Atos 17
Yesu Kiristito Wu-Zɔŋŋɔɔ (Ghana) (SIL) vs ACF
1 Ba síi viiri ŋii, ba mu to taŋ kubala baa yirɛ Aŋfiipolis, a bira sii dimɛ a to taŋ dɔŋɔ maa baa yirɛ Apoloonia, a lii dimɛ a mu taŋ kubala baa yirɛ Tɛsalonaaka. Ju̱u tiŋŋaa Wii-chuɔlɛ dia fa hɛ dimɛ.
1 E passando por Anfípolis e Apolônia, chegaram a Tessalônica, onde havia uma sinagoga de judeus.
2 Pɔɔl mu juu Wii-chuɔlɛ dia ari u si vɛnɛɛ ŋaa ŋii lee-na kala. Chɛ-wiesii-la chɛɛŋ yɔsuŋ batori pɛgɛ, ba di niaa vuvuurɛ Wia wiaa.
2 E Paulo, como tinha por costume, foi ter com eles; e por três sábados disputou com eles sobre as Escrituras,
3 U karimɛ Wia teniŋ piba a dagɛba ŋii ari u si maga di Yesu na hɛɛŋ a suu aŋ bira sii suuŋ lɛ, a bira bula piba ari Yesu deeŋ u si bul u wiaa piba nɛ ŋaa Kirisito.
3 Expondo e demonstrando que convinha que o Cristo padecesse e ressuscitasse dentre os mortos. E este Jesus, que vos anuncio, dizia ele, é o Cristo.
4 Nialiŋ dɔŋsuŋ laa wialiŋ dii a pɛ Pɔɔl ari Saalas lɛ. Ba tuɔŋ Giriik tiŋŋaa ari haala-la si ŋaa ni-balaa ba taŋ lɛ ma yuga a laa wialiŋ dii a pɛba lɛ.
4 E alguns deles creram, e ajuntaram-se com Paulo e Silas; e também uma grande multidão de gregos religiosos, e não poucas mulheres principais.
5 Ŋii nɛ Ju̱u tiŋŋaa yaraa bibieri. Ba chɛ kɛsɛ nyu-duo tiŋŋaa si yie bibaarɛ woŋbiee ari yɔsuŋ tuɔŋ a pɛ ba titia lɛ. Ba bira chɛ kɛsɛ niaa dɔŋsuŋ, ba kala hilimi di ba kɛŋ taŋ-la kala a vugimɛ. Ba mu juu Jeesiŋ dia di ba chɛ Pɔɔl ari Saalas di ba kɛŋba kaa ku lii niaa tuɔŋ.
5 Mas os judeus desobedientes, movidos de inveja, tomaram consigo alguns homens perversos, dentre os vadios e, ajuntando o povo, alvoroçaram a cidade, e assaltando a casa de Jasom, procuravam trazê-los para junto do povo.
6 Ba biba naa aŋ kɛŋ Jeesiŋ ari nialiŋ dɔŋsuŋ si laa Yesu wiaa dii a lɛrɛba lii ba taŋ kuhiasiŋ teeŋ, aŋ ŋiŋaa goŋ a bul, “Niaa deeŋba chei lee kala nɛ aŋ lɛɛlɛ kɔ la jaŋ.
6 E, não os achando, trouxeram Jasom e alguns irmãos à presença dos magistrados da cidade, clamando: Estes que têm alvoroçado o mundo, chegaram também aqui;
7 Ka Jeesiŋ laaba bil u dia lɛ. Ba kala chei wii-la la kuori-baliŋ si bile nɛ aŋ bul di kuori dɔŋ nɛ hɛ dimɛ, baa yirɛ Yesu.”
7 Os quais Jasom recolheu; e todos estes procedem contra os decretos de César, dizendo que há outro rei, Jesus.
8 Wiaa deeŋba ba si bula ŋaa nialiŋ ari ba taŋ kuhiasiŋ kala bi jiŋ wii-la kala ba si jaŋ ŋaa.
8 E alvoroçaram a multidão e os principais da cidade, que ouviram estas coisas.
9 Ŋii nɛ taŋ kuhiasiŋ ŋaa Jeesiŋ ari u naŋdɔŋsuŋ liisɛ ta-time, aŋ ka ba leŋba.
9 Tendo, porém, recebido satisfação de Jasom e dos demais, os soltaram.
10 Taŋ si bire, nialiŋ si laa Yesu wiaa dii ŋaa Pɔɔl ari Saalas lii mu Biriya. Ba si yi Biriya, ba mu juu Ju̱u tiŋŋaa Wii-chuɔlɛ dia.
10 E logo os irmãos enviaram de noite Paulo e Silas a Beréia; e eles, chegando lá, foram à sinagoga dos judeus.
11 Lee-la Ju̱u timma-la kpia Ju̱u timma-la si hɛ Tɛsalonaaka lɛ. Ba chaga laa Wia niiŋ wialiŋ ari na-kpariŋ a kikarimɛ Wia teniŋ ari siifiɛsiŋ tapulii-na kala, di ba na di wialiŋ sɛnɛ ŋaa wutitiiba nɛ.
11 Ora, estes foram mais nobres do que os que estavam em Tessalônica, porque de bom grado receberam a palavra, examinando cada dia nas Escrituras se estas coisas eram assim.
12 Ba tuɔŋ niaa yuga nɛ laa Yesu wiaa dii. Giriik tiŋŋaa haalaa si ŋaa ni-balaa ari ba baalaa kala laa Yesu wialiŋ dii.
12 De sorte que creram muitos deles, e também mulheres gregas da classe nobre, e não poucos homens.
13 Ju̱u timma-la si hɛ Tɛsalonaaka lɛ nia di Pɔɔl bira bul Wia wiaa Biriya ma lɛ. Ba sii mu dimɛ maa a nyisɛ ni-daŋ-la hɛ.
13 Mas, logo que os judeus de Tessalônica souberam que a palavra de Deus também era anunciada por Paulo em Beréia, foram lá, e excitaram as multidões.
14 Ŋii nɛ nialiŋ si laa Yesu wiaa dii ŋaa Pɔɔl lii a mu mugi-baliŋ niiŋ, ka Saalas ari Timoti bi mua aŋ hɛ Biriya lɛ.
14 No mesmo instante os irmãos mandaram a Paulo que fosse até ao mar, mas Silas e Timóteo ficaram ali.
15 Niaa dɔŋsuŋ lii Biriya a to Pɔɔl hariŋ, a kɛnu kaa mu Atɛŋ. Pɔɔl miira tiŋba di ba mu bula pi Saalas ari Timoti di ba ku chemu lima.
15 E os que acompanhavam Paulo o levaram até Atenas, e, recebendo ordem para que Silas e Timóteo fossem ter com ele o mais depressa possível, partiram.
16 Pɔɔl si hɔŋ Atɛŋ lɛ a gbigbɛrɛ Saalas ari Timoti, u na di daalusuŋ su̱ taŋ-la kala lɛ. U tuɔŋ faasa viisi.
16 E, enquanto Paulo os esperava em Atenas, o seu espírito se comovia em si mesmo, vendo a cidade tão entregue à idolatria.
17 Ŋii nɛ Pɔɔl mu Ju̱u tiŋŋaa Wii-chuɔlɛ dia. U bul Wia wiaa pi Ju̱u tiŋŋaa ari nialiŋ síi fá Wia, ba kaa lɛrɛ. U yie juu yɔbɔ maa chɛɛ-na kala a bul Wia wiaa a pi nialiŋ si yie kɔ dimɛ.
17 De sorte que disputava na sinagoga com os judeus e religiosos, e todos os dias na praça com os que se apresentavam.
18 Kerichiba-la dɔŋsuŋ síi to Epikuuras woŋbiiŋ ari Sitɔik kerichiba dɔŋsuŋ ma ku nau. Niaa dɔŋsuŋ ma piɛsɛ, “Bɛɛ kiaa nɛ ni-yaariŋ deeŋ ma chinaa bul?” Dɔŋsuŋ ma si, “U naga veŋ-falii wiaa nɛ u bubul.” Pɔɔl si yie bul Yesu wiaa ari u si sii suuŋ lɛ nɛ tii ba bul ŋii.
18 E alguns dos filósofos epicureus e estóicos contendiam com ele; e uns diziam: Que quer dizer este paroleiro? E outros: Parece que é pregador de deuses estranhos; porque lhes anunciava a Jesus e a ressurreição.
19 Ŋii nɛ ba kɛnu kaa mu ba si yie hilimi dia-la lɛ baa yirɛ Ariyɔpagis a bul, “La cho di la nii wu-faliŋ deeŋ wiaa ŋ síi dagu nɛ.
19 E tomando-o, o levaram ao Areópago, dizendo: Poderemos nós saber que nova doutrina é essa de que falas?
20 Wialiŋ dɔŋsuŋ ŋ síi bul ŋaa wu-kpuŋkperisiŋ nɛ la teeŋ. La saa cho di la nii ba bubuɔŋ nɛ woruŋ.”
20 Pois coisas estranhas nos trazes aos ouvidos; queremos pois saber o que vem a ser isto
21 Atɛŋ niaa ari ba nuhuɔraa kala bi wii-kala kaa pɛ, see di ba bul wu-falia-la ba si nia a pi niaa, a ma cho di ba jegile nii wu-falaa niaa teeŋ. Ba wiiŋ kala nɛ ŋii.
21 (Pois todos os atenienses e estrangeiros residentes, de nenhuma outra coisa se ocupavam, senão de dizer e ouvir alguma novidade).
22 Ŋii nɛ Pɔɔl sii chiŋ nialiŋ fa si hilime tutuɔbaaniŋ a bula piba a bul, “Mi si kɔ daha, mi na ari ma cho vuiaa kpaariŋ nɛ woruŋ.
22 E, estando Paulo no meio do Areópago, disse: Homens atenienses, em tudo vos vejo um tanto supersticiosos;
23 Mi síi gɔllɛ ma taŋ lɛ, mi na ma vesiŋ. Mi bira na koruŋ maa ma si saa. Ŋla nɛ ma tuuro hɛu lɛ, ‘Wia-la la si bi jiŋ di-kpaariŋ lɛ ŋla.’ ” Ŋii nɛ Pɔɔl bira bul, “Wia-la ma síi chuɔlɛ aŋ buu jiŋ, u wiaa nɛ mi bulaa pima ŋii.
23 Porque, passando eu e vendo os vossos santuários, achei também um altar em que estava escrito: AO DEUS DESCONHECIDO. Esse, pois, que vós honrais, não o conhecendo, é o que eu vos anuncio.
24 Wia-la si ŋaa dunia ari kuŋ-kala si hɛ dimɛ, a ŋaa wia nyuŋ ari tiŋteeŋ kala Tiina, u bi lee-la nuhuobiine si saa aa kpaarɛ vuiaa ka juu.
24 O Deus que fez o mundo e tudo que nele há, sendo Senhor do céu e da terra, não habita em templos feitos por mãos de homens;
25 U bi naga u si chɛ kuŋ ka nɛ tii uu chɛ nuhuobiinee tima pu. U nɛ pi nuhuobiinee miisiŋ ari wiese ari kuŋ-kuŋ-kala.
25 Nem tampouco é servido por mãos de homens, como que necessitando de alguma coisa; pois ele mesmo é quem dá a todos a vida, e a respiração, e todas as coisas;
26 Wia fa ŋaa ni-bala nɛ buŋbuŋ-la. Ni-bala-la lɛ nɛ dunia niaa ta-geŋtisiŋ kala to kɔ. Ba hɔŋ dunia sɛmɛ kala. Ka di u ŋaaba, u nɛ dagɛ bua-la ba si jaŋ kɛŋ miisiŋ, ari lere-la kala ba si jaŋ hɔŋ.
26 E de um só sangue fez toda a geração dos homens, para habitar sobre toda a face da terra, determinando os tempos já dantes ordenados, e os limites da sua habitação;
27 U ŋaaba ŋii di ba wuo bee chɛu a lilaarɛ lee-kala di ba nau. Ama Wia saa bi di-bolii hɛ. U kpagɛla kuŋ-kala nɛ.
27 Para que buscassem ao Senhor, se porventura, tateando, o pudessem achar; ainda que não está longe de cada um de nós;
28 Nuu kubala nɛ bula ari u doluŋ lɛ nɛ la kɛŋ miisiŋ aa vɛŋ a hɛ dimɛ. U saa ŋaa wutitii. Ma gɔgɔ diŋdɛnnɛɛ dɔŋsuŋ ma fa bul ŋii a bul ari la ŋaa u biiriŋ nɛ.
28 Porque nele vivemos, e nos movemos, e existimos; como também alguns dos vossos poetas disseram: Pois somos também sua geração.
29 La saa si ŋaa u biiriŋ, u bi maga di la biinɛ Wia nagɛ kialiŋ nuhuobiine si kɛŋ sɛlimɛ kaa mɛ, koo ku-la ba si kɛŋ hɔɔŋ koo tabiiŋ kaa ŋaa nɛ. U bi naga kiaa deeŋba nuhuobiine si kɛŋ u wu-jimiŋ kaa ŋaa nɛ.
29 Sendo nós, pois, geração de Deus, não havemos de cuidar que a divindade seja semelhante ao ouro, ou à prata, ou à pedra esculpida por artifício e imaginação dos homens.
30 Bua-la lɛ nuhuobiinee si buu jiŋ, u fa tɔrikɔ nɛ ba nyuŋ. Ama lɛɛlɛ u bula pipi nuu-kala lee-na kala di ba birima lii ba haachɛba lɛ,
30 Mas Deus, não tendo em conta os tempos da ignorância, anuncia agora a todos os homens, e em todo o lugar, que se arrependam;
31 bɛɛ wiaa u hɛ tapulii nɛ u si jaŋ dii dunia niaa kala sariya ari tuɔ-bala. U jaŋ to nuhuobiiŋ-la lɛ u si liisa nɛ a dii sariya-la. Nii-la si suba, u chisu suuŋ lɛ, di nuu-kala wuo jiŋ ari wutitii nɛ.”
31 Porquanto tem determinado um dia em que com justiça há de julgar o mundo, por meio do homem que destinou; e disso deu certeza a todos, ressuscitando-o dentre os mortos.
32 Nialiŋ si nia ari Pɔɔl bul suuŋ siiniŋ lɛ wiaa, ba dɔŋsuŋ mumɔmu, ama dɔŋsuŋ ma si di ba cho duu maachie bira bul wii-la di ba nii.
32 E, como ouviram falar da ressurreição dos mortos, uns escarneciam, e outros diziam: Acerca disso te ouviremos outra vez.
33 Ŋii nɛ Pɔɔl sii a lii lee-la ba si hilime.
33 E assim Paulo saiu do meio deles.
34 Niaa dɔŋsuŋ laa wialiŋ dii a to u hariŋ. Ba tuɔŋ dɔŋɔ baa yirɛ Dayɔnaasias. U fa hɛ nialiŋ síi hilimi Ariyɔpagis dia-la tuɔŋ dɔŋɔ nɛ. Haal kubala maa baa yirɛ Damaris ari niaa ma dɔŋsuŋ laa wialiŋ dii.
34 Todavia, chegando alguns homens a ele, creram; entre os quais foi Dionísio, areopagita, uma mulher por nome Dâmaris, e com eles outros.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 17, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.