa yügürüxüp bardi wǝ «U palanqi yǝrgǝ qüxüptu» dǝp anglixi bilǝnla, bimarlarni zǝmbilgǝ selip, xu yǝrgǝ uning aldiƣa elip berixti.
55 e correndo eles por toda aquela região, começaram a levar nos leitos os que se achavam enfermos, para onde ouviam dizer que ele estava.
56 U mǝyli yeza, mǝyli xǝⱨǝr yaki ⱪixlaⱪlarƣa barsun, hǝlⱪ aƣriⱪlarni bazarlarƣa elip qiⱪip yatⱪuzatti; ular uningdin aƣriⱪlar ⱨeq bolmiƣanda sening yepinqangning pexigǝ bolsimu ⱪolini tǝgküzüwalsaⱪ dǝp ɵtündi. Uningƣa ⱪolini tǝgküzgǝnlǝrning ⱨǝmmisi saⱪaydi.
56 Onde quer, pois, que entrava, fosse nas aldeias, nas cidades ou nos campos, apresentavam os enfermos nas praças, e rogavam-lhe que os deixasse tocar ao menos a orla do seu manto; e todos os que a tocavam ficavam curados.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.