Atos 25
Se-nānā Diosē nanā sāʼ me rá catūū nimán níʼ a (TRCNT) vs ARIB
1 Quisíj vaꞌnu̱j güii yáán síí cuꞌna̱j Festo síí nica̱j suun gobernador, ga̱a ne̱ curiha̱nj soꞌ chumanꞌ Cesarea cavii soꞌ nda̱a chumanꞌ Jerusalén a.
1 Tendo, pois, entrado Festo na província, depois de três dias subiu de Cesaréia a Jerusalém.
2 Ga̱a ne̱ nij xrej ata̱ suun noco̱o doj do̱ꞌ, nij síí ra̱a̱ doj rihaan nij yuvii̱ israelitá do̱ꞌ, cutaꞌ nij soꞌ cacunꞌ xráá Pabló rihaan síí cuꞌna̱j Festo a. Ga̱a ne̱ nucua̱j
2 E os principais sacerdotes e os mais eminentes judeus fizeram-lhe queixa contra Paulo e, em detrimento deste,
3 cachíín niꞌya̱j nij síí israelitá rihaan síí cuꞌna̱j Festo se vaa caꞌne̱ꞌ soꞌ suun se vaa caꞌna̱ꞌ Pabló nda̱a chumanꞌ Jerusalén a. ꞌO̱ se guun rá nij soꞌ ca̱ráán nij soꞌ chrej ne̱ ticavi̱ꞌ nij soꞌ man Pabló a.
3 lhe rogavam o favor de o mandar a Jerusalém, armando ciladas para o matarem no caminho.
4 Cheꞌé dan cataj síí cuꞌna̱j Festo se vaa tumé nij tanuu man Pabló chumanꞌ Cesarea a. ꞌO̱ se rque do̱j güii nucui̱ꞌ soꞌ chumanꞌ Cesarea, taj soꞌ a.
4 Mas Festo respondeu que Paulo estava detido em Cesaréia, e que ele mesmo brevemente partiria para lá.
5 Ga̱a ne̱ cataj uún síí cuꞌna̱j Festo rihaan nij síí israelitá a:
5 Portanto, disse ele às autoridades dentre vós desçam comigo e, se há nesse homem algum crime, acusem-no.
6 Dan me se guun ra̱a̱n síí cuꞌna̱j Festo ꞌo̱ tu̱nj güii chumanꞌ Jerusalén ta̱ꞌ asuun, ga̱a ne̱ nanii soꞌ nda̱a chumanꞌ Cesarea, ga̱a ne̱ yoꞌó güii me se caꞌanj quita̱j soꞌ chruun xlá sa̱ꞌ rej naquiꞌyaj cu̱u soꞌ cheꞌé yuvii̱, ga̱a ne̱ caꞌneꞌ soꞌ suun rihaan nij tanuu se vaa caꞌna̱ꞌ Pabló rihaan soꞌ quiꞌya̱j nij tanuu a.
6 Tendo-se demorado entre eles não mais de oito ou dez dias, desceu a Cesaréia; e no dia seguinte, sentando-se no tribunal, mandou trazer Paulo.
7 Ga̱a ne̱ ga̱a caꞌnaꞌ Pabló rihaan soꞌ, ne̱ ma̱n nij síí israelitá nanij nda̱a chumanꞌ Jerusalén, ne̱ canicunꞌ nij soꞌ nu̱ꞌ anica̱j rej xꞌnu̱j Pabló, ne̱ caraa ndoꞌo nij soꞌ cacunꞌ noco̱o xráá Pabló, tza̱j ne̱ ne caꞌve̱e ti̱haa̱n nij soꞌ se vaa ya̱ ya̱ quiꞌyaj soꞌ cacunꞌ yoꞌ maꞌ.
7 Tendo ele comparecido, rodearam-no os judeus que haviam descido de Jerusalém, trazendo contra ele muitas e graves acusações, que não podiam provar.
8 Ga̱a ne̱ canica̱j Pabló, caꞌmii nacaj soꞌ cheꞌé maꞌa̱n soꞌ, cataj soꞌ:
8 Paulo, porém, respondeu em sua defesa: Nem contra a lei dos judeus, nem contra o templo, nem contra César, tenho pecado em coisa alguma.
9 Dan me se guun rá síí cuꞌna̱j Festo quiꞌya̱j soꞌ se lu̱j cheꞌé nij yuvii̱ israelitá, ne̱ cheꞌé dan cataj soꞌ rihaan Pabló a:
9 Todavia Festo, querendo agradar aos judeus, respondendo a Paulo, disse: Queres subir a Jerusalém e ali ser julgado perante mim acerca destas coisas?
10 Ga̱a ne̱ cataj Pabló rihaan soꞌ a:
10 Mas Paulo disse: Estou perante o tribunal de César, onde devo ser julgado; nenhum mal fiz aos judeus, como muito bem sabes.
11 Dan me se sese vaa cacunꞌ quiꞌyáá ꞌu̱nj ne̱ sese vaa cheꞌé ticavi̱ꞌ nii mán ꞌu̱nj, ne̱ aꞌvej ꞌu̱nj cavi̱ꞌ ꞌu̱nj á. Tza̱j ne̱ sese cacunꞌ rmi̱ꞌ ina̱nj me se na̱na̱ nij síí nihánj, ne̱ taj a̱ ꞌó síí nó xcúún ta̱cuachén mán ꞌu̱nj rihaan nij soꞌ maꞌ. Cuano̱ nihánj me se achíín ni̱ꞌyáá ꞌu̱nj rihaan síí nica̱j suun emperador cuꞌna̱j César se vaa maꞌa̱n soꞌ caꞌne̱ꞌ cacunꞌ cheꞌé ꞌu̱nj ado̱nj ―taj Pabló rihaan síí cuꞌna̱j Festo a.
11 Se, pois, sou malfeitor e tenho cometido alguma coisa digna de morte, não recuso morrer; mas se nada há daquilo de que estes me acusam, ninguém me pode entregar a eles; apelo para César.
12 Dan me se nuchruj ra̱a̱ síí cuꞌna̱j Festo ga̱ nij síí narqué chrej man soꞌ da̱j quiꞌya̱j nij soꞌ, ga̱a ne̱ cataj soꞌ rihaan Pabló a:
12 Então Festo, tendo falado com o conselho, respondeu: Apelaste para César; para César irás.
13 Dan me se cachén do̱j güii, ga̱a ne̱ síí nica̱j suun rey cuꞌna̱j Agripa do̱ꞌ, chana̱ cuꞌna̱j Berenice do̱ꞌ, caꞌnaꞌ chumanꞌ Cesarea, caꞌnaꞌ ni̱ꞌyaj ro̱j soꞌ síí nica̱j suun gobernador cuꞌna̱j Festo a.
13 Passados alguns dias, o rei Agripa e Berenice vieram a Cesaréia em visita de saudação a Festo.
14 Ne̱ guun ra̱a̱n ro̱j soꞌ queꞌe̱e̱ güii chumanꞌ Cesarea a. Cheꞌé dan cataj xnaꞌanj síí cuꞌna̱j Festo rihaan síí nica̱j suun rey yoꞌ cheꞌé Pabló a. Dan me se cataj soꞌ:
14 E, como se demorassem ali muitos dias, Festo expôs ao rei o caso de Paulo, dizendo: Há aqui certo homem que foi deixado preso por Félix,
15 ne̱ ga̱a nu̱u̱ ꞌu̱nj chumanꞌ Jerusalén, ne̱ nij xrej ata̱ suun noco̱o doj do̱ꞌ, nij síí uun chij rihaan nij yuvii̱ israelitá do̱ꞌ, cataj xnaꞌanj nij soꞌ rihaan ꞌu̱nj cheꞌé soꞌ, ne̱ guun rá nij soꞌ se vaa nari̱ꞌ ꞌu̱nj cacunꞌ xráá soꞌ ne̱ qui̱ꞌyáá ꞌu̱nj sayuun man soꞌ a.
15 a respeito do qual, quando estive em Jerusalém, os principais sacerdotes e os anciãos dos judeus me fizeram queixas, pedindo sentença contra ele;
16 Ga̱a ne̱ cataj xnaꞌanj ꞌu̱nj rihaan nij soꞌ se vaa nuveé se tucua̱nj núj si̱j romanó me ta̱cuachén u̱u̱n níꞌ man ꞌo̱ soꞌ ticavi̱ꞌ nii man soꞌ maꞌ. Tana̱nj asino ya̱a̱n queneꞌe̱n síí ataꞌ cacunꞌ man nij síí cutaꞌ cacunꞌ xráá soꞌ, ga̱a ne̱ caꞌmi̱i̱ nacaj soꞌ cheꞌé maꞌa̱n soꞌ, cataj ꞌu̱nj rihaan nij soꞌ a.
16 aos quais respondi que não é costume dos romanos condenar homem algum sem que o acusado tenha presentes os seus acusadores e possa defender-se da acusação.
17 ”Dan me se caꞌnaꞌ nij soꞌ chumanꞌ Cesarea nihánj, ne̱ ne gu̱un ra̱a̱n ꞌu̱nj maꞌ. Tza̱j ne̱ yoꞌó güii me se quitáá ꞌu̱nj chruun xlá sa̱ꞌ rej aꞌnéꞌ ꞌu̱nj cacunꞌ cheꞌé yuvii̱, ga̱a ne̱ caꞌnéꞌ ꞌu̱nj suun rihaan nij tanuu se vaa caꞌna̱ꞌ síí ꞌni̱j tagaꞌ yoꞌ rihaan ꞌu̱nj quiꞌya̱j nij soꞌ a.
17 Quando então eles se haviam reunido aqui, sem me demorar, no dia seguinte sentei-me no tribunal e mandei trazer o homem;
18 Ne̱ ga̱a caꞌnaꞌ soꞌ, ne̱ nij síí guun rá cuta̱ꞌ cacunꞌ xráá soꞌ roꞌ, canicunꞌ nij soꞌ ne̱ cutaꞌ ndoꞌo nij soꞌ cacunꞌ xráá soꞌ, tza̱j ne̱ nuveé cacu̱nꞌ chiꞌi̱i̱ me cacunꞌ cutaꞌ nij soꞌ xráá soꞌ, rá ꞌu̱nj maꞌ.
18 contra o qual os acusadores, levantando-se, não apresentaram acusação alguma das coisas perversas que eu suspeitava;
19 ꞌO̱ se ino̱ doj vaa rá nij soꞌ ga̱ síí ꞌni̱j tagaꞌ yoꞌ, niꞌya̱j nij soꞌ tucuáán noco̱ꞌ maꞌa̱n nij soꞌ do̱ꞌ, ꞌo̱ síí caviꞌ cuꞌna̱j Jesús do̱ꞌ a. ꞌO̱ se vaa iꞌna̱ꞌ síí cuꞌna̱j Jesús, cataj síí ꞌni̱j tagaꞌ cuꞌna̱j Pabló yoꞌ a.
19 tinham, porém, contra ele algumas questões acerca da sua religião e de um tal Jesus defunto, que Paulo afirmava estar vivo.
20 ”Dan me se ne que̱neꞌén ꞌu̱nj da̱j naquiꞌya̱j cuj cheꞌé rasu̱u̱n vaa da̱nj maꞌ. Cheꞌé dan xnáꞌanj ꞌu̱nj man síí cuꞌna̱j Pabló yoꞌ sese guun rá soꞌ caꞌa̱nj soꞌ chumanꞌ Jerusalén, ne̱ caꞌve̱e caꞌne̱ꞌ ꞌu̱nj cacunꞌ cheꞌé soꞌ cheꞌé nij rasu̱u̱n yoꞌ, taj ꞌu̱nj rihaan soꞌ a.
20 E, estando eu perplexo quanto ao modo de investigar estas coisas, perguntei se não queria ir a Jerusalém e ali ser julgado no tocante às mesmas.
21 Tza̱j ne̱ cachíín niꞌya̱j Pabló se vaa yoꞌo̱ qui̱ꞌnij soꞌ tagaꞌ nihánj nda̱a se caꞌve̱e naquiꞌya̱j cu̱u síí nica̱j suun emperador cheꞌé soꞌ a. Cheꞌé dan caꞌnéꞌ ꞌu̱nj suun rihaan nij tanuu se vaa yoꞌo̱ cu̱tumé nij soꞌ man Pabló tagaꞌ nda̱a se caꞌne̱j ꞌu̱nj man soꞌ rihaan síí cuꞌna̱j César yoꞌ a ―taj síí cuꞌna̱j Festo rihaan síí cuꞌna̱j Agripa a.
21 Mas apelando Paulo para que fosse reservado ao julgamento do imperador, mandei que fosse detido até que o enviasse a César.
22 Ga̱a ne̱ cataj síí cuꞌna̱j Agripa rihaan síí cuꞌna̱j Festo a:
22 Então Agripa disse a Festo: Eu bem quisera ouvir esse homem. Respondeu-lhe ele: Amanhã o ouvirás.
23 Ne̱ yoꞌó güii me se veꞌé ndoꞌo quiꞌyaj nij yuvii̱ ga̱a caꞌnaꞌ síí nica̱j suun rey cuꞌna̱j Agripa do̱ꞌ, chana̱ cuꞌna̱j Berenice do̱ꞌ, ne̱ catúj ro̱j soꞌ rá veꞌ ꞌyaj nii juntá a. Ne̱ caꞌnaꞌ tanuu uun chij rihaan ꞌo̱ míj tanuu caꞌnaꞌ nij síí ra̱a̱ ma̱n chumanꞌ Cesarea yoꞌ caꞌnaꞌ ga̱ ro̱j soꞌ a. Ga̱a ne̱ caꞌneꞌ síí cuꞌna̱j Festo suun rihaan nij tanuu se vaa caꞌna̱ꞌ Pabló rihaan nij soꞌ quiꞌya̱j nij tanuu a.
23 No dia seguinte vindo Agripa e Berenice, com muito aparato, entraram no auditório com os chefes militares e homens principais da cidade; então, por ordem de Festo, Paulo foi trazido.
24 Ne̱ ga̱a catúj Pabló, ne̱ cataj síí cuꞌna̱j Festo rihaan síí cuꞌna̱j Agripa a:
24 Disse Festo: Rei Agripa e vós todos que estais presentes conosco, vedes este homem por causa de quem toda a multidão dos judeus, tanto em Jerusalém como aqui, recorreu a mim, clamando que não convinha que ele vivesse mais.
25 Tza̱j ne̱ xcaj ꞌu̱nj cuentá se vaa taj se chiꞌi̱i̱ quiꞌyaj soꞌ, ne̱ taj cheꞌé ticavi̱ꞌ nii man soꞌ qui̱ꞌyáá ꞌu̱nj maꞌ. Tza̱j ne̱ maꞌa̱n soꞌ cachíín niꞌya̱j rihaan síí nica̱j suun emperador se vaa caꞌne̱ꞌ maꞌa̱n emperador cacunꞌ cheꞌé soꞌ, ne̱ cheꞌé dan guun raj se vaa caꞌne̱j ꞌu̱nj man soꞌ rihaan síí nica̱j suun emperador ado̱nj.
25 Eu, porém, achei que ele não havia praticado coisa alguma digna de morte; mas havendo ele apelado para o imperador, resolvi remeter-lho.
26 Tza̱j ne̱ ne cavi̱i̱ raá ꞌu̱nj me nana̱ cachro̱n ꞌu̱nj rihaan yanj caꞌne̱j ꞌu̱nj rihaan síí nica̱j suun emperador yoꞌ cheꞌé cacunꞌ tumé síí nihánj maꞌ. Cheꞌé dan caꞌnaꞌ soꞌ rihaan so̱ꞌ si̱j nica̱j suun rey Agripa do̱ꞌ, rihaan yoꞌó nij soj do̱ꞌ, cheꞌé rej naquiꞌya̱j cu̱u nij soj cheꞌé soꞌ ne̱ cata̱j xnaꞌanj nij soj rihaan ꞌu̱nj me nana̱ cachro̱n ꞌu̱nj rihaan yanj cheꞌé soꞌ á.
26 Do qual não tenho coisa certa que escreva a meu senhor, e por isso perante vós o trouxe, principalmente perante ti, ó rei Agripa, para que, depois de feito o interrogatório, tenha eu alguma coisa que escrever.
27 ꞌO̱ se snúú rma̱ꞌán ꞌu̱nj, sese caꞌne̱j ꞌu̱nj man ꞌo̱ síí ꞌni̱j tagaꞌ rihaan síí nica̱j suun emperador, sese nuviꞌ nana̱ cata̱j xnaꞌanj ꞌu̱nj rihaan soꞌ cheꞌé cacunꞌ tumé síí ꞌni̱j tagaꞌ yoꞌ, rá ꞌu̱nj a ―taj síí cuꞌna̱j Festo rihaan yoꞌó nij soꞌ a.
27 Porque não me parece razoável enviar um preso, e não notificar as acusações que há contra ele.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 25, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.