Romanos 4

Jaʼ ti achʼ Testamento: jaʼ scʼopilal ti Jesucristoe jaʼ ti Jcoltavanej cuʼuntique (TZONT) vs NTLH

Sair da comparação
NTLH Nova Tradução na Linguagem de Hoje 2000
1 Ti Abrahame ja' ti jtatamoltic ti vo'onee ti sventa jbec'taltic, “¿mi ma'uc ti sventa yabtel ti toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose?” mi xachiique, “ma'uc”, xichi xitac'av.
1 Então o que é que podemos dizer de Abraão, o antepassado de nossa raça? O que foi que ele conseguiu?
2 Ti ja'uc ti sventa yabtel ti toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose ti Abrahame, xu' tstoy sba xchi'uc ti yabtele ti hechuque. Ja'uque ti sventa xch'unojel yo'nton ti i'ac'bat ti yo'nton yu'un ti Diose, hech yu'un mu xu' tstoy sba ti stojol ti Diose.
2 Se foi por causa das coisas que ele fez que Deus o aceitou, então ele teria motivo para se orgulhar, mas não para se orgulhar diante de Deus.
3 Yu'un hech ts'ibabil comel sc'opilal ti sun ti Diose: “Ti Abrahame laj xch'un scotol ti chc'ot ti pasel ti c'utic i'albat yu'un ti Diose, hech toj yo'nton ti Abrahame laj yil ti Diose”, ti xchie.
3 Pois o que é que as Escrituras Sagradas dizem? Elas dizem: “Abraão creu em Deus, e por isso Deus o aceitou.”
4 C'alal mi laj xa abtejucutic chavil mu jmotonticuc ti chquich'tique; ja' stojol cabteltic. Jmotontic ti toj co'ntontic chijyilucutic ti Diose. Hech yu'un ti much'u chch'un ti persa ch-abtej yu'une, ja' ch-ac'bat stojol yabtel; mu x'ac'bat smoton.
4 O salário que o trabalhador recebe não é um presente, mas é o pagamento a que ele tem direito por causa do trabalho que fez.
5 Ti much'u chch'un ti mu x'abteje, ti ch-ac'bat smoton yu'un ti Diose, ja' chcol ti libre yu'un ti smule. Hech toj yo'nton ch-ilat yu'un ti Diose.
5 Porém a pessoa que não põe a sua esperança nas coisas que faz, mas simplesmente crê em Deus, é a fé dessa pessoa que faz com que ela seja aceita por Deus, o Deus que trata o culpado como se ele fosse inocente.
6 Hech chaj c'u che'el laj yal ti Davide ti ja' jun no'ox yutsil ti much'u ma'uc ti sventa yabtel ti toj yo'nton ch-ilat yu'un ti Diose.
6 E isso foi o que Davi queria dizer quando falou da felicidade daqueles que Deus aceita, sem levar em conta o que eles fazem.
7 Yu'un hech laj yal ti Davide:
7 Davi disse: “Feliz aquele cujas maldades Deus perdoa e cujos pecados ele apaga!
8 Nichim no'ox yo'nton ti much'u mu x'ac'bat xcuch smul yu'un ti Cajvaltique,
8 Feliz aquele que o Senhor não acusa de cometer pecado!”
9 “¿Mi ja' no'ox jc'opilaltic ti ho'ucutique ti quich'ojtic circuncisione, mi ja' sc'opilal uc ti yanlum crixchanoetique ti mu yich'ojuc circuncisione?” mi xachiique, hech chacalbeic. Ti sventa ti oy xch'unojel yo'nton ti Abrahame hech toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose, xijchi.
9 Será que essa felicidade de que Davi falou existe somente para os que são circuncidados ? É claro que não! Ela existe também para os que não são circuncidados. Pois já citamos as Escrituras Sagradas, que dizem: “Abraão creu em Deus, e por isso Deus o aceitou.”
10 Mi laj xa yich' circuncisión, o mi mu to chich' circuncisión ti Abrahame c'alal toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose, mi xijchi ti jnoptique, hech ti jna'tic ti mu to chich' circuncisión ti c'alal hech toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose.
10 Quando foi que isso aconteceu? Foi antes ou depois de Abraão ser circuncidado? Foi antes e não depois.
11 Ti c'alal lic yich' ti circuncisione, ja' señail no'ox ti sbec'tal ti toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose ti sventa xch'unojel yo'ntone. Hech yu'un ti yanlum crixchanoetique ti mu yich'ojuc circuncisione, ja' stotic chc'ot ti Abrahame ti sventa xch'unojel yo'ntonic. Hech toj yo'ntonic ch-ilatic uc yu'un ti Diose.
11 Ele foi circuncidado mais tarde. E a sua circuncisão foi um sinal para provar que Deus aceitou Abraão porque ele tinha fé; e isso aconteceu quando ele ainda não havia sido circuncidado. Assim Abraão é o pai espiritual de todos os que creem em Deus e são aceitos por ele, mesmo que não sejam circuncidados.
12 Ti ho'ucutique ti quich'ojtic circuncisione ja' jtotic uc mi jchanojbetic yo'nton uc ti jtotic Abrahame ti oy xch'unojel yo'nton c'alal mu to chich' circuncisione.
12 Ele é também o pai dos que são circuncidados. Não apenas porque são circuncidados, mas porque vivem a mesma vida de fé que Abraão, o nosso pai, viveu antes de ter sido circuncidado.
13 Ma'uc ti sventa yabtel ti i'albat ti Abrahame ti chc'ot yorail ti tsventain ti sjoylejal ti balumile xchi'uc ti yelnich'on ti sventa xch'unojel yo'ntone. Mu'yuc sc'opilal mi laj xch'un mi muc xch'un ti mantaletique. Yu'un ti hech i'albat ti Abrahame, yu'un toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose yu'un ti oy xch'unojel yo'ntone.
13 Deus prometeu a Abraão e aos seus descendentes que o mundo ia pertencer a eles. Essa promessa foi feita não porque Abraão tinha obedecido à lei , mas porque ele havia crido em Deus e havia sido aceito por ele.
14 Ti ja'uc chijyac'bucutic jventaintic ti balumile ti Diose ti sventa ti cabteltique, hovil ti oy xch'unojel co'ntontic obi. Hovil ti hech albil comel ti jc'opilaltique obi.
14 Pois, se aqueles que obedecem à lei vão receber o que Deus prometeu, então a fé é inútil, e a promessa de Deus não tem valor.
15 Mu ono'ox much'u xu' yu'un xch'un ti mantaletique. Ti mantaletique ja' no'ox chac' ti q'uelel ti jp'ajmantalucutique. Hech yu'un ja' no'ox chijyac'ucutic ti castigo. Yu'un ti manchuc oy ti mantaletique, mu'yuc jmultic mu'yuc castigo ti hechuque.
15 Pois a lei traz o castigo de Deus. Mas, onde não existe lei, também não existe desobediência à lei.
16 Mu hechuc tsc'an ti Diose ti ch-ac'bat sventain ti balumile ti sventa yabtel stuc ti Abrahame. Ja' tsc'an ti yutsil yo'nton stuc ti hech chac'be sventain ti balumile ti Abrahame. Hech tsventain ti Abrahame ti sventa xch'unojel yo'nton. Hech yu'un chc'ot ti pasel ti jventaintic ti balumile, ho'ucutic ti yelnich'onucutic ti Abrahame ti sventa xch'unojel yo'ntone. Ma'uc no'ox ti ho'ucutic ti quich'ojtic ti mantaletic ti laj yal ti Moisese, ho'ucutic ti oy xch'unojel co'ntontique. Ja' ch-ac'bat sventainic uc scotol ti much'utic hech oy xch'unojel yo'ntonic hech chaj c'u che'el ti Abrahame, ja' ti jtotic cu'untic jcotoltique.
16 Portanto, a promessa de Deus depende da fé, a fim de que a promessa seja garantida como presente de Deus a todos os descendentes de Abraão. Ela não é somente para os que obedecem à lei, mas também para os que creem em Deus como Abraão creu, pois ele é o pai espiritual de todos nós.
17 Yu'un hech ts'ibabil comel sc'opilal ti Abrahame: “Stotot ep ti tos crixchanoetic chac'ot cu'un”, x'utat ti Abrahame. Hech yu'un hech ic'ot ti pasel ti stojol ti Diose ti ja' jtotic ic'ot ti Abrahame ti sventa xch'unojel yo'nton. Ja' ti ch'umbil sc'ope, ja' ti xu' chcha'cuses ti ánimaetique, ja' ti xu' chac' c'otuc ti pasel ti c'usi mu to chc'ot ti pasele.
17 Como dizem as Escrituras Sagradas : “Eu fiz de você o pai de muitas nações.” Assim a promessa depende de Deus, em quem Abraão creu, o Deus que ressuscita os mortos e faz com que exista o que não existia.
18 Ti Abrahame laj xch'un ti totil chc'ot yu'un ti ep ti tos crixchanoetique. Jun to hovil ya'yel ti hech i'albate. Pero laj xch'un ti c'u che'el albil sc'opilale: “Ep chp'ol cu'un avelnich'on”, ti x'utate.
18 Abraão teve fé e esperança, mesmo quando não havia motivo para ter esperança, e por isso ele se tornou “o pai de muitas nações”. Como dizem as Escrituras: “Os seus descendentes serão muitos.”
19 Muc spec'tsaj yo'nton. Muc xlo'laj yo'nton yu'un ti mu'yuc xa sc'opilal sbec'tal x'elan ti Abrahame xchi'uc ti yajnile yu'un mu'yuc yolic. Yu'un jutuc xa sc'an mu xloc' ho'vinic habil ti Abrahame. Ti Sarae mi junuc vuelta mu'yuc bu yiloj yol.
19 Abraão tinha quase cem anos. Mas, mesmo quando ele pensou a respeito do seu corpo, que já estava como morto, ou quando lembrou que Sara não podia ter filhos, a sua fé não enfraqueceu.
20 Mi jutuc muc xchibaj yo'nton ti Abrahame. Laj xch'un scotol ti chc'ot ti pasel ti c'utic i'albat yu'un ti Diose. Yu'un laj xch'un scotol, hech i'an yip ti yo'ntone, hech laj spas ti muc' ti Diose.
20 Abraão não perdeu a fé, nem duvidou da promessa de Deus. A sua fé o encheu de poder, e ele louvou a Deus
21 J'ech'el laj xch'un ti Abrahame ti xu' yu'un tspas ti Diose ti c'utic i'albat xae.
21 porque tinha toda a certeza de que Deus podia fazer o que havia prometido.
22 Hech yu'un toj yo'nton i'ilat yu'un ti Diose ti Abrahame.
22 Por isso Abraão, por meio da fé, “foi aceito por Deus.”
23 Yu'un ti toj yo'nton i'ilat ti Abrahame yu'un ti Diose, ti xchie, ma'uc no'ox stuc ti hech ts'ibabil sc'opilale.
23 As palavras “foi aceito” não falam somente dele.
24 Ho'ucutic jc'opilaltic uc. Yu'un toj co'ntontic chijyilucutic uc ti Diose, ho'ucutic ti jch'unojtic ti laj xcha'cuses loq'uel ti ch'en ti Cajvaltic Jesuse.
24 Falam também de nós, que seremos aceitos, nós os que cremos em Deus, o qual ressuscitou Jesus, o nosso Senhor.
25 Ja' ti i'ac'at entrecal yu'un chmilat yu'un jmultic, ja' ti icha'cusesat loq'uel tal ti ch'en yu'un hech libre nijc'ot yu'un ti jmultique.
25 Jesus foi entregue para morrer por causa dos nossos pecados e foi ressuscitado a fim de que nós fôssemos aceitos por Deus.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.