Marcos 6
Tutu chaa cha iyo cuenda ra hahnu Jesucristo (El Nuevo Testamento de nuestro señor Jesucristo) (MIONT) vs ARA
1 Tacan cuu, ta ni quee ra Jesuu ican, ta cuahan ra iti ñuun ra, ta ndicu tahan ñivi sacuaha chi ra.
1 Tendo Jesus partido dali, foi para a sua terra, e os seus discípulos o acompanharam.
2 Quivi sábadu [quivi ndaa tatun ñivi] cuu chi, ta quechaha sacuaha tucu ra chi ñivi iyo ve ñuhun can. Tuvi ñivi chini tuhun cha cahan ra, ta iyo xaan cuni ñi. Quechaha nducu tuhun ñi chi tahan ñi ti:
2 Chegando o sábado, passou a ensinar na sinagoga; e muitos, ouvindo-o, se maravilhavam, dizendo: Donde vêm a este estas coisas? Que sabedoria é esta que lhe foi dada? E como se fazem tais maravilhas por suas mãos?
3 Saxini ndiuhu ti rahya cuu sehe ña María. Yani ra chi ra Jacobo chi ra José chi ra Juda chi ra Simón. Ihya iyo tahan cuhva ra chi maan yo, ta sata tahan ra vitu ―cati ñi ta ñi.
3 Não é este o carpinteiro, filho de Maria, irmão de Tiago, José, Judas e Simão? E não vivem aqui entre nós suas irmãs? E escandalizavam-se nele.
4 ta cati ra Jesuu chi ñi ti:
4 Jesus, porém, lhes disse: Não há profeta sem honra, senão na sua terra, entre os seus parentes e na sua casa.
5 Ña ni cuu savaha ra Jesuu ni iin cuhva tican, [vati ñuun nu ni quichi cuahnu ra cuu chi]. Tiso ni ra ndaha ra chi iin uvi ñivi cuhvi, ta sanduvaha ra chi ñi.
5 Não pôde fazer ali nenhum milagre, senão curar uns poucos enfermos, impondo-lhes as mãos.
6 Iyo xaan cuni ra, vati ña cuni ñi cuinu ini ñi. Chahan ra ndihi ñuun iyo ican, ta sacuaha ra chi ñivi can.
6 Admirou-se da incredulidade deles. Contudo, percorria as aldeias circunvizinhas, a ensinar.
7 Tacan cuu, ta cana ra Jesuu chi ndihi uchi uvi ra sacuaha chi ra, ta quechaha tava tiñu ra chi ra ta ra. Uvi uvi ra ta ra tava tiñu ra, ta chaha ra tu ndee ini chi ra ta ra ti na cua tava ra tati cuihna anima ñivi.
7 Chamou Jesus os doze e passou a enviá-los de dois a dois, dando-lhes autoridade sobre os espíritos imundos.
8 Cati tuhun ra chi ra ta ra ti ñahni cha cua cuiso ra ta ra nu cua cuhun ra. Ña cua cuiso ra yunu. Ña cua cuiso ra cha cua cachi ra. Ña cua cuiso ra xuhun tichi iti ra. Ña cua cuiso ra. Iin tuhun ni yutun cua cunaan ra.
8 Ordenou-lhes que nada levassem para o caminho, exceto um bordão; nem pão, nem alforje, nem dinheiro;
9 Cua cunda chaha ra, soco ña cua cundichin toto ra uvi sahma,
9 que fossem calçados de sandálias e não usassem duas túnicas.
10 ta cati ra Jesuu chi ra ta ra ti:
10 E recomendou-lhes: Quando entrardes nalguma casa, permanecei aí até vos retirardes do lugar.
11 Tu ña cua quihin cuenda ñivi chi ndo, tu ña cua tasoho ñi tuhun cua cahan ndo, cua quee ndo tican, ta cua naquisi ihni ndo yuhma iñi chaha ndo nu cua ndehe ñi. Chacan cuu cha cua coto ndihi ñivi ti ña vaha cha ndacu ñican. Cati ndicha yu chihin ndo ti nihin xaan cua coo tu ndoho chi ñivi ñuun Sodoma chi ñivi ñuun Gomorra quivi cua cutuni ñivi ñuñivi, soco nihin xaan ca cua coo tu ndoho chi ñivi ña cua quihin cuenda chi maan ndo ―cati ra Jesuu.
11 Se nalgum lugar não vos receberem nem vos ouvirem, ao sairdes dali, sacudi o pó dos pés, em testemunho contra eles.
12 Tacan cuu, ta quee ra ta ra, ta cuahan ra. Cati tuhun ra ta ra ti na cua nacoo ihni ñivi cuati ndacu ñi,
12 Então, saindo eles, pregavam ao povo que se arrependesse;
13 ta tava ihni ra ta ra cuaha xaan tati cuihna indi anima ñivi. Choso tahan ra ta ra aceite chi ñivi cuhvi, ta sanduvaha ra ta ra chi ñi.
13 expeliam muitos demônios e curavam numerosos enfermos, ungindo-os com óleo.
14 Tacan cuu, ta chito tahan ra Herode ra ndaca ñahan ñuhun can, vati cha cahan ndihi ñivi yoso cuhva ni savaha ra Jesuu. Iyo ñivi cati ti:
14 Chegou isto aos ouvidos do rei Herodes, porque o nome de Jesus já se tornara notório; e alguns diziam: João Batista ressuscitou dentre os mortos, e, por isso, nele operam forças miraculosas.
15 Ta inga ñivi cati ti:
15 Outros diziam: É Elias; ainda outros: É profeta como um dos profetas.
16 Tacan, ta chini ra Herode tuhun can, ta quechaha cati ra ti:
16 Herodes, porém, ouvindo isto, disse: É João, a quem eu mandei decapitar, que ressurgiu.
17 Tacan cati ra Herode, vati suvi ni maan ra tachi tiñu ti na cua cu tiin tiñu chi ra Juaan, ta tihi ra chi ra ve caa, vati cha quihin cuenda ra Herode chi ña Herodía ñasihi ra Felipe yani ra, ta tandaha ndico tucu ra Herode chi ña, ta ñasihi ra cuu ña quivi can.
17 Porque o mesmo Herodes, por causa de Herodias, mulher de seu irmão Filipe (porquanto Herodes se casara com ela), mandara prender a João e atá-lo no cárcere.
18 Ni tihi ra Herode chi ra Juaan can ve caa, vati cha cati ra Juaan chi ra ti ña chaha ley cha cua quihin ra ñasihi yani ra, cati ra Juaan can.
18 Pois João lhe dizia: Não te é lícito possuir a mulher de teu irmão.
19 Tacan, ta quihin xaan ña Herodía tisihi ndehe ña chi ra Juaan, ta cahni ña chi ra cuni ña, soco ña cuu chi maan ña,
19 E Herodias o odiava, querendo matá-lo, e não podia.
20 vati cuyuhvi ra Herode chi ra Juaan can, vati chito ra ti rai cuiti vaha cuu ra Juaan, ta ñahni cuati ndacu ra. Chacan cuu cha cumi vaha ra Herode chi ra, ta sii xaan cuni ra chini ra tuhun cahan ra Juaan, soco ña nihin ra Herode cuhva yoso cua saxini ra.
20 Porque Herodes temia a João, sabendo que era homem justo e santo, e o tinha em segurança. E, quando o ouvia, ficava perplexo, escutando-o de boa mente.
21 Tacan cuu, ta queta iin quivi, ta ni nihin ña Herodía cuhva, vati cua sacahnu ra Herode iin vico, vati cha queta cuiya ra. Chacan cuu cha cua tiso vaha ra, vati cua sacachi ra chi ra cumi tiñu chi ra ndaca ñahan chi ra sandaru ta ra chi ndihi ra sutu ñuun iyo ñuhun Galilea can.
21 E, chegando um dia favorável, em que Herodes no seu aniversário natalício dera um banquete aos seus dignitários, aos oficiais militares e aos principais da Galileia,
22 Tacan cuu, ta quihvi ña tivaa sehe ña Herodía can nu ndaa ra ta ra, ta chita chaha ña yaa, ta sii xaan quechaha cuni ra Herode chi ndihi ra ndecu chi ra yu mesa can, ta quechaha cati ra Herode can chi ña tivaa can ti:
22 entrou a filha de Herodias e, dançando, agradou a Herodes e aos seus convivas. Então, disse o rei à jovem: Pede-me o que quiseres, e eu to darei.
23 Cahan rai ra chi ña, ta cati ra ti cua cuhva ra ñaan cha cuu cha chica ña chihin ra. Cua cuhva ra nda sava ñuhun ndaca ñahan ra chihin ña, tu cua cuni ña.
23 E jurou-lhe: Se pedires mesmo que seja a metade do meu reino, eu ta darei.
24 Tacan, ta quee ña cuahan ña, ta quechaha nducu tuhun ña chi sihi ña ti:
24 Saindo ela, perguntou à sua mãe: Que pedirei? Esta respondeu: A cabeça de João Batista.
25 Tacan, ta quii xaan ni quihvi ndico ña tivaa can nu ndaa ra Herode can, ta cati ndico ña ti:
25 No mesmo instante, voltando apressadamente para junto do rei, disse: Quero que, sem demora, me dês num prato a cabeça de João Batista.
26 Tacan cuu, ta ndahvi xaan quechaha cuni ra Herode can, vati cha ni cahan rai ra chi ña, ta ña cuni ra cati ra chi ña ti ña cua cuu, vati iyo tahan ra ndecu yu mesa chi ra.
26 Entristeceu-se profundamente o rei; mas, por causa do juramento e dos que estavam com ele à mesa, não lha quis negar.
27 Tacan cuu, ta sa ni tava tiñu ra chi iin ra chahni ñivi ti na cua cu quihin ra xini ra Juaan.
27 E, enviando logo o executor, mandou que lhe trouxessem a cabeça de João. Ele foi, e o decapitou no cárcere,
28 Cuahan racan, ta queta ra, ta chahnda ra sucun ra Juaan nu ndaa ra ve caa can, ta quichi ndaca ra xini ra tichi chicoho can, ta chandaca ra chi chi chi ña tivaa can, ta chaha ña tivaa can chi chi chi sihi ña.
28 e, trazendo a cabeça num prato, a entregou à jovem, e esta, por sua vez, a sua mãe.
29 Tacan cuu, ta chito ra sacuaha chi ra Juaan can, ta chaquihin ra iquin cuñu ra, ta cuchi ra chi ra.
29 Os discípulos de João, logo que souberam disto, vieram, levaram-lhe o corpo e o depositaram no túmulo.
30 Ni nducuiti ndico tucu ra tatun ra Jesuu iti nuun ra [nu ni chahan ra ta ra], ta chaha ra ta ra cuenda ndihi cha ni savaha ra ta ra. Chaha tahan ra ta ra cuenda ndihi cha ni sacuaha ra ta ra chi ñivi,
30 Voltaram os apóstolos à presença de Jesus e lhe relataram tudo quanto haviam feito e ensinado.
31 ta quechaha cati ra Jesuu chi ra ta ra ti:
31 E ele lhes disse: Vinde repousar um pouco, à parte, num lugar deserto; porque eles não tinham tempo nem para comer, visto serem numerosos os que iam e vinham.
32 Tacan, ta quihvi ndico tucu ra ta ra tichi tundoo, ta quee ra cuahan ra. Quee siin ra ta ra tichi cuhu,
32 Então, foram sós no barco para um lugar solitário.
33 soco tuvi ñivi ndehe ti cha cuahan ra ta ra, ta chito ñi ndaa iti cuahan ra ta ra. Quee ñi ndihi ñuun can, ta chinu ñi cuahan ñi ican, ta queta xihna maan ñivi can. Tacan ni nducuiti tucu ñi.
33 Muitos, porém, os viram partir e, reconhecendo-os, correram para lá, a pé, de todas as cidades, e chegaram antes deles.
34 Tacan cuu, ta queta ra Jesuu tican, ta quee ra tichi tundoo can, ta ndehe ra ti cha iyo cuiti tucu tuvi ñivi, ta uhvi xaan cuni anima ra cha ndehe ra chi ñivi can, vati iyo ñi sava ta cua iyo ri mbee, ta yoni sacuenda chi ri. Tacan, ta quechaha sacuaha tucu ra chi ñi. Cuaha xaan sacuaha ra chi ñi.
34 Ao desembarcar, viu Jesus uma grande multidão e compadeceu-se deles, porque eram como ovelhas que não têm pastor. E passou a ensinar-lhes muitas coisas.
35 Cha cua ini xaan, ta tuhva ra sacuaha chi ra Jesuu nu iyo ra, ta quechaha cati ra ta ra ti:
35 Em declinando a tarde, vieram os discípulos a Jesus e lhe disseram: É deserto este lugar, e já avançada a hora;
36 Na cua saña tahun chi ñi. Chacan cuu cha cua cuu cuhun ñi ndihi ñuun iyo yatin ihya, ta cua cuu sata ñi ñaan cha cua cachi ñi, [vati ña ndiso ñi cha cua cachi ñi] ―cati ra ta ra.
36 despede-os para que, passando pelos campos ao redor e pelas aldeias, comprem para si o que comer.
37 Ta cati ndico ra Jesuu chi ra ta ra ti:
37 Porém ele lhes respondeu: Dai-lhes vós mesmos de comer. Disseram-lhe: Iremos comprar duzentos denários de pão para lhes dar de comer?
38 Ta nducu tuhun ndico maan ra chi ra ta ra ti:
38 E ele lhes disse: Quantos pães tendes? Ide ver! E, sabendo-o eles, responderam: Cinco pães e dois peixes.
39 Tacan, ta cati tuhun ra Jesuu ti na cua cunda ñi nu ñuhun nu iyo ita cuii can. Iin iin cuenda ñi cua cunda ñi,
39 Então, Jesus lhes ordenou que todos se assentassem, em grupos, sobre a relva verde.
40 ta tacan ni chacunda ñi. Ni chacunda iin cuenda ñi ciendu ciendu ñi, ta ni chacunda tahan inga cuenda ñi uvi xico uchi uvi xico uchi ñi.
40 E o fizeram, repartindo-se em grupos de cem em cem e de cinquenta em cinquenta.
41 Tacan cuu, ta quihin ra Jesuu ndihi uhun tahan paan can chi nduvi tahan tiaca can, ta ndehe ndaa ra iti siqui andivi, ta chaha ra iin tiahvi ndioo chi ra Ndioo, ta chahnda cuati ra paan can, ta chaha ra chi chi chi ra sacuaha chi ra, vati na cua cuhva ra chi chi chi ñivi can, ta natahvi tahan ra nduvi tahan tiaca can chi ndihi ñi.
41 Tomando ele os cinco pães e os dois peixes, erguendo os olhos ao céu, os abençoou; e, partindo os pães, deu-os aos discípulos para que os distribuíssem; e por todos repartiu também os dois peixes.
42 Chachi ndihi ñivi can, ta ni ndaha ini ñi.
42 Todos comeram e se fartaram;
43 Tacan, ta canihin ra ta ra uchi uvi tica chitu chehle can, ta uhun paan chi uvi tiaca cuu chi.
43 e ainda recolheram doze cestos cheios de pedaços de pão e de peixe.
44 Queta uhun mil rai cuu ra ni chachi paan can.
44 Os que comeram dos pães eram cinco mil homens.
45 Tacan cuu, ta cati tuhun ra Jesuu chi ra sacuaha chi ra ti na cua quihvi ra ta ra tichi tundoo, ta cua cuhun ra ta ra iti nuun. Nda inga chiyo tañuhun can cua cuhun ra ta ra nuun iyo ñuun Betsaida can, vati cua saña tahan xihna ra Jesuu chi ñivi can.
45 Logo a seguir, compeliu Jesus os seus discípulos a embarcar e passar adiante para o outro lado, a Betsaida, enquanto ele despedia a multidão.
46 Tacan cuu, ta saña tahan ra Jesuu chi ñi, ta quee ra cuahan ra iin siqui yucu, vati cuni ra cahan ra chi ra Ndioo.
46 E, tendo-os despedido, subiu ao monte para orar.
47 Cha cuaa cuu chi, ta cuahan tundoo mahñu nduta tañuhun can, ta ndoo maan iin tuhun ra Jesuu nu ñuhun.
47 Ao cair da tarde, estava o barco no meio do mar, e ele, sozinho em terra.
48 Tacan, ta ndehe ra Jesuu ti chitatun xaan ra ta ra cha sacunu ra chi maan tundoo, vati nihin xaan vachi tati iti nuun tundoo. Cha yatin caa uni cha vachi tuvi cuu chi, ta tuhva ra Jesuu nu cuahan ra ta ra. Chica ra nu nduta can, ta cuni ra cua yaha ra iti nuun ra ta ra,
48 E, vendo-os em dificuldade a remar, porque o vento lhes era contrário, por volta da quarta vigília da noite, veio ter com eles, andando por sobre o mar; e queria tomar-lhes a dianteira.
49 soco ndehe ra ta ra ti cha chica ra nu nduta can, ta saxini ra ta ra ti xiñahñu ndii cuu ra, ta quechaha cana chaa ra ta ra.
49 Eles, porém, vendo-o andar sobre o mar, pensaram tratar-se de um fantasma e gritaram.
50 Ndihi ra cuu ra ndehe chi ra, ta yuhvi xaan ra ta ra. Tacan, ta nducahan ra Jesuu chi ra ta ra. Cati ra chi ra ta ra ti:
50 Pois todos ficaram aterrados à vista dele. Mas logo lhes falou e disse: Tende bom ânimo! Sou eu. Não temais!
51 Tacan cuu, ta quihvi tahan ra Jesuu tichi tundoo nu indi ra ta ra, ta ni chacuita tati can, ta quechaha saxini xaan ra ta ra. Iyo xaan quechaha cuni ra,
51 E subiu para o barco para estar com eles, e o vento cessou. Ficaram entre si atônitos,
52 vati ña nituni ini ra ta ra cuenda paan can, ta ni ña cuni ra ta ra cuinu ini ra.
52 porque não haviam compreendido o milagre dos pães; antes, o seu coração estava endurecido.
53 Tacan cuu, ta queta ra ta ra inga chiyo yu tañuhun can nu cuu chi ñuun Genesaret, ta chuhni ndaa ra tundoo can yu nduta can.
53 Estando já no outro lado, chegaram a terra, em Genesaré, onde aportaram.
54 Nu ni quee ra ta ra iti tichi tundoo, ta quii xaan nacoto ñivi chi ra Jesuu.
54 Saindo eles do barco, logo o povo reconheceu Jesus;
55 Chacan cuu cha chinu ñi nini cahnu ñuhun can, ta quechaha chandaca ñi chi ñivi cuhvi caa nu yuvi, vati chini ñi tuhun ndaa iti iyo ra.
55 e, percorrendo toda aquela região, traziam em leitos os enfermos, para onde ouviam que ele estava.
56 Yaha ra Jesuu ndihi ñuun iyo tican, soco ndihi nu yaha ra chaqui ñi chi ñivi cuhvi iti nuyahvi, ta cahan ndahvi ñi chi ra ti na cua sayani ndaha ñi cuhvi can―masi nu tuvi sahma ra. Tacan cuu, ta nduvaha ndihi ñivi sayani ndaha sahma ra.
56 Onde quer que ele entrasse nas aldeias, cidades ou campos, punham os enfermos nas praças, rogando-lhe que os deixasse tocar ao menos na orla da sua veste; e quantos a tocavam saíam curados.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Marcos 6, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.