2 Reis 5
Muⱪeddes Kalam (yǝngi yeziⱪ) (UIGPIN) vs NVT
1 Suriyǝ padixaⱨining ⱪoxun sǝrdari Naaman ɵz ƣojisining aldida tolimu ⱪǝdirlǝndi wǝ izzǝtlǝndi, qünki Pǝrwǝrdigar uning ⱪoli arⱪiliⱪ Suriyǝgǝ nusrǝtlǝr bǝrgǝnidi. U batur jǝngqi bolƣini bilǝn, lekin mahaw kesiligǝ giriptar bolup ⱪalƣanidi.
1 O rei da Síria tinha grande respeito por Naamã, comandante do seu exército, pois, por meio dele, o S enhor tinha dado grandes vitórias à Síria. Mas, embora Naamã fosse um guerreiro valente, sofria de lepra.
2 Əmdi Suriylǝr top-top bolup, bulangqiliⱪⱪa qiⱪip Israildin bir kiqik ⱪizni tutup kǝlgǝnidi; bu ⱪiz Naamanning ayalining hizmitini ⱪilatti.
2 Naquela época, saqueadores sírios tinham invadido o território de Israel, e entre os cativos havia uma menina que se tornou serva da esposa de Naamã.
3 U hanimƣa: Kaxki, mening ƣojam Samariyǝdiki pǝyƣǝmbǝrning ⱪexida bolsidi! U uni mahaw kesilidin saⱪaytatti, dedi.
3 Certo dia, a menina disse à sua senhora: “Como seria bom se meu senhor fosse ver o profeta em Samaria! Ele o curaria da lepra!”.
4 Naaman berip hojisiƣa: — Israilning yurtidin bolƣan kiqik ⱪiz mundaⱪ-mundaⱪ eytti, dedi.
4 Naamã contou ao rei o que a menina israelita tinha dito.
5 Suriyǝ padixaⱨi: Yahxi! Sǝn barƣin, mǝn Israilning padixaⱨiƣa bir mǝktup ǝwǝtimǝn, dedi. Naaman on talant kümüx bilǝn altǝ ming xǝkǝl altun wǝ ⱨǝm on kixilik kiyimni elip Israilƣa bardi.
5 Então o rei da Síria lhe respondeu: “Vá visitar o profeta. Eu lhe darei uma carta de apresentação ao rei de Israel”. Naamã partiu levando 350 quilos de prata, 72 quilos de ouro e dez roupas de festa.
6 U mǝktupni Israilning padixaⱨiƣa apirip tapxurup bǝrdi. Mǝktupta: — «Bu mǝktup sanga yǝtkǝndǝ bilgǝysǝnki, mǝn ɵz hizmǝtkarim Naamanni sening ⱪexingƣa mangdurdum. Sǝn uni mahaw kesilidin saⱪaytⱪaysǝn», dǝp pütülgǝnidi.
6 A carta para o rei de Israel dizia: “Com esta carta apresento meu servo Naamã. Quero que o rei o cure da lepra”.
7 Israilning padixaⱨi hǝtni oⱪup bolup, ɵz kiyimlirini yirtip-yirtiwǝtti wǝ: — Mǝn Hudamu? Kixini ɵltürüp ⱨǝm tirildürǝlǝymǝnmu? Nemixⱪa u kixi: — Bu adǝmni mahaw kesilidin saⱪaytⱪin, dǝp ⱨawalǝ ⱪilidu? Ⱪeni, oylinip kɵrünglar, u dǝrwǝⱪǝ mǝn bilǝn jǝng ⱪilƣili baⱨanǝ izdǝydu, dedi.
7 Quando o rei de Israel leu a carta, rasgou as roupas e disse: “Acaso sou Deus, capaz de dar ou de tirar a vida? Por que esse homem me pede que cure um leproso? Como vocês podem ver, ele procura um pretexto para nos atacar!”.
8 Wǝ xundaⱪ boldiki, Hudaning adimi Elixa Israilning padixaⱨining ɵz kiyimlirini yirtⱪinini angliƣanda, padixaⱨⱪa adǝm ǝwitip: Nemixⱪa ɵz kiyimliringni yirtting? U kixi ⱨazir bu yǝrgǝ kǝlsun, andin u Israilda bir pǝyƣǝmbǝr bar ikǝn dǝp bilidu, dedi.
8 Mas, quando Eliseu, o homem de Deus, soube que o rei de Israel havia rasgado as roupas, mandou-lhe esta mensagem: “Por que o rei ficou tão aflito? Envie Naamã a mim, e ele saberá que há um profeta verdadeiro em Israel”.
9 Naaman atliri wǝ jǝng ⱨarwisi bilǝn kelip, Elixaning ɵyining ixiki aldida tohtidi.
9 Então Naamã foi com seus cavalos e carruagens e parou à porta da casa de Eliseu.
10 Elixa bir hǝwǝrqini mangdurup Naamanƣa: — Berip Iordan dǝryasida yǝttǝ ⱪetim yuyunup kǝlgin; xundaⱪ ⱪilsang ǝtliring ǝsligǝ kelip pakiz bolisǝn, dedi.
10 Ele mandou um mensageiro dizer a Naamã: “Vá e lave-se sete vezes no rio Jordão. Sua pele será restaurada, e você ficará curado da lepra”.
11 Lekin Naaman aqqiⱪlinip yenip kelip: — Mana, u qoⱪum qiⱪip, mening bilǝn kɵrixidu, ɵrǝ turup Hudasi Pǝrwǝrdigarning namiƣa nida ⱪilip, yara jayning üstidǝ ⱪolini silkip, mahaw kesilini saⱪaytidu, dǝp oylap kǝlgǝnidim.
11 Naamã ficou indignado e disse: “Imaginei que ele sairia para me receber! Esperava que movesse as mãos sobre a lepra, invocasse o nome do S enhor , seu Deus, e me curasse!
12 Dǝmǝxⱪning dǝryaliri, yǝni Abarna bilǝn Farpar dǝryasining suliri Israilning ⱨǝmmǝ suliridin yahxi ǝmǝsmu? Mǝn ularda yuyunsam pakiz bolmamdim? — dedi. U ⱪattiⱪ ƣǝzǝplinip burulup yolƣa qiⱪti.
12 Não são os rios Abana e Farfar, em Damasco, melhores que qualquer rio de Israel? Será que eu não poderia me lavar em um deles e ser curado?”. Naamã deu meia-volta e partiu furioso.
13 Lekin uning hizmǝtkarliri uning ⱪexiƣa berip: — I atam, ǝgǝr pǝyƣǝmbǝr siligǝ eƣir bir ixni tapiliƣan bolsa, ⱪilmasmidila? Undaⱪ bolƣan yǝrdǝ, u siligǝ suƣa qüxüp yuyunup, pakiz bolisila, degǝn bolsa xundaⱪ ⱪilmamla? — deyixti.
13 Mas seus oficiais tentaram convencê-lo, dizendo: “Meu senhor, se o profeta lhe tivesse pedido para fazer algo muito difícil, o senhor não teria feito? Por certo o senhor deve obedecer à instrução dele, pois disse apenas: ‘Vá, lave-se e será curado’”.
14 Xunga u qüxüp, Hudaning adimining sɵzigǝ binaǝn Iordan dǝryasida yǝttǝ ⱪetim qɵmüldi. Xuning bilǝn uning eti paklinip, kiqik balining etidǝk bolup saⱪaydi.
14 Assim, Naamã desceu ao Jordão e mergulhou sete vezes, conforme a instrução do homem de Deus. Sua pele ficou saudável como a de uma criança, e ele foi curado.
15 Xuning bilǝn u barliⱪ ⱨǝmraⱨliri bilǝn Hudaning adimining ⱪexiƣa ⱪaytip kelip, uning aldida turup: — Mana ǝmdi pütkül yǝr yüzidǝ Israildin baxⱪa yǝrdǝ Huda yoⱪ ikǝn, dǝp bilip yǝttim; ǝmdi ⱨazir, ɵz kǝminǝngdin bir sowƣatni ⱪobul ⱪilƣin, dedi.
15 Então Naamã e toda a sua comitiva voltaram para onde morava o homem de Deus. Ao chegar diante dele, Naamã disse: “Agora sei que no mundo inteiro não há Deus, senão em Israel. Por favor, aceite um presente de seu servo”.
16 Lekin Elixa: Mǝn hizmitidǝ turuwatⱪan Pǝrwǝrdigarning ⱨayati bilǝn ⱪǝsǝm ⱪilimǝnki, ⱨeq nemini ⱪobul ⱪilmasmǝn, dedi. Naaman tola qing turuwalsimu, ⱨeq ⱪobul ⱪilmidi.
16 Eliseu, porém, respondeu: “Tão certo como vive o S enhor , a quem sirvo, não aceitarei presente algum”. Embora Naamã insistisse, Eliseu recusou.
17 Andin Naaman mundaⱪ dedi: — Əgǝr ⱪobul ⱪilmisang, kǝminǝnggǝ topidin ikki ⱪeqir yük berilsun; qünki kǝminǝng bundin keyin Pǝrwǝrdigardin baxⱪa ⱨeqⱪandaⱪ ilaⱨlarƣa kɵydürmǝ ⱪurbanliⱪ yaki inaⱪliⱪ ⱪurbanliⱪini kǝltümǝydu.
17 Então Naamã disse: “Está bem, mas peço que permita que este seu servo leve para casa duas mulas carregadas com a terra deste lugar. De agora em diante, nunca mais oferecerei holocaustos ou sacrifícios a qualquer outro deus, senão ao S enhor .
18 Lekin Pǝrwǝrdigar kǝminǝngning xu bir ixini kǝqürüm ⱪilƣay: ƣojamning ɵzi Rimmonning buthanisiƣa sǝjdǝ ⱪilmaⱪ üqün kirgǝndǝ, mening ⱪolumƣa yɵlǝnsǝ mǝn Rimmonning buthanisida tiz püksǝm, muxu amalsiz tiz pükkinim üqün Pǝrwǝrdigar mǝn kǝminǝngni kǝqürgǝy, dedi.
18 Mas que o S enhor me perdoe por uma coisa: quando meu senhor, o rei, for ao templo do deus Rimom para adorar ali e se apoiar em meu braço, que o S enhor me perdoe quando eu também me curvar”.
19 Elixa uningƣa: — Sǝn aman-hatirjǝmlitkǝ kǝtkin, dedi. U uningdin ayrilip azƣinǝ yol mangdi.
19 “Vá em paz”, disse Eliseu. Então Naamã partiu para casa.
20 Lekin Hudaning adimi Elixaning hizmǝtkari Gǝⱨazi kɵnglidǝ: — Mana, u Suriyǝlik Naaman elip kǝlgǝn nǝrsiliridin ƣojam ⱨeqnemini almay, uni bikar kǝtküzüwetiptu. Lekin Pǝrwǝrdigarning ⱨayati bilǝn ⱪǝsǝm ⱪilimǝnki, mǝn uning kǝynidin yügürüp berip, uningdin azraⱪ bir nǝrsǝ alay, dǝp oylidi.
20 Mas Geazi, servo de Eliseu, o homem de Deus, pensou: “Meu senhor não deveria ter deixado esse sírio, Naamã, partir sem aceitar os presentes. Tão certo como vive o S enhor , vou correr atrás dele para ver se consigo alguma coisa”.
21 Xuni dǝp Gǝⱨazi Naamanning kǝynidin bardi. Naaman bir kimning kǝynidin yügürüp keliwatⱪinini kɵrüp, ⱨarwisidin qüxüp uning aldiƣa berip: Ⱨǝmmǝ ix tinqliⱪmu? — dǝp soridi.
21 E Geazi correu atrás de Naamã. Quando Naamã viu que Geazi corria atrás dele, desceu de sua carruagem e foi ao encontro dele. “Está tudo bem?”, perguntou Naamã.
22 U: — Tinqliⱪ, — dedi, — ǝmma ƣojam meni mangdurup: Mana ǝmdi Əfraim taƣliⱪidin pǝyƣǝmbǝrlǝrning xagirtliridin ikki yigit ⱪeximƣa kǝldi. Bularƣa bir talant kümüx bilǝn ikki kixilik kiyim bǝrsilǝ, dǝp eytti, — dedi.
22 “Sim, está tudo bem”, respondeu Geazi. “Meu senhor me enviou para dizer que acabaram de chegar dois jovens profetas da região montanhosa de Efraim. Meu senhor pediu 35 quilos de prata e duas roupas de festa para eles.”
23 Naaman: — Ikki talant kümüxni ⱪobul ⱪilƣin, dǝp uni zorlap ikki talant kümüxni ikki haltiƣa qegip, ikki kixilik kiyimni qiⱪirip bǝrdi. Bularni Naaman ƣulamliridin ikki yigitkǝ yüdküzdi; ular Gǝⱨazining aldida bularni kɵtürüp mangdi.
23 “Claro, leve setenta quilos de prata”, insistiu Naamã. Ele lhe deu duas roupas de festa, colocou a prata em duas sacolas e enviou dois servos para carregarem os presentes para Geazi.
24 U turƣan dɵnggǝ yǝtkǝndǝ bularni ularning ⱪolliridin elip ɵyigǝ tiⱪip ⱪoydi; andin bu adǝmlǝrni kǝtküzüwǝtti.
24 Ao chegarem à colina, Geazi pegou as sacolas, enviou os servos de volta e escondeu os presentes dentro de casa.
25 Andin u ƣojisining aldiƣa kirip turdi. Elixa uningdin: — I Gǝⱨazi, nǝgǝ berip kǝlding? — dǝp soridi. U jawab berip: Ⱪulung ⱨeqyǝrgǝ barmidi, — dedi.
25 Quando entrou para ver seu senhor, Eliseu, este lhe perguntou: “Onde você esteve, Geazi?”. “Não estive em lugar algum”, respondeu Geazi.
26 Elixa uningƣa: — Xu kixi ⱨarwisidin qüxüp, kǝynigǝ yenip, sening aldingƣa kǝlgǝndǝ, mening roⱨim xu qaƣda sening bilǝn birgǝ barƣan ǝmǝsmu? Bu pǝyt kümüx bilǝn kiyim, zǝytun baƣliri bilǝn üzümzarlar, ⱪoy bilǝn kala, malaylar bilǝn kenizǝklǝrni ⱪobul ⱪilidiƣan waⱪitmu?
26 Mas Eliseu lhe disse: “Você não percebe que eu estava presente em espírito quando Naamã desceu da carruagem para encontrar-se com você? Esta definitivamente não era ocasião de receber dinheiro e roupas, oliveiras e videiras, ovelhas, gado e servos.
27 Lekin ⱨazir Naamanning mahaw kesili sanga ⱨǝm nǝslinggǝ mǝnggügǝ qaplixidu, — dedi. Xuning bilǝn u Elixaning ⱪexidin qiⱪⱪanda ⱪardǝk aⱪ mahaw bolup ⱪaldi.
27 Por isso, você e seus descendentes sofrerão da lepra de Naamã para sempre”. Quando Geazi saiu dali, seu corpo estava coberto de lepra; sua pele estava branca como a neve.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar 2 Reis 5, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.