Marcos 11

Muⱪeddes Kalam (yǝngi yeziⱪ) (UIGPIN) vs NVT

Sair da comparação
NVT Nova Versão Transformadora
1 — ausente —
1 Quando já se aproximavam de Jerusalém, Jesus e seus discípulos chegaram às cidades de Betfagé e Betânia, no monte das Oliveiras. Jesus enviou na frente dois discípulos.
2 — ausente —
2 “Vão àquele povoado adiante”, disse ele. “Assim que entrarem, verão amarrado ali um jumentinho, no qual ninguém jamais montou. Desamarrem-no e tragam-no para cá.
3 Əgǝr birsi silǝrdin: «Nemixⱪa bundaⱪ ⱪilisilǝr?» dǝp sorap ⱪalsa, «Rǝbning buningƣa ⱨajiti qüxti wǝ u ⱨelila uni bu yǝrgǝ ǝwǝtip beridu» — dǝnglar, — dǝp tapilidi.
3 Se alguém lhes perguntar: ‘O que estão fazendo?’, digam apenas: ‘O Senhor precisa dele e o devolverá em breve’.”
4 Ular ketip aqa yol üstidiki ɵyning dǝrwazisi sirtida baƣlaⱪliⱪ turƣan bir tǝhǝyni kɵrdi. Ular tanini yǝxti.
4 Os dois discípulos foram e encontraram o jumentinho na rua, amarrado junto a uma porta.
5 U yǝrdǝ turƣanlardin bǝzilǝr:
5 Enquanto o desamarravam, algumas pessoas que estavam ali perguntaram: “O que vocês estão fazendo, desamarrando esse jumentinho?”.
6 Muhlislar Əysaning buyruƣinidǝk jawab bǝrdi, ⱨeliⱪi kixilǝr ularƣa yol ⱪoydi.
6 Responderam conforme Jesus havia instruído, e os deixaram levar o animal.
7 Muhlislar tǝhǝyni Əysaning aldiƣa yetilǝp kelip, üstigǝ ɵz yepinqa-qapanlirini taxlidi; u üstigǝ mindi.
7 Os discípulos trouxeram o jumentinho, puseram seus mantos sobre o animal, e Jesus montou nele.
8 Əmdi nurƣun kixilǝr yepinqa-qapanlirini yolƣa payandaz ⱪilip saldi; baxⱪiliri dǝrǝhlǝrdin xah-xumbilarni kesip yolƣa yaydi.
8 Muitos da multidão espalharam seus mantos ao longo do caminho diante de Jesus, e outros espalharam ramos que haviam cortado nos campos.
9 Aldida mangƣan wǝ kǝynidin ǝgǝxkǝnlǝr:
9 E as pessoas, tanto as que iam à frente como as que o seguiam, gritavam: “Hosana! Bendito é o que vem em nome do Senhor!
10 Atimiz Dawutning kelidiƣan padixaⱨliⱪiƣa mubarǝk bolsun! Ərxiǝlada tǝxǝkkür-ⱨosannalar oⱪulsun!» — dǝp warⱪirixatti. ◼ 11:10 \+bd «Ⱨosanna! Pǝrwǝrdigarning namida kǝlgüqigǝ mubarǝk bolsun! Atimiz Dawutning kelidiƣan padixaⱨliⱪiƣa mubarǝk bolsun! Ərxiǝlada tǝxǝkkür-ⱨosannalar oⱪulsun!»\+bd* — bu sɵzlǝr «Zǝb.» 118:25-26diki bexarǝttin elinƣan. «Ⱨosanna» degǝn sɵz «Ⱪutⱪuzƣaysǝn, i Pǝrwǝrdigar» degǝn mǝnidǝ. Injil dǝwrigǝ kǝlgǝndǝ mǝnisi «Hudaƣa tǝxǝkkür-mǝdⱨiyǝ»mu bolup ⱪalƣanidi. «Zǝbur» 118-küyidiki izaⱨatlarnimu kɵrüng.
10 Bendito é o reino que vem, o reino de nosso antepassado Davi! Hosana no mais alto céu!”.
11 U Yerusalemƣa berip ibadǝthana ⱨoyliliriƣa kirdi; wǝ ǝtrapidiki ⱨǝmmini kɵzdin kǝqürgǝndin keyin, waⱪit bir yǝrgǝ berip ⱪalƣaqⱪa, on ikkǝylǝn bilǝn billǝ yǝnǝ Bǝyt-Aniyaƣa qiⱪti.
11 Jesus entrou em Jerusalém e foi ao templo. Depois de olhar tudo ao redor atentamente, voltou a Betânia com os Doze, porque já era tarde.
12 Ətisi, ular Bǝyt-Aniyadin qiⱪⱪanda, uning ⱪorsiⱪi eqip kǝtkǝnidi.
12 Na manhã seguinte, quando saíam de Betânia, Jesus teve fome.
13 Yiraⱪtiki yopurmaⱪliⱪ bir tüp ǝnjür dǝrihini bayⱪap, uningdin birǝr mewǝ tapalarmǝnmikin dǝp yeniƣa bardi; lekin tüwigǝ kǝlgǝndǝ yopurmaⱪtin baxⱪa ⱨeq nǝrsǝ tapalmidi. Qünki bu ǝnjür pixidiƣan pǝsil ǝmǝs idi. ◼ 11:13 \+bd «Yiraⱪtiki yopurmaⱪliⱪ bir tüp ǝnjür dǝrihini bayⱪap, uningdin birǝr mewǝ tapalarmǝnmikin dǝp yeniƣa bardi»\+bd* — Ⱪanaan (Pǝlǝstin)diki ǝnjür dǝrǝhliridǝ yopurmaⱪ bolsa, mewimu boluxi kerǝk.
13 Viu que, a certa distância, havia uma figueira cheia de folhas e foi ver se encontraria figos. No entanto, só havia folhas, pois ainda não era tempo de dar frutos.
14 U dǝrǝhkǝ sɵz ⱪilip:
14 Então Jesus disse à árvore: “Nunca mais comam de seu fruto!”. E os discípulos ouviram o que ele disse.
15 Ular Yerusalemƣa kǝldi; u ibadǝthana ⱨoyliliriƣa kirip, u yǝrdǝ elim-setim ⱪiliwatⱪanlarni ⱨǝydǝxkǝ baxlidi wǝ pul tegixküqilǝrning xirǝlirini, pahtǝk-kǝptǝr satⱪuqilarning orunduⱪlirini ɵrüwǝtti;
15 Quando voltaram a Jerusalém, Jesus entrou no templo e começou a expulsar os que compravam e vendiam animais para os sacrifícios. Derrubou as mesas dos cambistas e as cadeiras dos que vendiam pombas,
16 wǝ ⱨeqkimning ⱨeqⱪandaⱪ mal-buyumlarni ibadǝthana ⱨoyliliridin kɵtürüp ɵtüxigǝ yol ⱪoymidi.
16 impediu todos de usarem o templo como mercado
17 U hǝlⱪⱪǝ:
17 e os ensinava, dizendo: “As Escrituras declaram: ‘Meu templo será chamado casa de oração para todas as nações’, mas vocês o transformaram num esconderijo de ladrões!”.
18 Bax kaⱨinlar wǝ Tǝwrat ustazliri buni anglap, uni yoⱪitixning qarisini izdǝxkǝ baxlidi; pütkül halayiⱪ uning tǝlimigǝ tǝǝjjuplinip ⱪalƣaqⱪa, ular uningdin ⱪorⱪatti.
18 Quando os principais sacerdotes e mestres da lei souberam o que Jesus tinha feito, começaram a tramar um modo de matá-lo. Contudo, tinham medo dele, pois o povo estava muito admirado com seu ensino.
19 Kǝqⱪurun, u muhlisliri bilǝn xǝⱨǝrning sirtiƣa qiⱪip kǝtti.
19 Ao entardecer, Jesus e seus discípulos saíram da cidade.
20 Ətisi sǝⱨǝrdǝ, ular ǝnjür dǝrihining yenidin ɵtüp ketiwetip, dǝrǝhning yiltizidin ⱪurup kǝtkǝnlikini bayⱪaxti.
20 Na manhã seguinte, quando os discípulos passaram pela figueira que Jesus tinha amaldiçoado, notaram que ela estava seca desde a raiz.
21 Dǝrǝhni ⱨalitini esigǝ kǝltürgǝn Petrus:
21 Pedro se lembrou do que Jesus tinha dito à árvore e exclamou: “Veja, Rabi! A figueira que o senhor amaldiçoou secou!”.
22 Əysa ularƣa jawabǝn mundaⱪ dedi:
22 Então Jesus disse aos discípulos: “Tenham fé em Deus.
23 Mǝn silǝrgǝ xuni bǝrⱨǝⱪ eytip ⱪoyayki, kimdǝkim bu taƣⱪa: Bu yǝrdin kɵtürülüp dengizƣa taxlan!» desǝ wǝ xundaⱪla ⱪǝlbidǝ ⱨeq guman ⱪilmay, bǝlki eytⱪinining ǝmǝlgǝ exixiƣa ixǝnq bar bolsa, u eytⱪan ix uning üqün ǝmǝlgǝ axidu.
23 Eu lhes digo a verdade: vocês poderão dizer a este monte: ‘Levante-se e atire-se no mar’, e isso acontecerá. É preciso, no entanto, crer que acontecerá, e não ter nenhuma dúvida em seu coração.
24 Xu sǝwǝbtin mǝn silǝrgǝ xuni eytimǝnki, dua bilǝn tiligǝn ⱨǝrbir nǝrsǝ bolsa, xuningƣa erixtim, dǝp ixininglar. Xunda, tiligininglar ǝmǝlgǝ axidu.
24 Digo-lhes que, se crerem que já receberam, qualquer coisa que pedirem em oração lhes será concedido.
25 Wǝ ornunglardin turup dua ⱪilƣininglarda, birǝrsigǝ ƣuminglar bolsa, uni kǝqürünglar. Xuning bilǝn ǝrxtiki Atanglarmu silǝrning gunaⱨliringlarni kǝqürüm ⱪilidu.
25 Quando estiverem orando, se tiverem alguma coisa contra alguém, perdoem-no, para que seu Pai no céu também perdoe seus pecados.
26 Lekin silǝr baxⱪilarni kǝqürüm ⱪilmisanglar, ǝrxtiki Atanglarmu silǝrning gunaⱨliringlarni kǝqürüm ⱪilmaydu.
26 Mas, se vocês se recusarem a perdoar, seu Pai no céu não perdoará seus pecados”.
27 Ular Yerusalemƣa ⱪaytidin kirdi. U ibadǝthana ⱨoylilirida aylinip yürgǝndǝ, bax kaⱨinlar, Tǝwrat ustazliri wǝ aⱪsaⱪallar uning yeniƣa kelip:
27 Mais uma vez, voltaram a Jerusalém. Enquanto Jesus passava pelo templo, os principais sacerdotes, os mestres da lei e os líderes do povo vieram até ele
28 — Sǝn ⱪiliwatⱪan bu ixlarni ⱪaysi ⱨoⱪuⱪⱪa tayinip ⱪiliwatisǝn? Sanga bu ixlarni ⱪilix ⱨoⱪuⱪini kim bǝrgǝn? — dǝp soridi.
28 e perguntaram: “Com que autoridade você faz essas coisas? Quem lhe deu esse direito?”.
29 Əysa ularƣa jawabǝn:
29 Jesus respondeu: “Eu lhes direi com que autoridade faço essas coisas se vocês responderem a uma pergunta:
30 — Yǝⱨya yürgüzgǝn qɵmüldürüx bolsa, ǝrxtinmu, yaki insanlardinmu? Manga jawab bǝrsǝnglarqu!
30 A autoridade de João para batizar vinha do céu ou era apenas humana? Respondam-me!”.
31 Ular ɵzara mulaⱨizǝ ⱪilixip:
31 Eles discutiram a questão entre si: “Se dissermos que vinha do céu, ele perguntará por que não cremos em João.
32 Əgǝr: «Insanlardin kǝlgǝn» desǝk,... bolmaydu! — deyixti (qünki barliⱪ hǝlⱪ Yǝⱨyani pǝyƣǝmbǝr dǝp ⱪariƣaqⱪa, ular hǝlⱪtin ⱪorⱪatti).
32 Mas será que ousamos dizer que era apenas humana?”. Tinham medo do que o povo faria, pois todos acreditavam que João era profeta.
33 Buning bilǝn, ular Əysaƣa:
33 Por fim, responderam: “Não sabemos”. E Jesus replicou: “Então eu também não direi com que autoridade faço essas coisas”.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 11, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.