Lucas 15
Jaʼ ti achʼ Testamento: jaʼ scʼopilal ti Jesucristoe jaʼ ti Jcoltavanej cuʼuntique (TZONT) vs ACF
1 Laj stsob sbaic tal ti stojol ti Jesuse ep ti much'utic puquemic sc'opilalic ti tsa' smulique xchi'uc ti jtsobpatanetique ti chlo'lavanique. Sc'an cha'ibeic sc'op ti Jesuse.
1 E Chegavam-se a ele todos os publicanos e pecadores para o ouvir.
2 Mu xtun laj yilic ti fariseoetique xchi'uc ti much'utic ichanubtasvanic ti smantal ti Diose ti scuyoj sbaique. Hech lic yalic:
2 E os fariseus e os escribas murmuravam, dizendo: Este recebe pecadores, e come com eles.
3 Hech yu'un ti Jesuse laj yalbe lo'il. Hech laj yal:
3 E ele lhes propôs esta parábola, dizendo:
4 ―¿C'usi xchi avo'ntonic? Mi oy avu'un ho'vinic ti cot acarnero, mi ich'ay comel avu'un jcot, ¿mi mu xalaman comel ti yan balunlajuneb yo'vinic ti cote ti bu oy sve'ele yu'un persa chba asa' tal ti jcot ti ch'ayem avu'une?
4 Que homem dentre vós, tendo cem ovelhas, e perdendo uma delas, não deixa no deserto as noventa e nove, e vai após a perdida até que venha a achá-la?
5 C'alal mi laj ata xae, nichim no'ox avo'nton chacajan ti anequeb, chacuch talel.
5 E achando-a, a põe sobre os seus ombros, jubiloso;
6 C'alal chahul ti ana, chavic' tal ti avuts avalaltaque xchi'uc ti avecinotaque, hech chavalbe: “Nichimuc me avo'ntonic yu'un laj xa jta ti jcot carneroe ti ich'ay cu'une”, xavut.
6 E, chegando a casa, convoca os amigos e vizinhos, dizendo-lhes: Alegrai-vos comigo, porque já achei a minha ovelha perdida.
7 Ja' no'ox hech uc “ti jnich'one ti jun yo'ntonic ti jtojol ti c'u yepale mi chch'ay junuc chquich' mul. Hech yu'un mi isut talel ti jun ti ich'ay batele, nichim no'ox co'nton yu'un ti isut xa tal ti jtojole xchi'uc ti ch'ul abatetic cu'une”, xchi ti Diose.
7 Digo-vos que assim haverá alegria no céu por um pecador que se arrepende, mais do que por noventa e nove justos que não necessitam de arrependimento.
8 ’Mi oy jun ants ti oy yu'un lajuneb peso bats'i taq'uin, mi chch'ay yu'un jun, ¿mi mu stsan stoj chlic smes sna yu'un tsa' ti jyalel ti jun peso ti ich'ay yu'une? Ja'to mi laj stae, ja'to chlaj yo'nton.
8 Ou qual a mulher que, tendo dez dracmas, se perder uma dracma, não acende a candeia, e varre a casa, e busca com diligência até a achar?
9 Mi laj stae, chic' tal ti yuts yalaltaque xchi'uc ti svecinotaque, hech chalbe: “Nichimuc me avo'ntonic yu'un laj xa jta ti jun peso ti ich'ay cu'une”, xut.
9 E achando-a, convoca as amigas e vizinhas, dizendo: Alegrai-vos comigo, porque já achei a dracma perdida.
10 Chacalbeic, ja' no'ox hech uc ti Diose nichim no'ox yo'nton xchi'uc ti ch'ul abatetic yu'une mi chcha'sut tal ti stojol ti snich'one ti ich'ay ti bee ―xchi ti Jesuse.
10 Assim vos digo que há alegria diante dos anjos de Deus por um pecador que se arrepende.
11 Ti Jesuse hech laj yalbe uc:
11 E disse: Um certo homem tinha dois filhos;
12 Ti its'inale hech laj yalbe ti stote: “Tote, ac'bun scotol ti c'u yepal anopoj chavac'bune ho'on ti its'inalune”, xut. Hech yu'un ti stote lic xch'acbe jujun ti snich'one ti c'u yepal tsc'an chac'bee.
12 E o mais moço deles disse ao pai: Pai, dá-me a parte dos bens que me pertence. E ele repartiu por eles a fazenda.
13 C'alal i'ech' chib oxib c'ac'al, patil ti its'inale lic stsob scotol ti c'usi oy yu'une, hech yu'un iloc' batel, ibat ti yan balumil. Te c'ot yixtan scotol ti c'utic oy yu'une yu'un te ibat yo'nton ti c'uc no'ox muliletic.
13 E, poucos dias depois, o filho mais novo, ajuntando tudo, partiu para uma terra longínqua, e ali desperdiçou os seus bens, vivendo dissolutamente.
14 C'alal laj xa yixtan scotol ti staq'uine, ital ep vi'nal ti balumil ti bu nacale. Hech itsacat ti vi'nal uc.
14 E, havendo ele gastado tudo, houve naquela terra uma grande fome, e começou a padecer necessidades.
15 Hech yu'un ba xchon sba ti stojol jun vinic ti te nopol nacale. Hech yu'un hech lic pasatuc ti mantal yu'un ti yajvale yu'un ac'o ba chabibatuc xchitom ti yan srancho.
15 E foi, e chegou-se a um dos cidadãos daquela terra, o qual o mandou para os seus campos, a apascentar porcos.
16 Yu'un yan sba vi'nal cha'i ti unen vinique, hech yu'un c'an sve' ti patcheneq'ue, ja' ti sve'el ti chitometique, yu'un hech chnoj xch'ut. Yu'un mi jutuc muc x'ac'bat sve'el yu'un ti yajvale.
16 E desejava encher o seu estômago com as bolotas que os porcos comiam, e ninguém lhe dava nada.
17 C'alal oy svocol ti vi'nale, hech lic sutes yo'nton: “Oy ep smozotac ti jtote. Scotolic nojem xch'utic. Ti ho'one li' chicham ti vi'nale.
17 E, tornando em si, disse: Quantos jornaleiros de meu pai têm abundância de pão, e eu aqui pereço de fome!
18 Hech yu'un ja' más lec chisut batel, chba jc'opon ti jtote. Hech chc'o calbe: Tote, laj xa jta jmul ti stojol ti Diose. Laj xa jta jmul ti atojol uc.
18 Levantar-me-ei, e irei ter com meu pai, e dir-lhe-ei: Pai, pequei contra o céu e perante ti;
19 Mu xa spas ti anich'on chic'ot. Ja' lec amozo chic'ot xa avu'un, xc'o cut”, xchi tsnop ti yo'nton.
19 Já não sou digno de ser chamado teu filho; faze-me como um dos teus jornaleiros.
20 Hech yu'un isut batel, ibat ti stojol ti stote.
20 E, levantando-se, foi para seu pai; e, quando ainda estava longe, viu-o seu pai, e se moveu de íntima compaixão e, correndo, lançou-se-lhe ao pescoço e o beijou.
21 Hech i'albat yu'un ti snich'one: “Tote, laj xa jta jmul ti stojol ti Diose. Laj xa jta jmul ti atojol uc. Mu xa spas ti anich'on chic'ot”, xut.
21 E o filho lhe disse: Pai, pequei contra o céu e perante ti, e já não sou digno de ser chamado teu filho.
22 Yu'un ti hech i'albat yu'un ti snich'one, mu hechuc tsnop ti totile. Hech lic yalbe ti ora ti smozotaque: “Ich'o tal ti ora c'u'il ti jun no'ox yutsile, ac'bo slap. Ac'bo xoj sc'ob uc xchi'uc sempat.
22 Mas o pai disse aos seus servos: Trazei depressa a melhor roupa; e vesti-lho, e ponde-lhe um anel na mão, e alparcas nos pés;
23 Ic'o tal ti unen vacaxe ja' ti jup'en xa cu'untique. Milic ti ora yu'un ti jti'tic. Yu'un ti jpastic q'uin.
23 E trazei o bezerro cevado, e matai-o; e comamos, e alegremo-nos;
24 Yu'un laj jcuy ti chamen ti jnich'one. Ti ora to icha'cuxi xa ya'yel. Ch'ayem ono'ox. Ti ora to laj xa jta”, xchi. Hech lic spasic q'uin.
24 Porque este meu filho estava morto, e reviveu, tinha-se perdido, e foi achado. E começaram a alegrar-se.
25 ’C'alal ital ti its'inale, mu teuc ti banquilale. Yac'oj sba ch-abtej ti bu ti xchobic xchi'uc ti stote. Hech yu'un c'alal ital ti sna, c'alal nopol xa ti snae, laj ya'i ti yac'oj sba tspas q'uin ti stote. Laj ya'i yac'oj sba ch-ac'otajic.
25 E o seu filho mais velho estava no campo; e quando veio, e chegou perto de casa, ouviu a música e as danças.
26 Lic yic' jun smozo yu'un tsjac'be c'usi sventail ti q'uine.
26 E, chamando um dos servos, perguntou-lhe que era aquilo.
27 Hech i'albat: “Ital xa ti avits'ine. Hech yu'un ti atote laj xa smil ti unen vacaxe, ja' ti jup'en xa cu'untique, yu'un lec isut tal ti avits'ine”, x'utat.
27 E ele lhe disse: Veio teu irmão; e teu pai matou o bezerro cevado, porque o recebeu são e salvo.
28 C'alal hech laj ya'i, i'ilin ti banquilale. Muc sc'an ch-och ti sna. C'alal laj ya'i ti stote, hech iloc' tal, tal yalbe vocol yu'un ac'o ochuc.
28 Mas ele se indignou, e não queria entrar.
29 Itac'av ti banquilale, hech laj yalbe ti stote: “Ep xa habil ni'abtej avu'un. Ho'oni, mi jutuc muc jp'aj amantal. Mi jutuc mu'yuc c'usi avac'ojbun mi jcotuc chivo yu'un ti jpas q'uin xchi'uc ti much'utic lec ti jc'opon jba xchi'uque.
29 E saindo o pai, instava com ele. Mas, respondendo ele, disse ao pai: Eis que te sirvo há tantos anos, sem nunca transgredir o teu mandamento, e nunca me deste um cabrito para alegrar-me com os meus amigos;
30 Ja'uque ti ora no'ox laj amil ti unen vacaxe ti jup'en xa cu'untique yu'un chapasbe sq'uinal c'alal ihul ti anich'on lume ti laj xa yixtambot scotol ti c'usi laj avac'bee, ja' ti ep jmulavil antsetic laj xa yajniline. Ja' c'ux ti avo'nton”, xut ti stote.
30 Vindo, porém, este teu filho, que desperdiçou os teus bens com as meretrizes, mataste-lhe o bezerro cevado.
31 Hech yu'un hech itac'av ti stote, hech lic yalbe: “Nich'on, ho'oti scotol ora jchi'inoj jbatic. Scotol ti c'usi oy cu'une, ja' avu'un uc.
31 E ele lhe disse: Filho, tu sempre estás comigo, e todas as minhas coisas são tuas;
32 Ja' lec ti jpastic q'uin. Ja' lec ti nichim no'ox co'ntontic yu'un icha'cuxi xa ya'yel ti avits'ine ti chamen laj jcuytique. Ch'ayem ono'ox pero laj xa jtatic”, xut ―xchi ti Jesuse.
32 Mas era justo alegrarmo-nos e folgarmos, porque este teu irmão estava morto, e reviveu; e tinha-se perdido, e achou-se.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 15, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.