Juízes 9
mri2012 (MRI2012) vs NVI
1 Nā, ka haere a Apīmereke tama a Ierupāra ki Hekeme ki ngā tungāne o tōna whaea, ā, ka kōrero ki a rātou, ki te hapū katoa anō hoki o te whare o te pāpā o tōna whaea, ka mea,
1 Abimeleque, filho de Jerubaal, foi aos irmãos de sua mãe em Siquém e disse a eles e a todo o clã da família de sua mãe:
2 “Tēnā, kī atu ki ngā taringa o ngā tāngata katoa o Hekeme, ‘Ko tēhea te mea pai ki a koutou, ko ngā tāngata e whitu tekau, ko ngā tama katoa a Ierupāra, hei kīngi mō koutou, kia kotahi rānei te tangata hei kīngi mō koutou?’ Kia mahara hoki he wheua, ahau nō koutou, he kikokiko nō koutou.”
2 "Perguntem a todos os cidadãos de Siquém: O que é melhor para vocês: ter todos os setenta filhos de Jerubaal governando sobre vocês, ou somente um homem? Lembrem-se de que eu sou sua própria carne".
3 Nā, ka kōrerotia e ngā tungāne o tōna whaea ēnei kupu katoa mōna ki ngā taringa o ngā tāngata katoa o Hekeme, ā, ka anga ō rātou ngākau ki te aru i a Apīmereke; i mea hoki rātou, “Ko tō tātou teina ia.”
3 Os irmãos de sua mãe repetiram tudo aos cidadãos de Siquém, e estes se mostraram propensos a seguir Abimeleque, pois disseram: "Ele é nosso irmão".
4 Nā, ka hōmai e rātou ki a ia ētahi hiriwa, e whitu tekau, i roto i te whare o Paara-Periti, ā, ka utua e Apīmereke ki aua mea ētahi tāngata wairangi, he hunga hīkaka, ā, aru ana rātou i a ia.
4 Deram-lhe setenta peças de prata tiradas do templo de Baal-Berite, as quais Abimeleque usou para contratar alguns desocupados e vadios, que se tornaram seus seguidores.
5 Nā, ka haere ia ki te whare o tōna pāpā ki Opora, ā, patua iho e ia ōna tuākana, ōna tēina, ngā tama a Ierupāra, e whitu tekau ngā tāngata, i runga i te kōhatu kotahi; otiia i mahue a Iotama te tama whakaotinga a Ierupāra; i piri hoki ia.
5 Foi à casa de seu pai em Ofra e matou seus setenta irmãos, filhos de Jerubaal, sobre uma rocha. Mas Jotão, o filho mais novo de Jerubaal, escondeu-se e escapou.
6 Nā, ka huihui ngā tāngata katoa o Hekeme, rātou ko te whare katoa o Miro, ā, ka haere, ka mea i a Apīmereke hei kīngi, ki te oki i te pou i Hekeme.
6 Então todos os cidadãos de Siquém e de Bete-Milo reuniram-se ao lado do Carvalho, junto à coluna de Siquém, para coroar Abimeleque rei.
7 Ā, ka kōrerotia ki a Iotama, nā, ka haere ia, ā, tū ana i runga i te tihi o Maunga Keritimi; nā, ka ara tōna reo, ka karanga, ka mea ki a rātou, “Whakarongo mai ki ahau, e ngā tāngata o Hekeme, kia whakarongo ai te Atua ki a koutou.
7 Quando Jotão soube disso, subiu ao topo do monte Gerizim e gritou para eles: "Ouçam-me, cidadãos de Siquém, para que Deus os ouça.
8 I haere ngā rākau ki te whakawahi i tētahi kīngi mō rātou, ā, ka mea ki te ōriwa, ‘Ko koe hei kīngi mō mātou.’
8 Certo dia as árvores saíram para ungir um rei para si. Disseram à oliveira: ‘Seja o nosso rei! ’
9 “Nā, ka mea te ōriwa ki a rātou, ‘Kia whakarērea koia e ahau tōku mōmonatanga, tāku mea i whai korōria ai te Atua, te tangata, ā, kia haere ki runga i ngā rākau tīwhaiwhai ai?’
9 "A oliveira, porém, respondeu: ‘Deveria eu renunciar ao meu azeite, com o qual se presta honra aos deuses e aos homens, para dominar sobre as árvores? ’
10 “Nā, ka mea ngā rākau ki te piki, ‘Haere mai hei kīngi mō mātou.’
10 "Então as árvores disseram à figueira: ‘Venha ser o nosso rei! ’
11 “Anō rā ko te piki ki a rātou, ‘Kia whakarērea koia e ahau tōku reka me ōku hua pai, ā, kia haere ki runga i ngā rākau tīwhaiwhai ai?’
11 "A figueira, porém, respondeu: ‘Deveria eu renunciar ao meu fruto saboroso e doce, para dominar sobre as árvores? ’
12 “Kātahi ka mea ngā rākau ki te wāina, ‘Haere mai koe hei kīngi mō mātou.’
12 "Depois as árvores disseram à videira: ‘Venha ser o nosso rei! ’
13 “Nā, ka mea te wāina ki a rātou, ‘Kia whakarērea koia e ahau tōku wāina e whakahari nei i te Atua, i te tangata, ā, kia haere ki runga i ngā rākau tīwhaiwhai ai?’
13 "A videira, porém, respondeu: ‘Deveria eu renunciar ao meu vinho, que alegra os deuses e os homens, para ter domínio sobre as árvores? ’
14 “Nā, ka mea ngā rākau katoa ki te taraheke, ‘Haere mai hei kīngi mō mātou.’
14 "Finalmente todas as árvores disseram ao espinheiro: ‘Venha ser o nosso rei! ’
15 “Nā, ka mea te taraheke ki ngā rākau, ‘Ki te mea he pono tā koutou whakawahi i ahau hei kīngi mō koutou, haere mai ki raro ki tōku taumarumarutanga iho okioki ai, ā, ki te kāhore, kia puta atu he ahi i roto i te taraheke hei kai i ngā hīta o Repanōna.’
15 "O espinheiro disse às árvores: ‘Se querem realmente ungir-me rei sobre vocês, venham abrigar-se à minha sombra; do contrário, sairá fogo do espinheiro e consumirá até os cedros do Líbano! ’
16 “Nā, ki te mea he pono, he tika, tā koutou mahi, i a koutou i mea nei i a Apīmereke hei kīngi, ki te pai hoki tā koutou mahi ki a Ierupāra rātou ko tōna whare, ki te mea hoki i rite ki ngā mahi a ōna ringa tā koutou i mea ai ki a ia –
16 "Será que vocês agiram de fato com sinceridade quando fizeram Abimeleque rei? Foram justos com Jerubaal e sua família, como ele merecia?
17 nā tōku pāpā hoki i whawhai ā koutou whawhai, ā, tāruke ana ki te mate; ā, ora ake koutou i te ringa o Miriana.
17 Meu pai lutou por vocês e arriscou a vida para livrá-los das mãos de Midiã,
18 Nā, kua whakatika nei koutou i tēnei rā ki te whare o tōku pāpā, ā, patua iho āna tama, e whitu tekau tāngata, ki runga ki te kōhatu kotahi, ā, meinga ana a Apīmereke, tama a tāna pononga wahine hei kīngi mō ngā tāngata o Hekeme, nō te mea ko tō koutou teina ia –
18 hoje, porém, vocês se revoltaram contra a família de meu pai, mataram seus setenta filhos sobre a mesma rocha, e proclamaram Abimeleque, o filho de sua escrava, rei sobre os cidadãos de Siquém pelo fato de ser irmão de vocês.
19 nā, ki te mea he pono, he tika, tā koutou i mea ai ki a Ierupāra rātou ko tōna whare i tēnei rā, kia hari ki a Apīmereke, kia hari hoki ia ki a koutou.
19 Se hoje vocês de fato agiram com sinceridade para com Jerubaal e sua família, alegrem-se com Abimeleque, e alegre-se ele com vocês!
20 Ki te kāhore ia kia puta he ahi i a Apīmereke hei kai i ngā tāngata o Hekeme, rātou ko te whare o Miro; kia puta hoki he ahi i ngā tāngata o Hekeme, i te whare hoki o Miro, hei kai i a Apīmereke.”
20 Entretanto, se não foi assim, que saia fogo de Abimeleque e consuma os cidadãos de Siquém e de Bete-Milo, e que saia fogo dos cidadãos de Siquém e de Bete-Milo, e consuma Abimeleque! "
21 Nā, ko te rerenga i rere ai a Iotama, haere ana ki Pēre, ā, noho ana i reira i te wehi o tōna tuakana, o Apīmereke.
21 Depois Jotão fugiu para Beer, e foi morar ali, longe de seu irmão Abimeleque.
22 Ā, e toru ngā tau o Apīmereke e kāwana ana i a Īharaira.
22 Fazia três anos que Abimeleque governava Israel,
23 Nā, ka ungā e te Atua he wairua kino hei wehe i a Apīmereke rātou ko ngā tāngata o Hekeme; ā, ka mahi tinihanga ngā tāngata o Hekeme ki a Apīmereke.
23 quando Deus enviou um espírito maligno entre Abimeleque e os cidadãos de Siquém, e estes agiram traiçoeiramente contra Abimeleque.
24 He mea mō te tūkinotanga i ngā tama e whitu tekau a Ierupāra kia eke mai, kia utaina ō rātou toto ki runga ki tō rātou teina, ki a Apīmereke, nāna nei rātou i patu; ki runga anō hoki i ngā tāngata o Hekeme nāna nei i whakakaha ōna ringa i patua ai ōna tuākana, ōna tēina.
24 Isso aconteceu para que o crime contra os setenta filhos de Jerubaal, o derramamento do sangue deles, fosse vingado em seu irmão Abimeleque e nos cidadãos de Siquém que o ajudaram a assassinar os seus irmãos.
25 Nā, ka whakanohoia e ngā tāngata o Hekeme he kaiwhanga mōna ki ngā tihi o ngā maunga, ā, pāhuatia ana e rātou te hunga katoa i puta ki a rātou i te ara, ā, ka kōrerotia ki a Apīmereke.
25 Os cidadãos de Siquém enviaram homens para o alto das colinas para emboscarem os que passassem por ali, e Abimeleque foi informado disso.
26 Nā, ka haere mai a Kāra tama a Ēpere rātou ko ōna tēina, ā, ka tae atu ki Hekeme; nā, ka whakawhirinaki ngā tāngata o Hekeme ki a ia.
26 Nesse meio tempo Gaal, filho de Ebede, mudou-se com seus parentes para Siquém, cujos cidadãos confiavam nele.
27 Nā, ka haere rātou ki te māra, ā, whakia ana ngā hua o ā rātou māra wāina, takahia ana. Nā, ka tuku hākari rātou, ā, ka haere ki te whare o tō rātou atua, ka kai, ka inu, ā, kohukohua ana e rātou a Apīmereke.
27 Sucedeu que foram ao campo, colheram uvas, pisaram-nas, e fizeram uma festa no templo do seu deus. Comendo e bebendo, amaldiçoaram Abimeleque.
28 I mea anō a Kāra tama a Ēpere, “Ko wai a Apīmereke, ko wai hoki a Hekeme e mahi ai tātou ki a ia? Ehara ianei ia i te tama a Ierupāra? Ko Tepūru hoki tāna kaiwhakahauhau? Me mahi koutou ki ngā tāngata a Hāmora, a te pāpā o Hekeme; engari he aha tātou ka mahi ai ki a ia?
28 Então Gaal, filho de Ebede, disse: "Quem é Abimeleque para que o sirvamos? E quem é Siquém? Não é ele o filho de Jerubaal, e não é Zebul o seu representante? Sirvam aos homens de Hamor, o pai de Siquém! Por que servir a Abimeleque?
29 Nā, me i pai te Atua ki tēnei iwi ki raro ki tōku ringa! Inā, kua peia e ahau a Apīmereke. Kātahi ia ka mea ki a Apīmereke, ‘Whakanuia tōu ope, puta mai hoki.’ ”
29 Ah! Se eu tivesse esse povo sob o meu comando! Eu me livraria dele. E diria a Abimeleque: ‘Mobilize o seu exército e venha! ’"
30 Ā, nō te rongonga o Tepūru rangatira o te pā ki ngā kupu a Kāra tama a Ēpere, ka mura tōna riri.
30 Quando Zebul, o governante da cidade, ouviu o que dizia Gaal, filho de Ebede, ficou indignado.
31 Nā, ka tono puku ia i ētahi tāngata ki a Apīmereke hei mea, “Ko Kāra tama a Ēpere tēnei, rātou ko ōna tēina, kua tae mai ki Hekeme; ā, kei te whakatūtehu rātou i te pā kia tū atu ki a koe.
31 Secretamente enviou mensageiros a Abimeleque dizendo: "Gaal, filho de Ebede, e seus parentes vieram a Siquém e estão agitando a cidade contra você.
32 Nā reira whakatika i te pō, ā, koe me āu tāngata, ka takoto tauwhanga ai i te pārae.
32 Venha de noite, você e seus homens, e fiquem à espera no campo.
33 Ā, ka whiti te rā i te ata, ka maranga wawe koe, ka huaki ki te pā; ā, ka puta ia, rātou ko āna tāngata ki te whawhai ki a koe, māu e mea ki a ia tāu e kite ai.”
33 De manhã, ao nascer do sol, avance contra a cidade. Quando Gaal e sua tropa atacarem, faça com eles o que achar melhor".
34 Nā, ko te whakatikanga ake o Apīmereke rātou ko āna tāngata katoa i te pō, ā, e whā ō rātou matua i takoto tauwhanga ai mō Hekeme.
34 E assim Abimeleque e todas as suas tropas partiram de noite e prepararam emboscadas perto de Siquém, em quatro companhias.
35 Ā, ka puta atu a Kāra tama a Ēpere, ka tū i te tomokanga ki te kūwaha o te pā; nā, kua whakatika ake a Apīmereke rātou ko āna tāngata i te pehipehi.
35 Ora, Gaal, filho de Ebede, tinha saído e estava à porta da cidade quando Abimeleque e seus homens saíram da sua emboscada.
36 Ā, i te kitenga o Kāra i aua tāngata, ka mea ia ki a Tepūru, “Nanā, he tangata e heke mai rā i ngā tihi o ngā maunga.”
36 Quando Gaal os viu, disse a Zebul: "Veja, vem gente descendo do alto das colinas! " Zebul, porém, respondeu: "Você está confundindo as sombras dos montes com homens".
37 Nā, ka kōrero anō a Kāra, ka mea, “Nanā, titiro ki te hunga e heke mai rā mā waenganui o te whenua; kotahi hoki tērā matua e haere mai rā i te ara i te oki o Meonenimi.”
37 Mas Gaal tornou a falar: "Veja, vem gente descendo da parte central do território, e uma companhia está vindo pelo caminho do carvalho dos Adivinhadores".
38 Nā, ka mea a Tepūru ki a ia, “Kei hea rā tōu māngai i mea rā koe, ‘Ko wai a Apīmereke, e mahi ai tātou ki a ia?’ Ehara ianei tēnei i te iwi i whakahāweatia rā e koe? Nā, haere atu ināianei ki te whawhai ki a ia.”
38 Disse-lhe Zebul: "Onde está toda aquela sua conversa? Você dizia: ‘Quem é Abimeleque, para que o sirvamos? ’ Não são estes os homens que você ridicularizou? Saia e lute contra eles! "
39 Nā, ka haere a Kāra i te aroaro o ngā tāngata o Hekeme ki te whawhai ki a Apīmereke.
39 Então Gaal conduziu para fora os cidadãos de Siquém e lutou contra Abimeleque.
40 Nā, ka whāia ia e Apīmereke, ā, rere ana ia i tōna aroaro, ā, he tokomaha i hinga, i patua, ā te tomokanga rā anō o te kūwaha.
40 Abimeleque o perseguiu, e ele fugiu. Muitos dos homens de Siquém caíram mortos ao longo de todo o caminho, até à porta da cidade.
41 Nā, ka noho a Apīmereke ki Aruma; ā, ka peia a Kāra rātou ko ōna tēina e Tepūru, kei noho ki Hekeme.
41 Abimeleque permaneceu em Arumá. E Zebul expulsou Gaal e os seus parentes de Siquém.
42 Ā, i te aonga ake ka puta atu ngā tāngata ki te pārae; ā, ka kōrerotia e rātou ki a Apīmereke.
42 No dia seguinte o povo de Siquém saiu aos campos, e Abimeleque ficou sabendo disso.
43 Nā, ka mau ia ki ngā tāngata, ā, wehea ana e ia kia toru ngā matua, ā, ka tauwhanga i te pārae. Ā, ka kite ia, nā, kua puta mai te iwi i roto i te pā, ka whakatika ia ki a rātou, ā, patua iho.
43 Então dividiu os seus homens em três companhias e armou emboscadas no campo. Quando viu o povo saindo da cidade, levantou-se contra ele e atacou-o.
44 I kōkiri hoki a Apīmereke rātou ko āna ngohi, ā, tū ana i te tomokanga ki te kūwaha o te pā; ā, kōkiri ana ngā ngohi e rua ki te hunga katoa i te pārae, ā, patua iho.
44 Abimeleque e as tropas que estavam com ele avançaram até à porta da cidade. Então duas companhias avançaram sobre os que estavam nos campos e os mataram.
45 Ā, whakapaua ana e Apīmereke taua rā ki te whawhai ki te pā, ā, horo ana te pā i a ia, patua iho hoki ngā tāngata katoa i roto; nā, wāhia ana e ia te pā, ruia iho ki te tote.
45 E Abimeleque atacou a cidade o dia todo, até conquistá-la e matar o seu povo. Depois destruiu a cidade e espalhou sal sobre ela.
46 Ā, nō te rongonga o ngā tāngata katoa o te pourewa o Hekeme, ka haere rātou ki roto ki te taumaihi o te whare o te atua, o Periti.
46 Ao saberem disso, os cidadãos que estavam na torre de Siquém entraram na fortaleza do templo de El-Berite.
47 Ā, ka kōrerotia ki a Apīmereke kua huihui katoa ngā tāngata o te pourewa o Hekeme.
47 Quando Abimeleque soube que se haviam reunido lá,
48 Kātahi ka piki atu a Apīmereke ki Maunga Taramono, rātou ko āna tāngata katoa; i mauria atu anō i Apīmereke he toki i tōna ringa. Nā, ka tapahia e ia he rākau, ā, hāpainga ana, amohia ana e ia i runga i ōna pokohiwi, me te mea anō ki āna tāngata, “Ko tā koutou i kite nei e meatia ana e ahau, kia hohoro tā koutou pērā.”
48 ele e todos os seus homens subiram o monte Zalmom. Ele apanhou um machado e cortou um galho de árvore e o pôs nos ombros. Então deu esta ordem aos homens que estavam com ele: "Rápido! Façam o que eu fizer! "
49 Nā, ka tapahia he peka e tēnei, e tēnei o te iwi katoa, ā, haere ana ki te whai i a Apīmereke. Nā, ka whakatakotoria e rātou ki te taha o te taumaihi, ā, tahuna ana te taumaihi ki te ahi ki runga ki a rātou. Nā, ka mate anō hoki ngā tāngata katoa o te pourewa o Hekeme; ki te whakaaro iho kotahi mano ngā tāne, ngā wāhine.
49 Todos os homens cortaram galhos e seguiram Abimeleque. Empilharam os galhos junto à fortaleza e a incendiaram. Assim morreu também o povo que estava na torre de Siquém, cerca de mil homens e mulheres.
50 Kātahi ka haere a Apīmereke ki Tepehe, ā, whakapaea ana a Tepehe e ia, ā, horo ana i a ia.
50 A seguir Abimeleque foi a Tebes, sitiou-a e conquistou-a.
51 Nā, i waenganui o te pā he pourewa kaha, ā, ka rere ki reira ngā tāne katoa, me ngā wāhine, ngā tāngata katoa o te pā, ā, tūtakina ana mai rātou ki roto, ā, piki ana rātou ki runga ki te tuanui o te pourewa.
51 Mas dentro da cidade havia uma torre bastante forte, para a qual fugiram todos os homens e mulheres, todo o povo da cidade. Trancaram-se por dentro e subiram para o telhado da torre.
52 Nā, ko te haerenga atu o Apīmereke ki te pourewa, tauria ana e ia, ka whakatata hoki ki te kūwaha o te pourewa, he tahu ki te ahi.
52 Abimeleque foi para a torre e atacou-a. E, quando se aproximava da entrada da torre para incendiá-la,
53 Ko te tino makanga iho a tētahi wahine i tō runga kōhatu mira ki runga ki te mātenga o Apīmereke, nā, ngawhā iho tōna angaanga.
53 uma mulher jogou-lhe uma pedra de moinho na cabeça, que lhe rachou o crânio.
54 Nā, hohoro tonu tāna karanga ki te tangata i mau i āna patu, ka mea ki a ia, “Unuhia tāu hoari, whakamatea hoki ahau, kei kōrerotia ahau, ‘He wahine nāna ia i patu.’ ” Nā, werohia ana ia e tāna tangata, ā, ka mate.
54 Imediatamente ele chamou seu escudeiro e lhe ordenou: "Tire a espada e mate-me, para que não digam que uma mulher me matou". Então o jovem o atravessou, e ele morreu.
55 Ā, nō te kitenga o ngā tāngata o Īharaira kua mate a Apīmereke, ka haere rātou ki tōna wāhi, ki tōna wāhi.
55 Quando os israelitas viram que Abimeleque estava morto, voltaram para casa.
56 Nā, i pēnei te whakautu a te Atua i te kino a Apīmereke i meatia e ia ki tōna pāpā, i a ia i patu ai i ōna tuākana, i ōna tēina, e whitu tekau;
56 Assim Deus retribuiu a maldade que Abimeleque praticara contra o seu pai, matando os seus setenta irmãos.
57 me te kino hoki a ngā tāngata o Hekeme, i whakautua katoatia e te Atua ki runga ki ō rātou mātenga; ā, ka tau iho ki a rātou te kanga a Iotama tama a Ierupāra.
57 Deus fez também os homens de Siquém pagarem por toda a sua maldade. A maldição de Jotão, filho de Jerubaal, caiu sobre eles.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Juízes 9, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.