Lucas 18
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NTLH
1 Ŋii nɛ Yesu bira magɛ namaga piba a dagɛba di ba chuchuɔlɛ Wia bua-na kala lɛ a sí leŋ.
1 Jesus contou a seguinte parábola , mostrando aos discípulos que deviam orar sempre e nunca desanimar:
2 U si, di sariya diiru nɛ fa hɛ dimɛ taŋ kubala lɛ. U fa bi Wia ka fá. U bi nuhuobiinee ma jirima ka joŋ.
2 — Em certa cidade havia um juiz que não
3 Yo-haal kubala ma nɛ fa hɛ taŋ-la lɛ. U yie vɛnɛɛ mu sariya diiri-la teeŋ a susulu duu pɛu lɛ di u wuo dii sariya a lo u diŋdɔmɔ.
3 Nessa cidade morava uma viúva que sempre o procurava para pedir justiça, dizendo: “Ajude-me e julgue o meu caso contra o meu adversário!”
4 Buŋbuŋ kala baal-la via duu pɛu lɛ. Ama u si yie vɛnɛɛ kɔ u teeŋ ŋii, ŋii nɛ baal-la bula pi u titia a bul, “Mi paala bi Wia ka fá, mi bi nuhuobiinee ma jirima ka joŋ.
4 — Durante muito tempo o juiz não quis julgar o caso da viúva, mas afinal pensou assim: “É verdade que eu não temo a Deus e também não respeito ninguém.
5 Ama yo-haala deeŋ si vɛnɛɛ walimɛmi ŋii, mi jaŋ pɛu lɛ duu dii u sariya. Ŋii dee u ha jaŋ vɛnɛ wiwalimɛmi di mi lɔl.”
5 Porém, como esta viúva continua me aborrecendo, vou dar a sentença a favor dela. Se eu não fizer isso, ela não vai parar de vir me amolar até acabar comigo.”
6 Ŋii nɛ la Tiina Yesu bira bula pi niaa a bul, “Má jegile nii wialiŋ sariya diiri-la si bi wutitii kɛnɛ si bula.
6 E o Senhor continuou:
7 Ma saa biina Wia saa bi jaŋ wuo pɛ nialiŋ u si liisa lɛ di ba níi laa ku-siŋŋaa? Di ba níi yel u teeŋ wiihɛyɛ ari titaŋiŋ kala, u bi jaŋ dieni aŋ pɛba lɛ.
7 Será, então, que Deus não vai fazer justiça a favor do seu próprio povo, que grita por socorro dia e noite? Será que ele vai demorar para ajudá-lo?
8 Mi jaŋ bula pima, u jaŋ pɛba lɛ di ba laa ku-siŋŋaa. U jaŋ ŋaa ŋii lima lima. Ama bua-la lɛ mi-na Nuhuobiine Bie si jaŋ miira kɔ, mi jaŋ na nialiŋ si ŋaa mi yarida, koo?”
8 Eu afirmo a vocês que ele julgará a favor do seu povo e fará isso bem depressa. Mas, quando o
9 Yesu bira magɛ namaga a pi nialiŋ si biina ba tuɔŋ lɛ di ba kɛŋ tuɔ-pula aŋ lilieni ba dɔŋsuŋ tiŋŋaa kala. U bula piba a bul,
9 Jesus também contou esta parábola para os que achavam que eram muito bons e desprezavam os outros:
10 “Baalaa balia nɛ sii mu Wia-dia di ba chuɔlɛ Wia. Dɔŋɔ lii nialiŋ ba síi yirɛ Farisii tiŋŋaa tuɔŋ nɛ. Dɔŋɔ-la ma ŋaa laŋpoo lilaaru nɛ.
10 — Dois homens foram ao Templo para orar. Um era
11 Farisii tiina-la sii chiŋ a chuɔlɛ Wia ŋla u tuɔŋ lɛ a bul, ‘La Tiina Wia, mii lɔlluŋ ari mi si bi niaa dɔŋsuŋ naga, nialiŋ si gɔllɔ kɛŋ niaa kiaa lilaa, koo nialiŋ si bi wutitii kɛnɛ, koo nialiŋ si gɔllɔ chɛ niaa haalaa. Mi bi laŋpoo lilaara deeŋ ma si hɛ daha naga.
11 O fariseu ficou de pé e orou sozinho, assim: “Ó Deus, eu te agradeço porque não sou avarento, nem desonesto, nem imoral como as outras pessoas. Agradeço-te também porque não sou como este cobrador de impostos.
12 Mi yie vɔɔ niiŋ bulia nɛ yɔbɔ-na kala lɛ. Ku-la kala mi si na, mi yie kaa kpaa leree fii nɛ a joŋ dɔŋɔ piŋ.’
12 Jejuo duas vezes por semana e te dou a décima parte de tudo o que ganho.”
13 Ka laŋpoo lilaari-la chiŋ di-bolii. U paala bi u siaa ma kaa wul wia nyuŋ aŋ paa u nisaa chuŋ u nyuŋ lɛ aŋ bul, ‘Wia, fámi nisusuŋ. Mi ŋaa haachɛ diiru nɛ.’ ”
13 — Mas o cobrador de impostos ficou de longe e nem levantava o rosto para o céu. Batia no peito e dizia: “Ó Deus, tem pena de mim, pois sou pecador!”
14 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Mi jaŋ bula pima ari Wia joŋ laŋpoo lilaari-la haachɛba chɛu, u mu dia. Ama u bi ŋii ŋaa Farisii tiina-la lɛ. Nii-la kala síi bigisi u titia lɛ, Wia jaŋ kɛnu muuri. Ama nii-la si kɛŋ u titia muuri, Wia jaŋ ŋaa duu yugɛ.”
14 E Jesus terminou, dizendo:
15 Niaa dɔŋsuŋ kɛŋ ba haŋbiisiŋ ma kɔ Yesu teeŋ duu joŋ u nisiŋ daŋba lɛ di Wia pɛba lɛ. Yesu haritooroo naba a kpiaba lɛ.
15 Depois disso, algumas pessoas levaram as suas crianças a Jesus para que ele as abençoasse, mas os discípulos viram isso e repreenderam aquelas pessoas.
16 Ba si kɔ ŋii, u bula pi u haritooro-la a bul, “Má leŋ di haŋbiisi-la kɔ mi teeŋ. Ma síba kiru. Nialiŋ si jaŋ juu Wia kuorii-la tuɔŋ nagɛ haŋbiisiŋ deeŋba nɛ.”
16 Então Jesus chamou as crianças para perto de si e disse:
17 U bira bula pi niaa a bul, “Wutitii, mi bulaa pima, nii-la kala si bi Wia to a nagɛ haŋbie si yie to u nyimma ari u naaŋ ŋii, u bi jaŋ wuo juu Wia kuorii-la tuɔŋ.”
17 Eu afirmo a vocês que isto é verdade: quem não receber o Reino de Deus como uma criança nunca entrará nele.
18 Ŋii nɛ Ju̱u tiŋŋaa kuhiaŋ kubala kɔ Yesu teeŋ a piɛsu, “Mi kuhia-zɔmuŋ, ɛɛ nɛ mi jaŋ ŋaa a kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ?”
18 Certo líder judeu perguntou a Jesus: — Bom Mestre, o que devo fazer para conseguir a vida eterna?
19 Ŋii nɛ Yesu piɛsu a bul, “Bɛɛ nɛ tii ŋ yirɛmi kuhia-zɔmuŋ? Nuu-kala bi zɔŋ see Wia.
19 Jesus respondeu:
20 Ŋ jiŋ wialiŋ ba si ŋmuŋsa bil di ma tuto nɛɛ? Ba nɛ ŋla: Sí ŋ dɔŋɔ tiina haala chɛ. Sí niaa kpu. Sí gaa. Di ŋ ŋaa daŋsia wii lɛ, sí wiaa nyia, fifá ŋ nyimma ari ŋ naaŋ.”
20 Você conhece os mandamentos: “Não cometa adultério, não mate, não roube, não dê falso testemunho contra ninguém, respeite o seu pai e a sua mãe.”
21 Ŋii nɛ baal-la bul, “Mi to wiaa deeŋba kala mi haŋbiiriŋ lɛ.”
21 O homem respondeu: — Desde criança eu tenho obedecido a todos esses mandamentos.
22 U si bul ŋii, Yesu bula pu a bul, “Wu-bala nɛ ka ŋ ha jaŋ ŋaa. Joŋ ŋ kiaa kala a yallɛ, a joŋ moribie-la a pi summoo, aŋ ku tomi. Ŋ nɛ ŋaa ŋii, ŋ jaŋ kɛŋ kiaa Wia-jaŋ lɛ.”
22 Quando Jesus ouviu isso, disse:
23 Baal-la si nii wiiŋ deeŋ, u tuɔŋ kala chei, bɛɛ wiaa u fa kɛŋ kiaa nɛ woruŋ.
23 Quando o homem ouviu isso, ficou muito triste, pois era riquíssimo.
24 Yesu si na di u tuɔŋ cheye, u bul, “U ŋaa wu-duo nɛ ari nialiŋ si kɛŋ kiaa si jaŋ wuo juu Wia kuorii-la tuɔŋ.
24 Vendo a tristeza dele, Jesus disse:
25 U bi hɛi ari buŋtaŋŋa si jaŋ wuo to gɛri-hɛmiŋ buɔŋ lii ari u si hɛyɛ ŋii nii-la si kɛŋ kiaa si jaŋ wuo juu Wia kuorii-la tuɔŋ.”
25 É mais difícil um rico entrar no Reino de Deus do que um camelo passar pelo fundo de uma agulha.
26 Nialiŋ si nii Yesu si bul ŋii, ba piɛsu a bul, “Kubɛɛ nɛ saa Wia jaŋ laa ta?”
26 Os que ouviram isso perguntaram: — Então, quem é que pode se salvar?
27 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Wii-la si jaŋ kperi nuhuobiine, u bi Wia wuo kperi. Wia wuo wii-kala ŋaa nɛ.”
27 Jesus respondeu:
28 Ŋii nɛ Piita bula pu a bul, “Bee na, la leŋ la diisiŋ nɛ aŋ tuto ŋ hariŋ.”
28 Aí Pedro disse: — Veja! Nós deixamos a nossa família e seguimos o senhor.
29 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, nii-la kala si jaŋ wuo leŋ u dia ari u haala koo u naaŋbiiriŋ koo u nyimma ari u naaŋ koo u biiriŋ a tiŋ Wia kuorii-la wiaa,
29 Jesus respondeu:
30 u jaŋ bira na kiaa yugɛ a kii kialiŋ u si leŋe ta. Di u nɛ ku suu, u ma jaŋ na miisi-la si bi dɛrɛ.”
30 receberá ainda nesta vida muito mais e, no futuro, receberá a vida eterna.
31 Ŋii nɛ Yesu kɛŋ u haritooroo fii ari balia-la a kaa suusa lii a bula piba, “Má jegile nii mi teeŋ. Laa mu Jerusalɛm nɛ. Dimɛ wialiŋ nialiŋ si bula, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ a tigɛ mi-na Nuhuobiine Bie lɛ a ŋmuŋsa bil, ba jaŋ ŋaa dɛrɛ.
31 Jesus levou os doze discípulos para um lado e disse:
32 Ba jaŋ joŋmi hɛ nialiŋ si bi Ju̱u tiŋŋaa ŋaa nisiŋ lɛ di ba mɔŋmi. Ba jaŋ tuusɛmi aŋ pɛ tu naŋtuɔruŋ hɛmi lɛ.
32 Ele será entregue aos não judeus, e estes vão zombar dele, insultá-lo, cuspir nele
33 Ba jaŋ viirɛmi aŋ pɛ kpumi, ka di mi sii suuŋ lɛ tapulaa batori chɛɛŋ.”
33 e bater nele; e depois o matarão. Mas no terceiro dia ele ressuscitará.
34 Ama Yesu haritooro-la bi wii-la u si bula bubuɔŋ jiŋ. (Wii-la u fa si bula bubuɔŋ fa faa nɛ.)
34 Os discípulos não entenderam nada do que Jesus disse. O que essas palavras queriam dizer estava escondido deles, e eles não sabiam do que Jesus estava falando.
35 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo sii di ba mu Jerusalɛm. Ba mu kpagɛ taŋ kubala baa yirɛ Jɛrikɔ, di nyuluŋ kubala fa hɔŋ woŋbiiŋ niiŋ a susul kiaa. [
35 Jesus já estava chegando perto da cidade de Jericó. Acontece que um cego estava sentado na beira do caminho, pedindo esmola.
36 U si nii ni-daŋ-la síi bal dɔmɔ, u piɛsɛ, “Bɛɛ kuŋ nɛ?”]
36 Quando ouviu a multidão passando, ele perguntou o que era aquilo.
37 Ŋii nɛ ba bula pu ari Yesu si lii Nazarɛt níi bal.
37 — É Jesus de Nazaré que está passando! — responderam.
38 Ŋii nɛ u yirɛ Yesu a bul, “Yesu, Devit nihiliɛrɛ, fámi nennige.”
38 Aí o cego começou a gritar: — Jesus,
39 Nialiŋ si laa u sipaaŋ kpiau lɛ duu kɛŋ goŋ. Ama u faasa yirɛ a kii ŋii a bul, “Yesu, Devit nihiliɛrɛ, fámi nennige.”
39 As pessoas que iam na frente o repreenderam e mandaram que ele calasse a boca. Mas ele gritava ainda mais: — Filho de Davi, tenha pena de mim!
40 Ŋii nɛ Yesu chiŋ aŋ bul di ba kɛŋ nyuluŋ-la kaa kɔ u teeŋ. Nyuluŋ-la kɔ.
40 Jesus parou e mandou que trouxessem o cego. Quando ele chegou perto, Jesus perguntou:
41 Ŋii nɛ Yesu piɛsu a bul, “Bɛɛ kuŋ nɛ ŋŋ chɛ di mi ŋaa piŋ?” U bula pu a bul, “Mi kuhiaŋ, leŋ di mi siaa suri di mi nina.”
41 — O que é que você quer que eu faça? — Senhor, eu quero ver de novo! — respondeu ele.
42 Ŋii nɛ Yesu bula pu, “Ŋ siaa jaŋ suri, ŋ yarida nɛ ŋaa ŋ duori.”
42 Então Jesus disse:
43 U siaa guu suri. Ŋii nɛ u to Yesu hariŋ a didɛnnɛ Wia. Ni-daŋ-la ma kala si na ŋii, ba ma kala dɛnnɛ Wia.
43 No mesmo instante o homem começou a ver e, dando glória a Deus, foi seguindo Jesus. E todos os que viram isso começaram a louvar a Deus.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 18, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.