Marcos 9

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NVT

Sair da comparação
NVT Nova Versão Transformadora
1 Ŋii nɛ Yesu bira bula pi u haritooro-la a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, niaa dɔŋsuŋ hɛ dimɛ, ba bi jaŋ suu, see di ba na Wia kuorii-la china dɛrɛ ari doluŋ, ka di ba-na suu.”
1 Jesus prosseguiu: “Eu lhes digo a verdade: alguns que estão aqui neste momento não morrerão antes de ver o reino de Deus vindo com grande poder!”.
2 Tapulaa balidu si ku bal, Yesu kɛŋ Piita ari Jeems ari Jɔɔŋ, ba duŋduŋa, a kaa mu jil peel-bal kubala nyuŋ. Ba beŋ ba sipaaŋ a na Yesu duu birima.
2 Seis dias depois, Jesus levou consigo Pedro, Tiago e João até um monte alto, para estarem a sós. Ali, diante de seus olhos, a aparência de Jesus foi transformada.
3 U gɛnniŋ kala pullɛ kiŋkɛŋ a tutul. Gɛri-chɛsɛru kala bi jaŋ wuo chɛsɛ gɛnniŋ di ba pulla nagɛ ŋii.
3 Suas roupas ficaram brancas e resplandecentes, muito mais claras do que qualquer lavandeiro seria capaz de deixá-las.
4 Ilaaja ari Moosis ku lii ba sipaaŋ a china bubul wiaa Yesu teeŋ.
4 Então Elias e Moisés apareceram e começaram a falar com Jesus.
5 Ŋii nɛ Piita bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, u ŋaa wu-zɔŋ nɛ ari la si hɛ daha. Leŋ di la hɛ lɛŋŋɛɛ batori, di ŋ kɛŋ dɔŋɔ, di Moosis ma kɛŋ dɔŋɔ, di Ilaaja ma kɛŋ dɔŋɔ.”
5 Pedro exclamou: “Rabi, é maravilhoso estarmos aqui! Vamos fazer três tendas: uma será sua, uma de Moisés e outra de Elias”.
6 Fawulluŋ fa kɛŋba nɛ woruŋ. Ŋii nɛ tii u bul ŋii. U bi jiŋ wii-la kala u si jaŋ bul.
6 Disse isso porque não sabia o que mais falar, pois estavam todos apavorados.
7 Ŋii nɛ duoŋbiliŋbaaniŋ ku tɔba. Ka yiikoro kubala lii duoŋbiliŋbaaŋ-la tuɔŋ a bubul, “Mi Bii-chooluŋ nɛ ŋla. Má jegile nii u teeŋ.”
7 Então uma nuvem os cobriu, e uma voz que vinha da nuvem disse: “Este é meu Filho amado. Ouçam-no!”.
8 Ba nii yiikoro deeŋ a miira daasɛ. Ba bi nuu-kala na see Yesu duŋduŋa.
8 De repente, quando olharam em volta, só Jesus estava com eles.
9 Ba si lii peel-la nyuŋ kuu tuu, ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi bí chɛ di ma bul wii-la ma si na, see di mi-na, Nuhuobiine Bie sii suuŋ lɛ.”
9 Enquanto desciam o monte, Jesus ordenou que não contassem a ninguém o que tinham visto, até que o Filho do Homem tivesse ressuscitado dos mortos.
10 Ŋii nɛ ba sɛi a kɛŋ wii-la ba tuɔŋ aŋ pipiɛsɛ dɔŋɔ, “U si jaŋ sii suuŋ lɛ, u bubuɔŋ nɛ bɛɛ?”
10 Eles guardaram segredo, mas conversavam entre si com frequência sobre o que ele queria dizer com “ressuscitar dos mortos”.
11 Ŋii nɛ ba piɛsɛ Yesu, “Bɛɛ nɛ tii Wia teniŋ kerichiba bul ari Ilaaja nɛ jaŋ laa sipaaŋ kɔ, aŋ ka di Wia Bie-na kɔ?”
11 Então eles perguntaram a Jesus: “Por que os mestres da lei afirmam que é necessário que Elias volte antes que o Cristo venha?”.
12 U bula piba a bul, “Wutitii, Ilaaja jaŋ sɛnɛ laa sipaaŋ kɔ a kɛŋ kuŋ-kala wasa bil. Ba saa ŋmuŋsa bil Wia teniŋ tuɔŋ a mu tigɛ Nuhuobiine Bie lɛ duu jaŋ na hɛɛŋ kiŋkɛŋ, di ba jaŋ benu a nagɛ ni-pɛi. Bɛɛ nɛ tii ba ŋmuŋsɛ ŋii?
12 Jesus respondeu: “De fato, Elias vem primeiro para restaurar tudo. Então por que as Escrituras dizem que é necessário o Filho do Homem sofrer muito e ser tratado com desprezo?
13 Lɛɛlɛ mi jaŋ bula pima ari Ilaaja paala kɔ nɛ. Ba ŋaau ŋii kala ba síi chɛ. Ba fa ŋmuŋsɛ ŋii nɛ a tigɛu lɛ Wia teniŋ tuɔŋ.”
13 Eu, porém, lhes digo: Elias já veio e eles preferiram maltratá-lo, conforme as Escrituras haviam previsto”.
14 Ba si ku yi haritooroo ku-kaana-la di niaa yuga a hilimi dimɛ. Ba di Wia teniŋ kerichiba kɛŋ wiaa lilɛrɛ.
14 Ao voltarem para junto dos outros discípulos, viram que estavam cercados por uma grande multidão e que alguns mestres da lei discutiam com eles.
15 Nialiŋ si na Yesu duu kɔ, ba guu hiriki a sii fá a mu chemu a chuɔlu.
15 Quando a multidão viu Jesus, ficou muito admirada e correu para cumprimentá-lo.
16 Ŋii nɛ u piɛsɛba, “Wu-bɛɛ nɛ ma hilimi ŋii a kaa lilɛrɛ?”
16 “Sobre o que discutem?”, perguntou Jesus.
17 Nialiŋ dɔŋɔ bul, “La kuhiaŋ, mi bie nɛ mi kaa kɔ ŋ teeŋ. Jiŋ-bɔŋ nɛ kɛnu. U birimɛ taŋi.
17 Um dos homens na multidão respondeu: “Mestre, eu lhe trouxe meu filho, que está possuído por um espírito impuro que não o deixa falar.
18 U yie ku kɛnu u tuu tel tiŋteeŋ, naŋtuɔ-fuŋfuga tɔ u niiŋ, u chichaŋ u nyilaa a teriki. La saa sul ŋ haritooroo di ba kiri jiŋ-bɔŋ-la u lɛ, ama ba bi wuo kiri.”
18 Sempre que o espírito se apodera dele, joga-o no chão, e ele espuma pela boca, range os dentes e fica rígido. Pedi a seus discípulos que expulsassem o espírito impuro, mas eles não conseguiram”.
19 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma lɛɛlɛ niaa, ma bi yarida kɛnɛ. Ɛɛ nɛ mi jaŋ nyalimɛ a dieni ma teeŋ? Má kɛŋ bile kaa kɔ mi teeŋ.”
19 Jesus lhes disse: “Geração incrédula! Até quando estarei com vocês? Até quando terei de suportá-los? Tragam o menino para cá”.
20 Ŋii nɛ ba kɛŋ bile kaa kɔ u teeŋ. Jiŋ-bɔŋ-la si ku na Yesu, u kɛŋ bile teriki, u tuu tel tiŋteeŋ a bibilimi, naŋtuɔ-fuŋfuga-la ku tɔ u niiŋ.
20 Então o trouxeram. Quando o espírito impuro viu Jesus, causou uma convulsão intensa no menino e ele caiu no chão, contorcendo-se e espumando pela boca.
21 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ u nyimma, “Chɛ bɛɛ nɛ u suomiu lɛ?” U si, “U haŋbiiriŋ kala lɛ nɛ u suomi.
21 Jesus perguntou ao pai do menino: “Há quanto tempo isso acontece com ele?”. “Desde que ele era pequeno”, respondeu o pai.
22 Bua dɔŋɔ u yie joŋu a lulo nyiniŋ lɛ ari liiŋ lɛ a chichɛ duu kpuu. Ŋ-na si wuo wii-na kala ŋiŋaa, fála nennige aŋ pɛla lɛ.”
22 “Muitas vezes o espírito o lança no fogo ou na água e tenta matá-lo. Tenha misericórdia de nós e ajude-nos, se puder.”
23 Ŋii nɛ Yesu si di nii-la kala si ŋaa yarida, u jaŋ wuo ŋaa wii-na kala.
23 “Se puder?”, perguntou Jesus. “Tudo é possível para aquele que crê.”
24 Ŋii nɛ bile nyimma sii chiŋ a faasa bubuŋsi, “Mi ŋaa yarida, ama u bi yugɛ. Pɛmi lɛ di mi yarida yugɛ.”
24 No mesmo instante, o pai respondeu: “Eu creio, mas ajude-me a superar minha incredulidade”.
25 Ba si china bubul ŋii, niaa yuga a fá ku hilimi. Yesu ku na a bula pi jiŋ-bɔŋ-la ari siifiɛsiŋ a bul, “Jiŋ-taŋi, mi nɛ bula di ŋ leŋ bile. Pupɔ di ŋ maachie bira suu kɛŋ.”
25 Quando Jesus viu que a multidão aumentava, repreendeu o espírito impuro, dizendo: “Espírito que impede este menino de ouvir e falar, ordeno que saia e nunca mais entre nele!”.
26 Jiŋ-bɔŋ-la chiirɛ aŋ kɛnu teriki a ku leŋu, ka bile nagɛ duu suba. Nialiŋ jesiŋ kala bul di bile suba nɛ.
26 O espírito gritou, causou outra convulsão intensa no menino e saiu dele. O menino parecia morto. Um murmúrio correu pela multidão: “Ele morreu”.
27 Ama Yesu mu kɛŋ u nisiŋ lɛ u sii chiŋ.
27 Mas Jesus o tomou pela mão e o ajudou a se levantar, e ele ficou em pé.
28 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo juu dia. Ba luɔra piɛsu, “Bɛɛ nɛ tii la-na bi jiŋ-bɔŋ-la wuo kiri?”
28 Depois, quando Jesus estava em casa com seus discípulos, eles perguntaram: “Por que não conseguimos expulsar aquele espírito impuro?”.
29 U bula piba, “Nuu-kala bi jiŋ-bɔŋ-la si nagɛ ŋii wuo kire tita, see u chuɔlɛ Wia woruŋ.”
29 Jesus respondeu: “Essa espécie só sai com oração”.
30 Ŋii nɛ ba sii lii lee-la a mu to Galilii tiŋteeŋ. Yesu bi cho di nuu-kala jiŋ lee-la u si hɛ,
30 Ao deixarem aquela região, viajaram pela Galileia. Jesus não queria que ninguém soubesse que ele estava lá,
31 bɛɛ wiaa uu dagɛ u haritooroo nɛ ari ba jaŋ kɛŋ u-na, Nuhuobiine Bie a hɛ niaa nisiŋ lɛ di ba kpuu, ka duu sii suuŋ lɛ tapulaa batori chɛɛŋ a kɛŋ miisiŋ.
31 pois queria ensinar a seus discípulos. Ele lhes dizia: “O Filho do Homem será traído e entregue em mãos humanas. Será morto, mas três dias depois ressuscitará”.
32 Ama ba fa bi jiŋ wii-la u si bula bubuɔŋ aŋ fifá fawulluŋ di ba piɛsu.
32 Eles, porém, não entendiam essas coisas e tinham medo de lhe perguntar.
33 Ŋii nɛ ba sii kɔ Kapɛnam. Ba si juu dia, Yesu piɛsɛ u haritooro-la a bul, “Bɛɛ kuŋ nɛ ma fa kaa lilɛrɛ woŋbiiŋ lɛ ŋii?”
33 Depois que chegaram a Cafarnaum e se acomodaram numa casa, Jesus perguntou a seus discípulos: “Sobre o que vocês discutiam no caminho?”.
34 Ŋii nɛ ba tɔrɛ ba niiŋ, bɛɛ wiaa ba fa kɛŋ ba tuɔŋ kuhiaŋ wiaa nɛ lilɛrɛ woŋbiiŋ lɛ.
34 Eles não responderam, pois tinham discutido sobre qual deles era o maior.
35 Ŋii nɛ Yesu hɔŋ aŋ yirɛ u haritooro-la fii ari balia a bula piba, “Nii-la síi chɛ duu ŋaa ma tuɔŋ kuhiaŋ, see duu ku ŋaa ma tuɔŋ haŋbie a timaa pi ma kala!”
35 Jesus se sentou, chamou os Doze e disse: “Quem quiser ser o primeiro, que se torne o último e seja servo de todos”.
36 Ŋii nɛ u kɛŋ bii-bie a kaa ku bil ba tutuɔbaaniŋ a guoru aŋ bula piba a bul,
36 Então colocou uma criança no meio deles, tomou-a nos braços e disse:
37 “Di nuu nɛ kɛŋ bii-bie deeŋ dɔŋɔ woruŋ a tiŋ mi wiaa, mi nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la ma kala si kɛŋmi woruŋ, mi duŋduŋa dee u kɛŋ woruŋ ŋii. Nii-la si tiŋmi ma nɛ u kɛŋ woruŋ ŋii.”
37 “Quem recebe uma criança pequena como esta em meu nome recebe a mim, e quem me recebe não recebe apenas a mim, mas também ao Pai, que me enviou”.
38 Ŋii nɛ Jɔɔŋ bula pi Yesu a bul, “La kuhiaŋ, la na baal kubala duu kiri jiŋ-bɔŋŋɔɔ niaa lɛ ŋ doluŋ lɛ. La kiru duu sí ŋii ŋaa, bɛɛ wiaa u bi la dɔŋɔ ŋaa.”
38 João disse a Jesus: “Mestre, vimos alguém usar seu nome para expulsar demônios; nós o proibimos, pois ele não era do nosso grupo”.
39 Ama Yesu bula piba a bul, “Duu níi ŋaa ŋii, má bira síu kiru. Di nuu nɛ ŋaa wu-kpuŋkpere kala mi doluŋ lɛ, u chie bira bi jaŋ chei mi yiriŋ.
39 “Não o proíbam!”, disse Jesus. “Ninguém que faça milagres em meu nome falará mal de mim a seguir.
40 Nii-la kala si bi la hariŋ lia, u ŋaa la dɔŋɔ nɛ.
40 Quem não é contra nós é a favor de nós.
41 Wutitii mi bulaa pima, nii-la kala si joŋ gbaŋa ari liiŋ a pima a tiŋ ma síi tomi wiaa, u jaŋ laa u time.
41 Eu lhes digo a verdade: se alguém lhes der um simples copo de água porque vocês são seguidores do Cristo, essa pessoa certamente será recompensada.
42 Nii-la kala si na haŋbiisi-la síi tomi dɔŋɔ a nyisu duu ŋaa wu-bɔmuŋ, u maga di ba joŋ nɔmuŋ a vɔɔ laalɛ u baŋŋa lɛ a joŋu yuo hɛ muga tuɔŋ. Di ba nɛ ŋaa ŋii, u nɛ jaŋ kpia u si weye.
42 “Mas, se alguém fizer um destes pequeninos que confiam em mim cair em pecado, seria melhor que lhe amarrassem ao pescoço uma grande pedra de moinho e fosse jogado ao mar.
43 Di ŋ nisiŋ níi chɛ duu kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, kere ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari na-kuuŋ, u nɛ kpia ŋ si kɛŋ na-pilimee aŋ juu Wia nyiniŋ. Lee-la nyiŋ-la bi jaŋ disɛ. [
43 Se sua mão o leva a pecar, corte-a fora. É melhor entrar na vida eterna com apenas uma das mãos que ser lançado no fogo inextinguível do inferno com as duas mãos.
44 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.]
44 Lá os vermes nunca morrem e o fogo nunca se apaga.
45 Di ŋ naaŋ níi chɛ u kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, kere ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari naa-kuuŋ, u nɛ kpia ba si jaŋ joŋuŋ yuo hɛ Wia nyiniŋ lɛ ari naa-pilimee. [
45 Se seu pé o leva a pecar, corte-o fora. É melhor entrar na vida eterna com apenas um pé que ser lançado no inferno com os dois pés.
46 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.]
46 Lá os vermes nunca morrem e o fogo nunca se apaga.
47 Di ŋ siiŋ níi chɛ duu kɛniŋ hɛ haachɛ lɛ, liisa ta. Ŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ ari sii-togo, u nɛ kpia ba si joŋuŋ yuo hɛ Wia nyiniŋ lɛ ari siaa balia.
47 E, se seu olho o leva a pecar, lance-o fora. É melhor entrar no reino de Deus com apenas um dos olhos que ter os dois olhos e ser lançado no inferno.
48 Lee-la naŋchuɔlaa jaŋ dii ŋ yaraa deeŋ deeŋ a bi jaŋ suu, ka nyiŋ-la ma bi jaŋ disɛ.
48 Lá os vermes nunca morrem e o fogo nunca se apaga.
49 Wia jaŋ leŋ di ŋ na hɛɛŋ aŋ-na na wu-zɔmuŋ.
49 “Pois cada um será provado com fogo.
50 Yisiŋ sima, ama di u nɛ sɛbisɛ, ŋ bira bi jaŋ wuo ŋaa duu siŋ. Má leŋ di ma tuɔsaa siŋ, ari yisiŋ si sima ŋii, aŋ leŋ di ma kala kɛŋ nii-bala.”
50 O sal é bom para temperar, mas, se perder o sabor, como torná-lo salgado outra vez? Tenham entre vocês as qualidades do bom sal e vivam em paz uns com os outros.”

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 9, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.