Mateus 17
Pinotepa Nacional Mixtec NT (MIO_WBT) vs NVT
1 Tacan cuu, ta yaha iñu quivi, ta quihin ra Jesuu chi ra Pedro chi ra Jacobo chi ra Juaan yani ra Jacobo can. Quee siin ra ta ra, ta chandaca ra Jesuu chi ra ta ra siqui iin yucu sucun sucun.
1 Seis dias depois, Jesus levou consigo Pedro e os dois irmãos, Tiago e João, até um monte alto.
2 Tacan cuu, ta ndehe ra ta ra ti sama ra Ndioo cuhva cha iyo ra Jesuu. Ndundichin nuun ra cuhva ndichin ndehe ri nicandi, ta cuichin cuichin tuun sahma ra cuhva tuun ñuhun ndichin.
2 Enquanto os três observavam, a aparência de Jesus foi transformada de tal modo que seu rosto brilhava como o sol e suas roupas se tornaram brancas como a luz.
3 Tacan, ta sa ndehe tahan ra ta ra chi ra Moisee chi ra Elía, ta ndatuhun tahan ra ta ra chi ra Jesuu.
3 De repente, Moisés e Elias apareceram e começaram a falar com Jesus.
4 Tacan cuu, ta quechaha cati ra Pedro chi ra Jesuu ti: ―Ra chahnu, vaha xaan cha iyo tahan ndi ihya. Tu cua cuni cun, cua savahi uni tiahva ihya―iin chi maun, ta inga chi ra Moisee, ta inga chi ra Elía.
4 Pedro exclamou: “Senhor, é maravilhoso estarmos aqui! Se quiser, farei três tendas: uma será sua, uma de Moisés e outra de Elias”.
5 Ni vii cahan ra Pedro tuhun can, ta jihna cha chasi iin vico ndichin xaan nuun ra ta ra, ta nducahan ra Ndioo tichi vico can, ta cati ra ti: ―Sehi chi rahya. Cuni xain chi ra, ta cusii ini yu chihin ra. Na cua tasoho ndo cha cahan ra.
5 Enquanto ele ainda falava, uma nuvem brilhante os cobriu, e uma voz que vinha da nuvem disse: “Este é meu Filho amado, que me dá grande alegria. Ouçam-no!”.
6 Nu chini ra ta ra tuhun cha cahan ndusu can, ta nduva ra ta ra nu ñuhun, vati yuhvi xaan yuhvi xaan cuni ra ta ra.
6 Os discípulos ficaram aterrorizados e caíram com o rosto em terra.
7 Tacan cuu, ta tuhva ra Jesuu nuun caa ra ta ra, ta taa ra ndaha ra chi ra ta ra, ta cati ra ti: ―Cuinda ndo, ta ña cuyuhvi ndo ―cati ra.
7 Então Jesus veio e os tocou. “Levantem-se”, disse ele. “Não tenham medo.”
8 Tacan, ta ndehe ndaa ra ta ra, soco yoni ca ñivi ndehe ra ta ra. Iin tuhun ni ra Jesuu ndehe ra ta ra.
8 E, quando levantaram os olhos, viram apenas Jesus.
9 Tacan cuu, ta nuun ra ta ra nda siqui yucu can, ta cati tuhun xaan ra Jesuu chi ra ta ra ti: ―Vitin ña cua cahan ndo ni chi iin ñivi ñaan cha cuu cha ni ndehe ndo. Nda cua nda quivi cua natacu ndico ra cuu sehe ñivi nu iyo ñivi ndii, ta sa cua cuu cahan ndo ―cati ra.
9 Enquanto desciam do monte, Jesus lhes ordenou: “Não contem a ninguém o que viram, até que o Filho do Homem ressuscite dos mortos”.
10 Ta quechaha nducu tuhun ra ta ra chi ra ti: ―¿Ñacu cati ra sacuaha ley chahnu ti nini xaan cha cua quichi xihna ra Elía? ―cati ra ta ra.
10 Os discípulos lhe perguntaram: “Por que os mestres da lei afirmam que é necessário que Elias volte antes que o Cristo venha?”.
11 Ta cati ndico ra Jesuu ti: ―[Ndicha cuhva cati ra ti] nini cha cua quichi ra Elía, ta cua tiso vaha ra ndihi tiñu,
11 Jesus respondeu: “De fato, Elias vem e restaurará tudo.
12 soco yuhu cati chi ndo ti cha ni quichi ra Elía, ta ña ni nacoto ra ta ra chi ra. Savaha ra ta ra chi ra cuhva cuni ra ta ra. Ta ni cuhva cua savaha ra ta ra chi ra cuu sehe ñivi, ta cua ndehe ra tu ndoho ―cati ra Jesuu chi ra ta ra.
12 Eu, porém, lhes digo: Elias já veio, mas não o reconheceram e preferiram maltratá-lo. Da mesma forma, também farão o Filho do Homem sofrer”.
13 Tacan, ta sa nihin racan ta ra cuhva ti cuenda ra Juaan ra sacuanduta cahan ra Jesuu tuhun can.
13 Então os discípulos entenderam que ele estava falando de João Batista.
14 Tacan cuu, ta queta ra Jesuu chi ra ta ra nu iyo cuiti ñivi can, ta tuhva iin rai iti nuun ra Jesuu, ta chahnu chiti ra nuun ra,
14 Ao pé do monte, uma grande multidão os esperava. Um homem veio, ajoelhou-se diante de Jesus e disse:
15 ta quechaha cati ra chi ra Jesuu ti: ―Ra chahnu, na cua cundahvi ini cun chi ra luhu sehi, vati chahni rai chi chi ra, ta iyo xaan ra chi tu ndoho, vati nunuun ni nduva ra nu cayu ñuhun, ta quehni ra tichi nduta.
15 “Senhor, tenha misericórdia de meu filho. Ele tem convulsões e sofre terrivelmente. Muitas vezes, cai no fogo ou na água.
16 Cha quichi ndaque chi ra iti nuun ra sacuaha chihun, soco ña ni cuu sanduvaha ra ta ra chi ra ―cati ra chi ra Jesuu.
16 Eu o trouxe a seus discípulos, mas eles não puderam curá-lo”.
17 Ta cati ndico ra Jesuu chi ra ti: ―Ndihi ndioho―ñivi ndacu ndavaha ni cuu ndo. Ña cuni ndo cuinu ini ndo. ¿Yoso quivi cua coi chihin ndo? ¿Yoso quivi cua sandee ini yu chihin yu? Na ndaca ndo chi ra ihya.
17 Jesus disse: “Geração incrédula e corrompida! Até quando estarei com vocês? Até quando terei de suportá-los? Tragam o menino para cá”.
18 Tacan, ta nduxaan ra Jesuu chi run tati cuihna can, ta quee run tichi anima ra luhu can, ta nduvaha ra suvi ni hora can.
18 Então Jesus repreendeu o demônio, e ele saiu do menino, que ficou curado a partir daquele momento.
19 Tacan cuu, ta quee siin ra sacuaha chi ra Jesuu, ta nducu tuhun ra ta ra chi ra ti: ―¿Ñacu ña cuu tava ndaa ndi chi run tati cuihna can? ―cati ra ta ra.
19 Mais tarde, os discípulos perguntaram a Jesus em particular: “Por que não conseguimos expulsar aquele demônio?”.
20 Ta cati ndico ra chi ra ta ra ti: ―Ña ni cuu tava ndaa ndo chi run, vati ña ta cuinu vaha ini ndo. Cati ndicha yu chihin ndo ti tu cua cuinu ini ndo chi ra Ndioo―masi suhva, cua cuu savaha ndo ndihi cha cuni ndo. Cua cuu cati ndo chi yucu cahnu ya ti cua cuachiyo chi tihya, ta cua cuhun chi tican.
20 “Porque a sua fé é muito pequena”, respondeu Jesus. “Eu lhes digo a verdade: se tivessem fé, ainda que do tamanho de uma semente de mostarda, poderiam dizer a este monte: ‘Mova-se daqui para lá’, e ele se moveria. Nada seria impossível para vocês,
21 Ña cua cuu tava ndaa ndo chi tati cuihna can, tu ña cua cahan xihna ndo chi ra Ndioo, ta cua coo ndita ndo cuenda ra ―cati ra Jesuu chi ra ta ra.
21 mas essa espécie não sai senão com oração e jejum.”
22 Tacan cuu, ta nducuiti tucu ra Jesuu chi ra sacuaha chi ra iti ñuhun Galilea, ta quechaha cati ra Jesuu chi ra ta ra ti: ―Cua xico tuhun ñivi chi ra cuu sehe ñivi, ta cua tiin ñi chi ra,
22 Quando voltaram a se reunir na Galileia, Jesus lhes disse: “O Filho do Homem será traído e entregue em mãos humanas.
23 ta cua cahni ñi chi ra, ta tichi uni quivi cua natacu ndico ra ―cati ra, ta cuihya xaan cuni anima ra ta ra.
23 Será morto, mas no terceiro dia ressuscitará”. E os discípulos se encheram de tristeza.
24 Tacan cuu, ta cuahan ra Jesuu chi ra sacuaha chi ra iti ñuun Capernaum, ta cha satahan ra satiahvi xuhun ve ñuhun chi ra ta ra, ta tuhva ra nu iyo ra Pedro, ta quechaha nducu tuhun ra chi ra ti: ―¿Atu ña tiahvi tahan ra sacuaha chi ndo xuhun ve ñuhun? ―cati ra chi ra Pedro.
24 Quando Jesus e seus discípulos chegaram a Cafarnaum, os cobradores do imposto do templo abordaram Pedro e lhe perguntaram: “Seu mestre não paga o imposto do templo?”.
25 Ta cati ndico ra Pedro chi ra ti: ―Tiahvi tahan ra ―cati ra. Tacan cuu, ta quihvi tahan ra Pedro tichi vehe can, ta cahan xihna ra Jesuu chi ra. Nducu tuhun ra chi ra ti: ―¿Yoso saxini maun, yoho Simón? ¿Yochi satiahvi ra ndaca ñahan chi ñivi ñuñivi? ¿Atu quihin ra xuhun ñi cuu ñivi maan ra a xuhun inga ñivi quihin ra? ―cati ra Jesuu.
25 “Sim, paga”, respondeu Pedro. Em seguida, entrou em casa. Antes que ele tivesse oportunidade de falar, Jesus lhe perguntou: “O que você acha, Simão? O que os reis costumam fazer: cobram impostos de seu povo ou dos povos conquistados?”.
26 Ta cati ndico ra Pedro ti: ―Xuhun inga ñivi ni quihin ra. Ta cati ra Jesuu chi ra ti: ―Tu chacan cuu chi, ñahni cha cua tiahvi ñivi ra ndaca ñahan can.
26 “Cobram dos povos conquistados”, respondeu Pedro. “Pois bem”, disse Jesus. “Os cidadãos
27 Ndicha, soco cua cuhun xihna cun yu tañuhun, ta cua cani cun caa chicu yuhu ri tiaca. Tacan, ta cua nihun chi ri, ta cua quihun chi ri cua tiin xihna cun, ta cua ndica cun yuhu ri, ta cua nihun iin xuhun. Cua quihun xuhun can, ta cua cuhva cun chi chi chi ra satiahvi xuhun cuenda ve ñuhun, ta cua queta chi cuenda yuhu ta cuenda yoho. [Tacan cua savahun, coto cua saxini ra ta ra cha ña cua tiahvi yo] ―cati ra Jesuu chi ra Pedro.
27 Mas, como não queremos que se ofendam, desça até o mar e jogue o anzol. Abra a boca do primeiro peixe que pegar e ali encontrará uma moeda de prata. Pegue-a e use-a para pagar os impostos por nós dois.”
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 17, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.