Gálatas 2
GINITAḠO VARIḠUNA (SNC) vs NVT
1 Laḡani gabanana vasivasi (14) ḡekorito murinai vau, Banabas ḡesi Ierusalema ḡana ma ḡaḡenoḡoi-iaḡoto. Tito maki au na aḡori-kauato, be ḡia maki ḡaiaḡoto.
1 Catorze anos depois, voltei a Jerusalém, dessa vez com Barnabé, e Tito também nos acompanhou.
2 Au tu Barau na ḡegu ai evaḡa-foforiato, naima aiaḡoto Ierusalema ḡana. Ma monai Vari Namona, irau bese tarimari ḡeri aḡobataiato-ḡoi varina, Ierusalema ekalesia ḡeri akiraḡiato. Ma mo Vari Namona tu veḡorikau tarimari baregori ḡereḡari ḡeri ai maki akiraḡiato, ḡia na ḡegu ḡauvei beḡene vaḡa-moḡonia ḡana; korana agarito, akirato, asi namo au ḡegu ḡauvei guinena moḡa, o mai ḡauvei variḡuna aveirini maiḡa asi tauri ai beḡe iaḡoni gariri.
2 Fui para lá por causa de uma revelação. Reuni-me em particular com os líderes e compartilhei com eles as boas-novas que tenho anunciado aos gentios. Queria me certificar de que estávamos de acordo, pois temia que meus esforços, anteriores e presentes, fossem considerados inúteis.
3 Tito tu Grik tarimana, ma au Ierusalemai neganai, ḡia tu au ḡesi, senaḡi ḡia tauḡanina kefina beḡene lama-vaḡia ḡiḡiraḡena tu asi ḡeveito.
3 Mas eles me apoiaram e nem sequer exigiram que Tito, que me acompanhava, fosse circuncidado, embora fosse gentio.
4 Senaḡi ekalesia o tarikaka ḡofaḡofari tari ḡai fakamai ḡerakatoḡa-ḡairito, ḡeurato tu, Tito tauḡanina kefina beḡene lama-vaḡia veḡata ḡetato. Ḡia ḡai fakamai ḡema-rakatoḡa-ḡairito, korana ḡeurato, ḡai Keriso Iesu ḡesi ḡasebonato nai, ḡai ḡema maḡuri namona e fakana maiḡa, beḡene ḡita-lemaia uranai. Korana ḡia ḡeri ura tu, Iuda ḡeri sene taravaturi na ḡai ma beḡene barubaruma maia.
4 Essa questão foi levantada apenas por causa de alguns falsos irmãos que se infiltraram em nosso meio para nos espionar e nos tirar a liberdade que temos em Cristo Jesus. Sua intenção era nos escravizar,
5 Senaḡi hora misina nuḡanai ta maki ḡia garori tu asiḡina ḡinavaḡi veḡata ḡaseḡaḡirito. Ḡai moḡesina ḡaveito tauna korikori tu, Vari Namona guruḡana moḡonina ḡomi rekemi ai bene tanu-vesiriḡu uranai.
5 mas não cedemos a eles nem por um momento, a fim de preservar a verdade das boas-novas para vocês.
6 Veḡorikau tarimari baregori tu ma arari, a asi arari au ḡegu ai, ḡia tu ilaila moḡo. Barau na tarimarima tu dia tauḡanina murikana vetoḡana eḡitaiani. Maniḡeri veḡorikau tarimari na guruḡa ta auna vari iatanai tu asi ḡetore-kauato.
6 Quanto aos líderes — cuja reputação, a propósito, não fez diferença alguma para mim, pois Deus não age com favoritismo —, nada tiveram a acrescentar àquilo que eu pregava.
7 Senaḡi ḡeḡitaguto, Barau na au ḡauvei eviniguto tu, mero tauḡaniri kefiri asi ḡelama-vaḡirito tarimari ḡeri, mo tu irau bese tarimari ḡeri, Vari Namona bana ḡobata-iaḡia etato, ilailana Petero mero tauḡaniri kefiri ḡelama-vaḡirito tarimari ḡeri ai, mo tu Iuda tarimari ḡeri ai, Vari Namona bene ḡobata-iaḡia etato kavana.
7 Ao contrário, viram que me havia sido confiada a responsabilidade de anunciar as boas-novas aos gentios, assim como a Pedro tinha sido confiada a responsabilidade de anunciar as boas-novas aos judeus.
8 Korana Barau Iuda tarimari ḡeri apostolo tarimana Petero ḡena ḡauvei nuḡanai eḡauveito-ḡoi kavana tu, au irau bese tarimari ḡeri apostolo tarimagu ḡegu ḡauvei nuḡanai maki eḡauveini.
8 Pois o mesmo Deus que atuou por meio de Pedro como apóstolo aos judeus também atuou por meu intermédio como apóstolo aos gentios.
9 Iakobo (o Iames), Petero ema Ioane tu rubu duḡuna tarimari monai. Ḡia na au ḡegu ai Barau ḡena namo e varevare-bara ḡeḡita-leaiato, benamo ḡimari aroribari na au e Banabas ḡeḡabi-rukumato. Moḡa anina tu, ḡia ma nuḡari mabarari ḡesi ḡekirato, Banabas ema au tu irau bese tarimari ḡeri ai, ma ḡia tu Iuda tarimari ḡeri ai beḡe iaḡoni.
9 De fato, Tiago, Pedro e João, tidos como colunas, reconheceram a graça que me foi dada e aceitaram Barnabé e a mim como seus colaboradores. Eles nos incentivaram a dar continuidade à pregação aos gentios, enquanto eles prosseguiriam no trabalho com os judeus.
10 Guruḡa sebona moḡo ḡai ḡevinimato tu ḡekirato, asi ḡeri-ḡari tarimari baḡana tuḡamaḡiri e baḡana vaḡa-kavari ḡetato. Senaḡi mai veiḡa tu au tauḡegu na maki bana veia veḡata atoni veiḡana.
10 Sua única sugestão foi que continuássemos a ajudar os pobres, o que sempre fiz com dedicação.
11 Petero Antioka ḡana eiaḡomato neganai tu, au na ḡoirana ḡutu-ḡutunai akira-matana matanaiato, korana ḡia na veiḡa eleaiato nai.
11 Mas, quando Pedro veio a Antioquia, tive de opor-me a ele abertamente, pois o que ele fez foi muito errado.
12 Tovotovonai Iakobo na etuḡurito tarimari Petero ḡenai roḡosi roḡo beḡere laḡasi neganai, Petero tu irau bese tarimari ḡesi ḡeḡaniḡani vegogoto-ḡoi. Senaḡi Iakobo na etuḡurito Iuda tarimari ḡevotuto nai, ḡia tu irau bese tarimari fakari na ma eraka-veḡitato. Petero irau bese tarimari fakari na eraka-veḡitato, korana mero tauḡaniri ḡelama-vaḡirini veiḡana ḡekorana-iaḡiani tarimari, Iuda tarimari, gariri eveito nai.
12 No começo, quando chegou, ele comia com os gentios. Mais tarde, porém, quando vieram alguns amigos de Tiago, começou a se afastar, com medo daqueles que insistiam na necessidade de circuncisão.
13 Iuda tarimari kotari maki Petero ḡesi ḡesebonato, be Petero ḡena mo veiḡa ḡofaḡofana ḡeveiato. Ma Banabas maki ḡia ḡeri mai ḡofaḡofa maḡurina na, be ḡia maki ḡeḡofa-darereato.
13 Como resultado, outros judeus imitaram a hipocrisia de Pedro, e até mesmo Barnabé se deixou levar por ela.
14 Senaḡi au ḡegu ḡitaḡitai ḡia tu Vari Namona maḡurina korikorinai tu asi ḡerakato-ḡoi naima ḡia mabarabarari matari ḡutuḡuturi ai au na Petero akira-matana matanaiato, akirato, “Ḡoi tu Iuda tarimamu, senaḡi Iuda tarimari ḡeri sene maḡurinai tu asi otanuni, a ḡoi tu irau bese tarimari ḡeri tanu-maḡurinai otanuni. Ma kara dainai tu irau bese tarimari ovaḡa-naḡirini, Iuda tarimari seneri ḡeri taravatu lorinai beḡene tanu otoni, ei?”
14 Quando vi que não estavam seguindo a verdade das boas-novas, disse a Pedro diante de todos: “Se você, que é judeu de nascimento, vive como gentio, e não como judeu, por que agora obriga esses gentios a viverem como judeus?
15 Aba, ḡita Iuda tarimara tu Iuda korikoriri ḡerina taḡorato. Ḡita tu dia irau bese tarimari ḡerina taḡorato. Irau bese tarimari tu vei-rakava tarimari.
15 Você e eu somos judeus de nascimento, e não pecadores, como os judeus consideram os gentios.
16 Ma ḡita Iuda tarimara tu ribara, Barau na tarimarima tu dia taravatu na ekiraḡirini veiḡari ḡekorana-iaḡi ginikaurini nai, ekirarini, asi ḡeri vei-rakava etorini. Asiḡina. Ḡia tu Keriso ḡenai ḡeveḡabidadamani naima ekirarini, asi ḡeri vei-rakava etoni. Ḡita maki moḡesi. Keriso Iesu tavaḡa-moḡoniato naima Barau ekirato, asi ḡera rakava etato. Dia taravatu na ekiraḡirini veiḡari takorana-iaḡi ginikaurini dainai. Asiḡina. Keriso ḡenai taveḡabi-dadamato nai. Korana tu taravatu ekorana-iaḡi ginikauani tarimana ta Barau na tu asiḡina ḡinavaḡi beḡabi-raḡeani. Asiḡina moḡo.
16 E, no entanto, sabemos que uma pessoa é declarada justa diante de Deus pela fé em Jesus Cristo, e não pela obediência à lei. E cremos em Cristo Jesus, para que fôssemos declarados justos pela fé em Cristo, e não porque obedecemos à lei. Pois ninguém é declarado justo diante de Deus pela obediência à lei”.
17 Bema ḡita Iuda tarimara tavekwaraḡini, taurani, Keriso ḡesi bitana sebona, be Barau na bene ḡabi-raḡera tatoni nai tu, ḡita tauḡera tavevaḡa-foforini, ḡita tu vei-rakava tarimara. Moḡa anina tu, Keriso eiaḡomato vei-rakava benema vaḡa-baregoa ba? Asiḡina ḡinavaḡi!
17 Mas, se a busca da justiça por meio de Cristo nos torna culpados de abandonar a lei, isso torna Cristo responsável por nosso pecado? De maneira nenhuma!
18 Bema au na mo taravatu, asi tauri ai avaḡa-iaḡorito dagarari, ma navaḡa-ruḡa ḡenoḡoiri atoni nai, au tu moḡoni vei-rakava tarimagu, taravatu asi akorana-iaḡiani.
18 Se, pois, reconstruo o antigo sistema da lei que já destruí, então faço de mim mesmo transgressor da lei.
19 Korana taravatu akorana-iaḡirito-ḡoi maḡurinai au tu varau amaseto, be taravatu au na asi ma bakorana-iaḡi ḡenoḡoiani. Taravatu akorana-iaḡiato-ḡoi maḡurinai au tu amaseto anina tu, Barau ḡena moḡo bana tanu uranai.
19 Pois, quando procurei viver por meio da lei, ela me condenou. Portanto, morri para a lei a fim de viver para Deus.
20 Au tu Keriso ḡesi ḡesatauro-sebonaguto; dagara sebona tu, roḡo maḡuri atanuni, senaḡi mai tu dia au tauḡegu ḡegu maḡuri. Asiḡina. Mai tu Keriso au nuḡagu ai maḡuri etanuni. Au mai tauḡani nuḡanai mai maḡuri atanu-iaḡiani maiḡa tu, Barau Natuna ḡenai aveḡabidadamani lorinai atanuni. Mai Barau Natuna na au eura-viniguto, ma au maḡuri bana ḡabia ḡana, tauḡena ḡena maḡuri evini-fitoḡaiato.
20 Fui crucificado com Cristo; assim, já não sou eu quem vive, mas Cristo vive em mim. Portanto, vivo neste corpo terreno pela fé no Filho de Deus, que me amou e se entregou por mim.
21 Au na Barau ḡena namo e varevare-bara tu asi atore-veḡitaiani. Asiḡina ḡinavaḡi. Korana bema tarima ta na taravatu bekorana-iaḡiani nai, vei-iobukaiobuka tarimanai beiaḡoni neganai, Keriso tu bere mase-kava, asi ḡena namo ta.
21 Não considero a graça de Deus algo sem sentido. Pois, se a obediência à lei nos tornasse justos diante de Deus, não haveria necessidade alguma de Cristo morrer.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Gálatas 2, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.