Lucas 7
Sfanta Biblie (RON_BAYASH) vs NTLH
NTLH Nova Tradução na Linguagem de Hoje 2000
1 Kănd u fost gata ku svatu šje svite alu lumi, jăl u mers ăm varuš dă Kafarnaum.
1 Quando Jesus acabou de dizer essas coisas ao povo, foi para a cidade de Cafarnaum.
2 Akulo are stotnikkari ave sluga pă kari ăl cjenile šă kari are aša bičag dă are pă morči.
2 Havia ali um oficial romano que tinha um empregado a quem estimava muito. O empregado estava gravemente doente, quase morto.
3 Stotnik u auzăt da Isusšă u mănat pă orikic Židovkari asre glavni la jăl, šă să să arožji, să vijă să ăntremi pă sluga aluj.
3 Quando o oficial ouviu falar de Jesus, enviou alguns líderes judeus para pedirem a ele que viesse curar o seu empregado.
4 Jej ur vinjit la Isus šă să aruga tari la jăl să vijă. Jej u zăs: “Omusta anume zaslužulešći să fašj aje păntru jăl
4 Eles foram falar com Jesus e lhe pediram com insistência: — Esse homem merece, de fato, a sua ajuda,
5 daje kă plašji pă narodu anostru, šă jăl ăj ala kari u făkut sinagogă păntru noj.”
5 pois estima muito o nosso povo e até construiu uma sinagoga para nós.
6 Isus u mers ku jej. Šă jăl no mers dăparći dă la kasa, kănd stotnik u mănat pă urtašji aluj să zăkă: “Domnu, nu či činji să vij ăm kasa ame kă ju nu mes vredan să vijă tu dăsup krovu amnjov!
6 Então Jesus foi com eles. Porém, quando já estava perto da casa, o oficial romano mandou alguns amigos dizerem a Jesus: — Senhor, não se incomode, pois eu não mereço que entre na minha casa.
7 Kă njiš ju nu mă smatralăsk kă mes vredan să vjuv la činji. Aša numa ză vorba dă pă loku hunđi ješć šă sluga amnjov u fi ăntrimat.
7 E acho também que não mereço a honra de falar pessoalmente com o senhor. Dê somente uma ordem, e o meu empregado ficará bom.
8 Kă šă ju mes kătănă kari trăbă să apukă zapovjedur dă la vođa amnjov, ka kum am kătănj dăsupă minji kari trăbă să mă askulči. Ju kănd zapovijedalaskă alu unu: ‘Dući!’, šă jăl merži, šă alu aluje: ‘Hajdi!’, šă jăl vinji, šă alu sluga amnjov kănd ăj zăk: ‘Fă asta!’, šă jăl fašji.”
8 Eu também estou debaixo da autoridade de oficiais superiores e tenho soldados que obedecem às minhas ordens. Digo para um: “Vá lá”, e ele vai. Digo para outro: “Venha cá”, e ele vem. E digo também para o meu empregado: “Faça isto”, e ele faz.
9 Kănd Isus u auzăt aje šje u zăs, jăl su ămirat, šă su ăntors la gărmadă šje ăl sljedile šă jăl lju zăs: “Ju vă zăk kă njiš pă unu Židov dăm Izrael nam aflat ku dăstafel vjeră!”
9 Jesus ficou muito admirado quando ouviu isso. Então virou-se e disse para a multidão que o seguia:
10 Kănd heje mănac dăla stotnik su ăntors akasă, jej or aflat pă sluga sănătos.
10 Aí os amigos do oficial voltaram para a casa dele e encontraram o empregado curado.
11 Dă pă aje, Isus u mers ăm varuš šje să čamă Nain.Učenici aluj šă gărmadă dă lumi umbla dă pă jăl.
11 Pouco tempo depois Jesus foi para uma cidade chamada Naim. Os seus discípulos e uma grande multidão foram com ele.
12 Ali kum ur vinjit dă apropi la uša dă varuš, u văzut kum dušje pă om mort să ăl ăngropi. Mumăsa alu omula mort are vădoja, šă je ave čar unu fišjor. Šă la mărmănči măržje multă lumi.
12 Quando ele estava chegando perto do portão da cidade, ia saindo um enterro. O defunto era filho único de uma viúva, e muita gente da cidade ia com ela.
13 Kănd u văzutu Domnu, jăl ave milă, šă ju zăs: “Nu plănžji.”
13 Quando o Senhor a viu, ficou com muita pena dela e disse:
14 Atunšje jăl u pus măna pă kărpašo,šă ominji šje ăl dušje u stat. Atunšje jăl u zăs: “Fišjorulji, ju ac zăk: ‘Skolăći!’ ”
14 Então ele chegou mais perto e tocou no caixão. E os que o estavam carregando pararam. Então Jesus disse:
15 Šă omu mort su skulat šă su apukat să svitaskă šă Isus lu datălă la mumăsa.
15 O moço sentou-se no caixão e começou a falar, e Jesus o entregou à mãe.
16 Mari frikă u kăzut pă jej toc šă su apukat să hvalalaskă pă Dimizov, šă zăšje: “Mari prorok u vinjit ăntri noj! Dimizov u vinjit să ažuči alu lume aluj.”
16 Todos ficaram com muito medo e louvavam a Deus, dizendo: — Que grande
17 Šă hiru dă asta u mers ăm Judeja šă okolo.
17 Essas notícias a respeito de Jesus se espalharam por todo o país e pelas regiões vizinhas.
18 Učenici alu Ivanăj spunje dă kutotu šje să događale. Kapu Ivan u čimat pă doj učenikur aluj
18 Os discípulos de João Batista contaram tudo isso a ele. Aí João chamou dois deles
19 šă lju mănat la Domnu să ăl ăntrebi: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
19 e os enviou ao Senhor Jesus para perguntarem: “O senhor é aquele que ia chegar ou devemos esperar outro?”
20 Kănd u ažuns jej la Isus, jej u zăs kă Ivan šje bučază nju mănat să či ăntribănj: “Ješć tu ala kari Dimizov u zăs kă trăbă să vijă ili trăbă să aščiptănj pă altu?”
20 Então eles foram até o lugar onde Jesus estava e disseram: — João Batista nos mandou perguntar o seguinte: o senhor é aquele que ia chegar ou devemos esperar outro?
21 Isus baš ăntrima atunšje pă multă lumi dăm bičišugur, mukur šă lji oslobodule dăm rov duh, šă alu mulc ominj orb lji dăđe să vadă dăm tot sufljitu.
21 Naquele momento Jesus curou muitas pessoas das suas doenças e dos seus sofrimentos, expulsou espíritos maus e também curou muitos cegos.
22 Isus lju ăntors vorba: “Dušjec ăm napoj la Ivan šă spunjecăj šje ac văzut šă ac auzăt, šje ăm făkut: kă orbi ăs ăntrimac, šă poći viđe, šlagărzăci poći umbla, gubavci să čistilešči, šă surži poći să audă, morci să skolă ăm kust, šă alu sărašj propovijedalešči Hir fălos.
22 Depois respondeu aos discípulos de João:
23 Šă blagoslovulit ăj om kari nu află njimika ăm minji šje poći uvredălaskă.”
23 E felizes são as pessoas que não duvidam de mim!
24 Kănd u fužjit glasnici alu Ivan ăndărăt, Isus su apukatăsă să spujă alu gărmadă dă Ivan: “Šje ac mers să viđec ăm pustinjă? Trskă kum să ljagăna pă vănt? Naravno kă nu!
24 Quando os discípulos de João foram embora, Jesus começou a dizer ao povo o seguinte a respeito de João:
25 Ili šje ac mers să viđec? Atunšje ac mers să viđec kum ăj ămbărkată ăm šjefelj colji delj măndri? Naravno kă nu!Eje kari ăs măndru ămbrăkac šă kustă ăm luksuz, pă eje lji pućec afla ăm palačur dă kraljur.
25 O que foram ver? Um homem bem-vestido? Ora, os que se vestem bem e vivem no luxo moram nos palácios!
26 Atunšje šje ac mers să viđec? Pă prorok? Naravno kă da! Ju vă zăk, šă maj mult dă prorok!
26 Então me digam: o que foram ver? Um
27 Jăl ăj om dă kari aj skris ăj ăm svăntă kenvija:
27 Porque João é aquele a respeito de quem as
28 Anume vă zăk, dăm toc ominj kari su avutăsă, nu are maj mari dă kit dă Ivan. Ali majmikă ăm kraljevstva alu Dimizov ăj maj mari dă jăl!”
28 — Eu digo a vocês que de todos os homens que já nasceram João é o maior. Porém quem é o menor no
29 Toc kari u auzăt ur priznalit kă šje Dimizov ănvacă ăj benji, čak šă carinici. Eje ăs kari Ivan lju bučuzat.
29 Os cobradores de impostos e todo o povo ouviram isso. Eles eram aqueles que haviam obedecido às ordens justas de Deus e tinham sido batizados por João.
30 Ali farizeji šă učitelji dă zakonu alu Mojsije ur odbjilit planu alu Dimizov šje ave păntru jej. Jej ur odbjilit să lji bučeži Ivan.
30 Mas os fariseus e os mestres da Lei não quiseram ser batizados por João e assim rejeitaram o plano de Deus para eles.
31 Isus u zăs atunšje: “Ku šje să usporedilenj pă ešće ominj ăm asta vremi? Kum samănă jej?
31 E Jesus terminou, dizendo:
32 Jej ăs ka kupiji mišj šje njimik nu lji pasalešći, kari šađi pă trg, šă să čamă una pă alt:
32 Elas são como crianças sentadas na praça. Um grupo grita para o outro:
33 Aša kănd u vinjit Ivan šje bučază jăl nu mănka pită njiš nu bije vin, mar voj ac zăs: ‘Jăl ari drak ăm jăl!’
33 João Batista jejua e não bebe vinho, e vocês dizem: “Ele está dominado por um demônio.”
34 Šă ju, Fišjoru alu Omu, am vinjit, šă ju mănkam šă bjem, ali voj zăšjec: ‘Ujtăcăvă! Flămănd šă butor, urtaku lu carinici šă alu grešnici!’
34 O
35 Ali mudrostu alu Dimizov su arătat kă ăj anume dă la toc kari u apukat.”
35 Mas aqueles que aceitam a sabedoria de Deus mostram que ela é verdadeira.
36 Unu dăm farizej Šimun, lor čimatulă pă jăl pă večeră, aša Isus u mers la farizejula akasă šă šu aflatusă lok la masă.
36 Um fariseu convidou Jesus para jantar. Jesus foi até a casa dele e sentou-se para comer.
37 Dăm turdată u vinjit una tari grešnă mujeri, kari u saznalit kă jăl ăj akulo šă kă mănănkă la farizej,šă je u vinjit akulo, u adus tari skumpă uloj ku miros ăm skumpă ujagă dăm petră.
37 Naquela cidade morava uma mulher de má fama. Ela soube que Jesus estava jantando na casa do fariseu. Então pegou um frasco feito de alabastro , cheio de perfume,
38 Je u stat dănapoju aluj, la pišjorilje aluj, šă su apukat să plăngă. Atunšje su apukat să ăj spelji pišjorilje aluj ku lăkrmilje alji, šă să aščargă pišjorilje ku păru alji. Je ăj săruta pišjorilje aluj, šă ku uloj mănže.
38 e ficou aos pés de Jesus, por trás. Ela chorava e as suas lágrimas molhavam os pés dele. Então ela os enxugou com os seus próprios cabelos. Ela beijava os pés de Jesus e derramava o perfume neles.
39 Kănd u văzut aje farizeju Šimun kari lu čimatulă pă večeră, jăl să ăngănđe ăm jăl săngur: “Să fijă omusta anume prorok, jăl ar šći kă je ăj tari grešnă mujeri.”
39 Quando o fariseu viu isso, pensou assim: “Se este homem fosse, de fato, um profeta , saberia quem é esta mulher que está tocando nele e a vida de pecado que ela leva.”
40 Isus ju zăs: “Ju am šjeva să ac zăk cijă Šimun.” Šă Šimun u zăs: “Učitelju ză.”
40 Jesus então disse ao fariseu: — Fale, Mestre! — respondeu Simão.
41 Isus u vorbit: “Are om kari dăđe kečinj šă jăl ave doj daturaš. Unu ji are dator petsto banj dăm aržjint a halalănt pedeset banj dăm aržjint.
41 Jesus disse:
42 Njiš unu dăm jej nu u dat a nu ave dăm šje să ăj ăntork, šă omula u jirtat alu amăndoj. Aku spunjec kari ar trăbuji să ăl plakă maj tari?”
42 mas nenhum dos dois podia pagar ao homem que havia emprestado. Então ele perdoou a dívida de cada um. Qual deles vai estimá-lo mais?
43 Šimun ju ăntors vorba: “Kă ar trăbuji să fijă ala alu kari ju jirtat maj mult.” Isus ju zăs: “Benji aj prosudulit.”
43 — Eu acho que é aquele que foi mais perdoado! — respondeu Simão.
44 Atunšje su ăntors la mujere šă jăl u zăs alu Šimun: “U vejs pă mujeresta? Ju am vinjit ăm kasa ata ali nu maj dat apă păntru pišjorilje amelji,a je mu lju spălat ku lăkrmilje šă lju aščers ku păru alji.
44 Então virou-se para a mulher e disse a Simão:
45 Nu maj sărutatămă pă minji, ali je mu surătat pišjorilje dă kănd u vinjit ăm nontru, no stat să mă sărući.
45 Você não me beijou quando cheguei; ela, porém, não para de beijar os meus pés desde que entrei.
46 Tu nu maj unsă kapu ku uloj ali je mu unsă kapu amnjov ku uloj ku parfem.
46 Você não pôs azeite perfumado na minha cabeça , porém ela derramou perfume nos meus pés.
47 Dăm asta rănd ju ăc zăk cijă: ‘Mulći grehur jisă jirtaći, daje kă mu plăkut tari. Alu ala kari ari maj pucănj dă jirtat, ala maj pucăn mu arătat plăkătură.’”
47 Eu afirmo a você, então, que o grande amor que ela mostrou prova que os seus muitos pecados já foram perdoados. Mas onde pouco é perdoado, pouco amor é mostrado.
48 Atunšje u zăs alu mujere: “Grehurlje atelji ăs jirtaći.”
48 Então Jesus disse à mulher:
49 Atunšje eje kari asre la masă ku jăl sur apukat să svitaskă una ku alt: “Šinji ar puće asta să fijă kari šă grehurlje jartă?”
49 Os que estavam sentados à mesa começaram a perguntar: — Que homem é esse que até perdoa pecados?
50 A jăl u zăs alu mujere: “Ănkriđala ata ću spasalit. Dući ăm putuljală.”
50 Mas Jesus disse à mulher:
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Lucas 7, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.