João 6

Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs NAA

Sair da comparação
NAA Nova Almeida Atualizada 2017
1 U ŋii hariŋ nɛ Yesu miira chol mugi-baliŋ kubala baa yirɛ Galilii mugi-baliŋ. U yiriŋ dɔŋɔ ma nɛ Tabiiras.
1 Depois dessas coisas, Jesus atravessou o mar da Galileia, que é o de Tiberíades.
2 Niaa yuga a tuto u hariŋ, bɛɛ wiaa ba fa na u si ŋaa wu-magila-la a vaarɛ nyanyal tiŋŋaa nɛ.
2 Uma grande multidão o seguia, porque tinham visto os sinais que ele fazia na cura dos enfermos.
3 Ŋii nɛ Yesu ari u haritooroo mu jil peeliŋ nyuŋ a hɔŋ dimɛ.
3 Então Jesus subiu ao monte e sentou-se ali com os seus discípulos.
4 Di Ju̱u tiŋŋaa diisiŋ kieliŋ gbiele-la ma kpaga.
4 Ora, a Páscoa, festa dos judeus, estava próxima.
5 Ba si hɔŋ dimɛ, Yesu bee na di ni-daŋ níi kɔ u teeŋ ŋii. U piɛsɛ Filip a bul, “Nii nɛ la jaŋ na kudiilee a yɔɔ a pi niaa deeŋba kala di ba dii vɔgɛ?”
5 Então Jesus, erguendo os olhos e vendo que uma grande multidão se aproximava, disse a Filipe:
6 Yesu titia fa jiŋ wii-la u si jaŋ ŋaa nɛ, ama u ta bul ŋii duu magisɛ Filip nɛ.
6 Mas Jesus dizia isto para testá-lo, porque sabia o que estava para fazer.
7 Ŋii nɛ Filip bula pu a bul, “Di la nɛ yɔɔ boroboro a yi siidi bui balia maa, u bi niaa deeŋba wii-kala wuo ŋaa, ba dɔŋsuŋ paala bi mua mua maa na.”
7 Filipe respondeu: — Nem mesmo duzentos denários de pão seriam suficientes para que cada um recebesse um pedaço.
8 Ŋii nɛ di u haritooro dɔŋɔ hɛ dimɛ, baa yirɛ Aŋduru. U fa ŋaa Saamɔŋ Piita naaŋbie nɛ. U bula pi Yesu a bul,
8 Um dos discípulos, chamado André, irmão de Simão Pedro, disse a Jesus:
9 “Bii-bie kubala nɛ hɛ la tuɔŋ a kɛŋ boroboroba banɔŋ ari cheŋfilee balia. Ɛɛ nɛ saa kiaa deeŋba jaŋ wuo ŋaa niaa deeŋba?”
9 — Aqui está um menino que tem cinco pães de cevada e dois peixinhos. Mas o que é isto para tanta gente?
10 Ŋii nɛ Yesu bul di ba leŋ di nialiŋ hɔŋ. Di yaŋ bumo tɔsɛ lee-la. Ŋii nɛ nialiŋ hɔŋ. Ba tuɔŋ baalaa fa ŋaa bui banɔŋ nɛ.
10 Jesus disse: Havia muita relva naquele lugar. Assim, os homens se assentaram, e eram quase cinco mil.
11 Ŋii nɛ Yesu laa boroboroba-la a chuɔlɛ Wia, aŋ kaa kpaa nialiŋ si hɔnɔ. Ŋii nɛ u kɛŋ cheŋfilie-la ma kpaaba. Ba kuŋ-kala dii a vɔgɛ.
11 Então Jesus pegou os pães e, tendo dado graças, distribuiu-os entre eles; e também igualmente os peixes, tanto quanto queriam.
12 Ba si dii a vɔgɛ ŋii, u bula pi u haritooroo di ba mu paa boroboroba-la si ka, di kuŋ-kala sí lɛl.
12 E, quando já estavam satisfeitos, Jesus disse aos seus discípulos:
13 Ŋii nɛ ba paa ku-kaana-la nialiŋ si die aŋ ka, a su̱ siŋsiŋ fii ari balia.
13 Assim, pois, o fizeram e encheram doze cestos de pedaços dos cinco pães de cevada, que sobraram depois que todos tinham comido.
14 Nialiŋ si hɛ dimɛ a na Yesu si ŋaa wu-magiliŋ deeŋ, ba bul di wutitii, baala deeŋ sɛnɛ ŋaa nii-la síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ ba si si u jaŋ kɔ dunia nɛ.
14 Quando as pessoas viram o sinal que Jesus havia feito, disseram: — Este é verdadeiramente o profeta que devia vir ao mundo.
15 Ŋii nɛ Yesu jiŋ ari ba ŋaa siri nɛ di ba ku fugu duu dii ba kuoruŋ. Ŋii nɛ u mu faa peeliŋ nyuŋ.
15 Jesus ficou sabendo que estavam para vir com a intenção de fazê-lo rei à força. Então ele se retirou outra vez, sozinho, para o monte.
16 Didaaniŋ, Yesu haritooroo tuu muga
16 Ao final do dia, os discípulos de Jesus desceram para o mar.
17 a juu liiŋ daboro, a bira duoroo chol muga aa mu Kapɛnam. Taŋ bire di Yesu ha bi ba teeŋ kɔ.
17 E, entrando num barco, passaram para o outro lado, rumo a Cafarnaum. Já estava escuro, e Jesus ainda não tinha ido até onde eles estavam.
18 Bua-la lɛ di pel-duo kubala maa lu a kɛŋ liiŋ kala ŋaa u viviisi.
18 E o mar começava a ficar agitado, porque soprava um vento forte.
19 Di u haritooro-la ma duoro a mu yi meel-daasiŋ batori koo banɛsɛ, aŋ na Yesu duu vɛŋ liiŋ nyuŋ a kukɔ daboro-la teeŋ. Ba si na ŋii, fawulluŋ kɛŋba.
19 Os discípulos já tinham navegado uns cinco ou seis quilômetros, quando viram Jesus andando sobre o mar, aproximando-se do barco; e ficaram com medo.
20 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Ma sí leŋe di fawulluŋ kɛŋma, mi-na nɛ.”
20 Mas Jesus lhes disse:
21 Ŋii nɛ ba tuɔŋ tɔrɛ, ba joŋu hɛ liiŋ daboro-la tuɔŋ. Di liiŋ daboro-la guu yi lee-la ba fa síi mu.
21 Então eles o receberam com alegria, e logo o barco chegou ao seu destino.
22 Taŋ si pula, ni-daŋ-la bira chiŋ muga-la cholo sɛmɛ dɔŋɔ, lee-la ba si mua. Didaaŋ-la ba fa na liiŋ daboro kubala nɛ duu chiŋ dimɛ. Ba jima ari Yesu haritooroo duŋduŋa nɛ juu liiŋ daboro-la. Yesu tuo ba tuɔŋ.
22 No dia seguinte, a multidão que tinha ficado do outro lado do mar notou que ali havia apenas um pequeno barco e que Jesus não tinha entrado nele com os seus discípulos, tendo estes partido sozinhos.
23 Ba si chiŋ dimɛ ŋii, liiŋ daborusuŋ dɔŋsuŋ lii Tabiiras kɔ lee-la, a kpagɛ lee-la Yesu fa si chuɔlɛ Wia aŋ joŋ boroboro piba di ba dii.
23 Entretanto, outros barquinhos de Tiberíades se aproximaram do lugar onde a multidão havia comido o pão depois que o Senhor deu graças.
24 Nialiŋ si na di Yesu tuo, u haritooroo ma tuo, ba sii juu liiŋ daborusu-la a mu Kapɛnam aa chɛu.
24 Quando aquela multidão viu que Jesus não estava ali nem os seus discípulos, entraram nos barcos e partiram para Cafarnaum à procura de Jesus.
25 Nialiŋ si na Yesu muga-la cholo dɔŋɔ, ba piɛsu a bul, “La kuhiaŋ, bua bɛɛ lɛ nɛ ŋ kɔ daha?”
25 E, tendo-o encontrado no outro lado do mar, lhe perguntaram: — Mestre, quando o senhor chegou aqui?
26 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, maa chɛmi a tiŋ boroboro-la ma si dii vɔgɛ wiaa nɛ, ama wu-magila-la ma si na di mi ŋaa wiaa dee.
26 Jesus respondeu:
27 Ma sí ma doluŋ kala hɛ a chɛ kudiilee. Kudiile-la jaŋ chei, ama má tima chichɛ kudiile-la si jaŋ pima miisi-la si bi dɛrɛ. Kudiilee deeŋba mi-na Nuhuobiine Bie nɛ jaŋ pima, bɛɛ wiaa mi Nyimma Wia joŋ doluŋ hɛmi lɛ nɛ di mii ŋaa ŋii.”
27 Trabalhem, não pela comida que se estraga, mas pela que permanece para a vida eterna, a qual o Filho do Homem dará a vocês; porque Deus, o Pai, o confirmou com o seu selo.
28 Ŋii nɛ ba piɛsu, “Ɛɛ nɛ la jaŋ wuo ŋaa a tiŋ Wia tiŋtiŋŋaa?”
28 Então lhe perguntaram: — Que faremos para realizar as obras de Deus?
29 Ŋii nɛ u bul, “Tiŋtimii-la Wia si cho di maa tiŋ nɛ ŋla: Má laa mi wiaa dii, mi nɛ nii-la Wia si tima.”
29 Jesus respondeu:
30 Ŋii nɛ ba piɛsu, “Wu-magili bɛɛ nɛ ŋ jaŋ ŋaa di la na a laa ŋ wiaa dii? Bɛɛ nɛ ŋ jaŋ ŋaa?
30 Então eles disseram: — Que sinal o senhor fará para que vejamos e creiamos no senhor? O que o senhor pode fazer?
31 Na la naabalimaba dii kudiilee nɛ giriŋ tuɔŋ baa yirɛ Mana. Wialiŋ ba si ŋmuŋsɛ Wia teniŋ tuɔŋ nɛ ŋla: Ba si,
31 Nossos pais comeram o maná no deserto, como está escrito: “Deu-lhes a comer pão do céu.”
32 Ŋii nɛ Yesu bul, “Mi bul wutitii nɛ aa pima. Kialiŋ Moosis si pima, u dee bima pa, Wia nɛ pima. Kudiile-la bima miisi-la si bi dɛrɛ ka pa. Mi Nyimma níi pi niaa boroboro titii-la si lii Wia-jaŋ. Kudiile-la joŋ miisi-la si bi dɛrɛ a pi dunia niaa.
32 Jesus lhes disse:
33 Boroboro-la Wia si ta, u lii Wia-jaŋ nɛ a ku tuu. U nɛ pi dunia niaa miisiŋ.”
33 Porque o pão de Deus é o que desce do céu e dá vida ao mundo.
34 Ŋii nɛ ba bul, “La Tiina, ŋii-na vɛnɛ joŋ boroboro deeŋ pipila.”
34 Então lhe disseram: — Senhor, dê-nos sempre desse pão.
35 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Mi nɛ ŋaa kudiile-la síi pi niaa miisiŋ. Nii-la kala si kɔ mi teeŋ, losuŋ bira bi jaŋ kɛŋ u tiina. Nii-la ma si laa mi wiaa dii, lii-nyuasuŋ ma bira bi jaŋ kɛnu.
35 Jesus respondeu:
36 Mi bula pipima ari ma nami nɛ, ama ma bi mi wiaa laa dii.
36 Porém eu já disse que vocês não creem, embora estejam me vendo.
37 Nuu-na kala mi Nyimma si joŋo pimi, u jaŋ kɔ mi teeŋ. Niaa deeŋba kala si kɔ mi teeŋ, mi bi jaŋ kɔ di mi kiriba ta,
37 Todo aquele que o Pai me dá, esse virá a mim; e o que vem a mim, de modo nenhum o lançarei fora.
38 bɛɛ wiaa mi lii Wia-jaŋ ku tuu di mi ŋaa wialiŋ nii-la si tiŋmi síi chɛ nɛ, mi titia tuɔtɔrɛ wiaa dee.
38 Porque eu desci do céu, não para fazer a minha própria vontade, mas a vontade daquele que me enviou.
39 Ŋla nɛ nii-la si tiŋmi chichɛ di mii ŋaa: di mi sí leŋe di nialiŋ u si joŋo pimi kuŋ-kala lɛl, ama di mi chuulɛba kala dunia didɛriŋ di ba kɛŋ miisiŋ.
39 E a vontade de quem me enviou é esta: que eu não perca nenhum de todos os que ele me deu; pelo contrário, eu o ressuscitarei no último dia.
40 Wialiŋ mi Nyimma síi chɛ nɛ ŋla: Di nuu-na kala si na mi-na u Bie a laa mi wiaa dii, duu jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ. Dunia didɛriŋ maa, ba ma jaŋ chisu suuŋ lɛ duu kɛŋ miisiŋ.”
40 De fato, a vontade de meu Pai é que todo aquele que vir o Filho e nele crer tenha a vida eterna; e eu o ressuscitarei no último dia.
41 Ŋii nɛ Ju̱u timma-la suomo gugurimɛ wiaa. U si si u nɛ ŋaa kudiile-la si lii Wia-jaŋ ku tuu, ŋii nɛ tii ba gugurimɛ u wiaa ŋii.
41 Então os judeus começaram a murmurar contra ele, porque tinha dito: “Eu sou o pão que desceu do céu.”
42 Ŋii nɛ ba bul, “Baala deeŋ dee Josɛf bie Yesuu? La jiŋ u nyimma ari u naaŋ kala nɛ. Ɛɛ nɛ saa lɛɛlɛ u si duu lii Wia-jaŋ nɛ a ku tuu?”
42 E diziam: — Este não é Jesus, o filho de José? Por acaso não conhecemos o pai e a mãe dele? Como é que ele agora diz: “Desci do céu”?
43 Ŋii nɛ Yesu bira bula piba, “Má leŋ ma wialiŋ gurimuŋ.
43 Jesus respondeu:
44 Nuu-kala bi jaŋ wuo kɔ mi teeŋ, see di mi Nyimma-la si tiŋmi nɛ kɛŋ u tiina kaa kɔ mi teeŋ, di mi chisu suuŋ lɛ dunia didɛriŋ.
44 Ninguém pode vir a mim se o Pai, que me enviou, não o trouxer; e eu o ressuscitarei no último dia.
45 Nialiŋ síi bul wiaa, Wia Diŋ-zɔŋ-la doluŋ lɛ, ba ŋmuŋsɛ ŋla nɛ Wia teniŋ tuɔŋ. Ba si,
45 Está escrito nos Profetas: “E todos serão ensinados por Deus.” Portanto, todo aquele que ouviu e aprendeu do Pai, esse vem a mim.
46 U ŋii ma saa bi nagɛ ari nuu-kala na mi Nyimma Wia nɛ, see nii-la si lii Wia teeŋ. U duŋduŋa nɛ nau.
46 Não que alguém tenha visto o Pai, a não ser aquele que vem de Deus; este já viu o Pai.
47 Wutitii nɛ mi bulaa pima, nii-la kala si laa mi wiaa dii, u jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ.
47 — Em verdade, em verdade lhes digo: quem crê em mim tem a vida eterna.
48 Mi nɛ ŋaa kudiile-la síi pi niaa miisiŋ.
48 Eu sou o pão da vida.
49 Ma naabalimaba dii kudiile-la ba síi yirɛ ‘Mana’ nɛ giriŋ tuɔŋ. Ari ŋii kala ba-na ha suba nɛ.
49 Os pais de vocês comeram o maná no deserto e morreram.
50 Ama kudiile-la si lii Wia-jaŋ ku tuu, di nuu nɛ diiba, u bi jaŋ suu.
50 Este é o pão que desce do céu, para que todo o que dele comer não pereça.
51 Mi-na nɛ ŋaa kudiile-la si kɛŋ miisiŋ a lii Wia-jaŋ ku tuu. Di nuu nɛ dii kudiilee deeŋba, u jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ. Mi yaraa namia nɛ ŋaa kudiile-la mi si jaŋ joŋo pi dunia niaa di ba kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ.”
51 Eu sou o pão vivo que desceu do céu; se alguém comer deste pão, viverá eternamente. E o pão que eu darei pela vida do mundo é a minha carne.
52 Yesu si bul ŋii, Ju̱u tiŋŋaa suomo kɛŋ wii-la lilɛrɛ a bul, “Ɛɛ nɛ baala deeŋ jaŋ wuo ŋaa a joŋ u yaraa namia pila di la chaŋ?”
52 Então os judeus começaram a discutir entre si, dizendo: — Como é que este pode nos dar a sua própria carne para comer?
53 Ŋii nɛ Yesu bula piba a bul, “Wutitii nɛ mi bulaa pima, di ma nɛ bi mi-na Nuhuobiine Bie yaraa namia chaŋa, a nyua mi chaliŋ maa, ma bi jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ.
53 Jesus respondeu:
54 Nii-la kala si chaŋ mi yaraa namia, a nyua mi chaliŋ maa, u jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ. Di dunia ma nɛ dɛrɛ, mi jaŋ chisɛ u tiina suuŋ lɛ duu kɛŋ miisiŋ,
54 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue tem a vida eterna, e eu o ressuscitarei no último dia.
55 bɛɛ wiaa mi yaraa namia sɛnɛ ŋaa kudiilee nɛ. Mi chaliŋ ma sɛnɛ ŋaa lii-nyualuŋ nɛ.
55 Pois a minha carne é verdadeira comida, e o meu sangue é verdadeira bebida.
56 Nii-la kala si chaŋ mi yaraa namia-la a nyua mi chal-la, u jaŋ hɛ mi teeŋ a kaa mu wuu, mi ma jaŋ hɛ u teeŋ a kaa mu wuu.
56 Quem come a minha carne e bebe o meu sangue permanece em mim, e eu permaneço nele.
57 Mi Nyimma-la si kɛŋ miisiŋ a tiŋmi ŋii, ŋii nɛ mi ma kɛŋ miisiŋ. Ŋii titia nɛ nii-la ma si chaŋ mi yaraa namia ma jaŋ kɛŋ miisiŋ a tiŋ mi wiaa.
57 Assim como o Pai, que vive, me enviou, e igualmente eu vivo por causa do Pai, também quem de mim se alimenta viverá por mim.
58 Kudiile-la si lii Wia-jaŋ ku tuu nɛ ŋii. U bi naga kudiile-la ma naabalimaba si die aŋ ha suu nɛ. Nii-la kala si dii kudiilee deeŋba, u jaŋ kɛŋ miisi-la si bi dɛrɛ.”
58 Este é o pão que desceu do céu, em nada semelhante àquele que os pais de vocês comeram e, mesmo assim, morreram; quem comer este pão viverá eternamente.
59 Yesu bul wiaa deeŋba duu hɛ Kapɛnam tiŋteeŋ lɛ nɛ aa dagɛ niaa Wii-chuɔlɛ dia lɛ.
59 Jesus disse essas coisas quando ensinava na sinagoga de Cafarnaum.
60 Niaa yuga a faa to Yesu hariŋ, a nii wialiŋ u si bula a bul, “Wiaa deeŋba u síi dagɛ, ba hɛyɛ kiŋkɛŋ. Kubɛɛ nɛ jaŋ wuo jegili wiaa deeŋba?”
60 Muitos dos seus discípulos, tendo ouvido tais palavras, disseram: — Duro é este discurso; quem pode suportá-lo?
61 Ba bi wii-kala bula, ka Yesu jiŋ ari u haritooro-la ka gurimɛ wiaa nɛ a tiŋ wialiŋ u si bula lɛ. Ŋii nɛ u piɛsɛba a bul, “Wiiŋ deeŋ leŋe ma na baaniŋ nɛɛ?
61 Mas Jesus, sabendo por si mesmo que os seus discípulos murmuravam a respeito do que ele havia falado, disse-lhes:
62 Ka di ma nɛ saa fa na mi-na Nuhuobiine Bie di mi miiraa mu lee-la mi si liaa?
62 Que acontecerá, então, se virem o Filho do Homem subir para o lugar onde primeiro estava?
63 Wia Diŋ-zɔŋ-la nɛ ku-la si pila miisi-la si bi dɛrɛ. Nuhuobiine yaraa doluŋ-na ŋaa pɛi nɛ. U bi miisi-la si bi dɛrɛ wuo pa. Wia Diŋ-zɔŋ-la wiaa nɛ mi bula pima. Ba jaŋ pima miisi-la si bi dɛrɛ.
63 O Espírito é o que vivifica; a carne para nada aproveita. As palavras que eu lhes tenho falado são espírito e são vida.
64 Ama ma dɔŋsuŋ bi mi wiaa laa dii.” Buŋbuŋ kala Yesu fa jiŋ nialiŋ si bi u wiaa laa dii nɛ ari nii-la si jaŋ joŋu yallɛ.
64 Mas há descrentes entre vocês. Ora, Jesus sabia, desde o princípio, quais eram os que não criam e quem iria traí-lo.
65 Ŋii nɛ Yesu bira bul, “Wiiŋ deeŋ wiaa nɛ tii mi bula pima ari nuu-kala bi jaŋ wuo kɔ mi teeŋ, see di mi Nyimma pi u tiina woŋbiiŋ duu wuo kɔ.”
65 E prosseguiu:
66 A tiŋ wiiŋ deeŋ wiaa ni-daŋ-la fa si to u hariŋ, ba miirɛ hariŋ.
66 Diante disso, muitos dos seus discípulos o abandonaram e já não andavam com ele.
67 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛ u haritooroo fii ari balia-la a bul, “Ma ma cho di ma miirɛ mi hariŋ nɛɛ?”
67 Então Jesus perguntou aos doze:
68 Ŋii nɛ Saamɔŋ Piita piɛsu a bul, “La Tiina, kubɛɛ teeŋ nɛ saa la ma jaŋ mu? Wialiŋ ŋ síi bul níi pi niaa miisi-la si bi dɛrɛ.
68 Simão Pedro respondeu: — Senhor, para quem iremos? O senhor tem as palavras da vida eterna,
69 Lɛɛlɛ la laa dii a jiŋ ari ŋ nɛ ŋaa Wia Tuɔ-pul Tiina.”
69 e nós temos crido e conhecido que o senhor é o Santo de Deus.
70 Ŋii nɛ Yesu piɛsɛba a bul, “Ma niaa fii ari balia dee mi liisɛɛ? Ama ma dɔŋɔ ŋaa diŋdɔŋ nɛ a ŋaa Sitaani tiina.”
70 Então Jesus lhes disse:
71 Judas, Saamɔŋ Isikarɔt bie wiaa nɛ u faa bul ŋii. U fa hɛ u haritooro-la fii ari baliamiŋ tuɔŋ nɛ, ama u nɛ fa jaŋ joŋ Yesu yallɛ.
71 Ele se referia a Judas, filho de Simão Iscariotes, porque este, sendo um dos doze, era quem o haveria de trair.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar João 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.