Atos 22
Pinotepa Nacional Mixtec NT (MIO_WBT) vs NTLH
1 ―Ndioho tata chahnu, ndioho yani xaa, na cua tasoho ndo tuhun cua cati tuhin chihin ndo vitin, vati ñahni cuati ni savahi ―cati ra.
1 — Meus senhores, irmãos e pais, escutem o que eu vou dizer a vocês em minha defesa!
2 Chini soho ñi ti tuhun hebreo cahan ra [cuhva ni cahan maan ñi], ta ni quechaha ndoo taxin ca ñi. Tacan cuu, ta quechaha cati ndico ra Paulu chi ñi ti:
2 Quando o ouviram falar em hebraico , eles ficaram mais quietos ainda. Então Paulo disse:
3 ―Yuhu ra judío cui. Cacu yu ñuun Tarso cha iyo cuenda ñuhun Cilicia, soco ihya ñuun ya vachi cuahnu yu, ta sacuahi chi ra chahnu Gamaliel. Vaha xaan sanahan maan ra chihin yu yoso cuhva iyo ley chahnu ni chaha ra Moisee cha sacahnu ñivi yo tiempu chahnu, ta ica xaan chi suhva. Ndihi quivi saxini yu ti ndacu xain cuhva cuni ra Ndioo, ta ta ni cuhva saxini ndihi maan ndo vitin.
3 — Eu sou judeu, nascido em Tarso, na região da Cilícia, mas fui criado aqui em Jerusalém como aluno de Gamaliel. Fui educado muito rigorosamente dentro da lei dos nossos antepassados. Eu era muito dedicado a Deus, como todos vocês aqui também são.
4 Nu ni quichi quivi cani tahan xain chi ñivi chica cuenda ra Jesuu, ta cuni tahin cha cua cuvi ñi. Tiin yu chi ñi, ta ni chandaque chi ñi ve caa. Tacan ni savahi chi ra rai, ta savaha tahin chi chi chi ñi ñahan.
4 Persegui os que seguiam este Caminho e fiz com que alguns fossem condenados à morte. Prendi homens e mulheres e os joguei na cadeia.
5 Cua cuu cuhva ra sutu chahnu chi ndihi ra chanihin cuenda chi ndo, vati maan ra chaha tutu chihin yu, ta ni chandaque chi chi chi ñivi judío tahan yo iyo ñuun Damasco. Chacan cuu cha cuahin tican, vati cua tiin yu chi ñivi ra Jesuu iyo tican, ta cua quichi ndaque chi ñi ihya, ta cua cutuni ñi.
5 O Grande Sacerdote e todo o Conselho Superior podem provar que estou dizendo a verdade, pois eu recebi cartas deles, escritas para os irmãos judeus que moram em Damasco. E fui até lá para prender os seguidores deste Caminho e trazê-los presos com correntes a Jerusalém, a fim de serem castigados.
6 [Ni vii cahan ra Paulu chi ñi:] ’Ni vii cuahan ndi iti ñuun Damasco. Cha cua queta ndi ñuun can, ta maan hora cuu chi, ta quii xaan tuun iin ñuhun nuin. Iti siqui tuun chi, ta ndichin xaan chi cuu.
6 E Paulo continuou: — Eu estava viajando, já perto de Damasco, e era mais ou menos meio-dia. De repente, uma forte luz que vinha do céu brilhou em volta de mim.
7 Quehni yu nu ñuhun, ta chini yu ti cahan iin ndusu chihin yu. Maan ra Jesuu cuu ra, ta quechaha cati ra chihin yu ti: “Yoho Saulu, ña vaha cha cani tahan xaun chihin yu,” cati ra,
7 Eu caí no chão e ouvi uma voz que me dizia: “Saulo, Saulo, por que você me persegue?”
8 ta nducu tuhun yu chihin ra ti: “¿Yoo cahan chihin yu, ta tata?” cati yu, ta cati ndico ra chihin yu ti: “Yuhu ra Jesuu ra ñuun Nazaret cui. Chi yuhu cani tahan xaun,” cati ra Jesuu.
8 — Então eu perguntei: “Quem é o senhor?”
9 Tacan cuu, ta quechaha cuyuhvi ra chica chihin yu, vati ni ndehe tahan ra cha tuun ñuhun, soco ña ni chini ra ñaan cha cahan ndusu can chihin yu,
9 — Os homens que viajavam comigo viram a luz, porém não ouviram a voz de quem falava comigo.
10 ta nducu tuhun ndique chi ra Jesuu ti: “¿Ñaan cua cuu cun chihin yu, ta tata?” cati yu, ta cati ndico ra chahnu chihin yu ti: “Cuinda, ta cuahan tichi ñuun Damasco ya. Tican cua cati ñivi chihun ndihi cha cua savahun,” cati ra.
10 Eu perguntei: “Senhor, o que devo fazer?” — E o Senhor respondeu:
11 Ña ndichin cuii ni ca ndehi, vati ndichin xaan tuun ñuhun can nuin. Chacan cuu cha tiin ra amigu i ndahi, ta ni chandaca ra chihin yu. Tacan ni quihvi yu tichi ñuun can.
11 — Aquela luz brilhante tinha me deixado cego. Por isso os meus companheiros me pegaram pela mão e me levaram até Damasco.
12 ’Tican iyo iin ra nani Ananía, ta sacahnu tahan ra chi ra Ndioo cuhva cati ley chaha ra Moisee. Ndihi ñivi judío iyo tican cati ti rai vaha ndicha cuu ra.
12 Havia ali um homem chamado Ananias. Ele era religioso, obedecia à nossa Lei , e todos os judeus que moravam em Damasco o respeitavam.
13 Tacan, ta chahan ra Ananía nu ni chacoi, ta quechaha cati ra chihin yu ti na cua ndundichin ndico ndehi, cati ra. Tacan cuu, ta suvi ni hora can ndundichin ndico ndehi. Tacan ni ndehi nuun ra Ananía can,
13 Esse homem veio me procurar, chegou perto de mim e disse: “Irmão Saulo, veja de novo!” — No mesmo instante comecei a ver de novo e olhei para ele.
14 ta cati ndico ra chihin yu ti: “Iti chata tiempu chahnu sacahnu ñivi yo chi ra Ndioo, ta ini ra Ndioo can cha ni nacachi ra chihun. Chacan cuu cha cua coto cun yoso cuhva cuni ra Ndioo cha cua savahun. Cha ni ndehun chi ra Jesuu ra iyo cuiti vaha, ta ni chini sohun tuhun cha cati ra chihun.
14 Então ele disse: “Saulo, o Deus dos nossos antepassados escolheu você para conhecer a vontade dele, para ver o seu Bom Servo e para ouvir o Servo falar com você pessoalmente.
15 Chacan cuu cha cua cati tuhun cun chi ndihi ñivi ñuñivi yoso cuhva iyo ra. Cua cati tuhun cun ndihi cha ni ndehun, ta cua cati tuhun tahun ndihi cha ni chini sohun.
15 Pois você será testemunha dele para dizer a todos aquilo que você tem visto e ouvido.
16 Ña cua cuatu con. Na cua cuinda cun, ta na cua cuanduta cun, ta na cua cahan ndahvi cun chi ra Jesuu, ta cua naan cuati ni savaha cun,” cati ra Ananía can chihin yu.
16 E agora não espere mais. Levante-se, peça a ajuda do Senhor e seja batizado, e os seus pecados serão perdoados.”
17 [Ni vii cahan ra Paulu chi ñi:] ’Tacan cuu, ta cha queta ndique ihya ñuun Jerusalén ya, ta cahin chi ra Ndioo ve ñuhun ya.
17 E Paulo terminou, dizendo: — Então eu voltei para Jerusalém. Quando estava orando no Templo, tive uma visão.
18 Tacan cuu, ta quechaha ndehi chi ra chahnu tichi ñumahna, ta quechaha cati ra chihin yu ti cua sanumi yu, ta quii xaan cua quei ñuun ya, vati ña cua cuinu ini ñivi can cha cua cati tuhin cuenda ra, cati ra,
18 Vi o Senhor, e ele me disse: “Saia depressa de Jerusalém porque as pessoas daqui não aceitarão o que você vai dizer a meu respeito.”
19 ta cati ndique chi ra ti chito ñi ti cha chahin ndihi ve ñuhun nu sacahnu ñivi judío, ta tai chi ñivi chinu ini chihin ra ve caa, ta cani yu chi ñi.
19 — Eu respondi: “Senhor, eles sabem muito bem que eu ia às sinagogas , e prendia os que criam em ti, e batia neles.
20 Chito tahan ñi ti ni chihi ra Esteban ra ni cati tuhun tuhun ra, ta cha ni ndehe tahin nu chihi ra, ta chaha tahin tu ndee ini chi ra chahni chi ra. Yuhu cuu ra ni cumi sahma chacundichin ra ta ra, ta chahni ra chi ra, cati yu chi ra,
20 Quando estavam matando Estêvão, que falava a respeito de ti, ó Senhor, eu estava ali, concordando com aquele crime. E até tomei conta das capas dos assassinos dele.”
21 ta cati ndico ra chihin yu ti cua cuhin, vati cua tava tiñu ra chihin yu nu cani, ta cua cuhun yu nu iyo ñivi cuu inga tucu ñivi. Tacan ni cati ra chahnu chihin yu ―cati ra Paulu chi ndihi ñivi can.
21 — Aí o Senhor disse: “Vá, pois eu vou enviá-lo para bem longe; vou enviá-lo aos não judeus.”
22 Tasoho ñivi can tuhun cahan xihna ra Paulu, soco hora ni quechaha cahan ra tuhun cuenda inga tucu ñivi, ta ña cuni tasoho ca ñi chi ra. Chacan cuu cha quechaha cana chaa ñi, ta cati ñi ti: ―Na cua cuvi ra, vati ña vaha ndehe ndi chi ra ―cati ñi.
22 A multidão ficou ouvindo Paulo até que ele disse isso, mas aí eles começaram a gritar com toda a força: — Matem esse homem! — Ele não merece viver!
23 Ni cana chaa ñi, ta satati ñi sahma ñi, ta cani ñi ñuhun iti siqui, [vati quihin xaan ñi tisihi].
23 Eles gritavam, sacudiam as capas no ar e jogavam poeira para cima.
24 Tacan cuu, ta cati tuhun ra sandaru chahnu can ti cua cundaca ra sandaru ta ra chi ra Paulu tichi vehe cuarte can, ta cua sanahma ra ta ra chi ra. Chacan cuu cha cua cani ra ta ra chi ra chi yoho ñiin, vati cuni coto ra ñacu cana chaa xaan ñivi can. Cuni coto ra ñaan cuati cuni ñivi can chi ra Paulu.
24 Então o comandante mandou que os seus soldados levassem Paulo para dentro da fortaleza. Mandou também que o chicoteassem para que ele contasse por que a multidão estava gritando contra ele.
25 Chuhni ra sandaru can chi ra chi ñiin, ta quechaha cati ra Paulu chi iin ra capitán iyo yatin can ti: ―Ña chaha ley yo cha cua cani ndo chihin yu, vati iyo tahin cuenda ñuun Roma, ta ñahni cha ni cutuni yu ―cati ra.
25 Porém, quando o estavam amarrando para chicoteá-lo, Paulo perguntou ao oficial romano que estava perto dele: — Será que vocês têm o direito de chicotear um cidadão romano, especialmente um que não foi condenado por nenhum crime?
26 Chini ra capitán tuhun cha ni cahan ra Paulu, ta cuahan ra nu iyo ra sandaru chahnu, ta quechaha cati ra chi ra ti: ―Cua saha vahun cuenda, vati racan iyo tahan ra cuenda ñuun Roma ―cati ra.
26 Quando o oficial ouviu isso, foi falar com o comandante e disse: — O que é que o senhor vai fazer? Aquele homem é cidadão romano!
27 Tacan cuu, ta cuahan ra sandaru chahnu can nu iyo ra Paulu, ta quechaha cati ra chi ra ti: ―Cua cati ndichon. ¿Atu ndicha cha iyo cun cuenda ñuun Roma? ―cati ra. Ta cati ndico ra Paulu chi ra ti: ―Tacan tioo ―cati ra.
27 Então o comandante foi falar com Paulo e perguntou: — Me diga uma coisa: você é mesmo cidadão romano? — Sou! — respondeu Paulo.
28 Cati ndico ra sandaru chahnu can chi ra ti: ―Cuaha xuhun tiahvi yu, ta quihvi tahin cuenda ñuun Roma ―cati ra. Ta cati ndico ra Paulu chi ra ti: ―Yuhu iye cuenda ñuun Roma, vati tacan ni cacu i ―cati ra.
28 Aí o comandante disse: — Eu também sou, e isso me custou muito dinheiro. Paulo respondeu: — Pois eu sou cidadão romano de nascimento.
29 Tacan cuu, ta quii xaan saña ra sandaru cha cua cani ra chi ra, ta quee ra ta ra, ta yuhvi ra sandaru chahnu can suhva, vati chito ra ti iyo ra Paulu cuenda ñuun Roma, ta chaha ra cha chuhni ra sandaru ta ra chi ra.
29 Imediatamente os homens que iam chicoteá-lo recuaram. E o próprio comandante ficou com medo ao saber que Paulo era cidadão romano e ele tinha mandado amarrá-lo.
30 Cuni ra sandaru chahnu can coto ra ñaan cuati ndicha cuni tiso ñivi judío chi ra Paulu. Chacan cuu cha tuvi inga quivi, ta quechaha cati ra sandaru chahnu can ti cua nducuiti ra sutu chahnu chi ndihi ra chanihin. Tacan cuu, ta ndachi ra sandaru chi ra Paulu, ta chandaca ra chi ra nu iyo cuiti ra ta ra.
30 O comandante queria saber com certeza por que os judeus estavam acusando Paulo. Então, no dia seguinte, mandou que tirassem as correntes que o prendiam e ordenou que os chefes dos sacerdotes e todo o Conselho Superior se reunissem. Depois mandou que trouxessem Paulo e o colocassem em frente deles.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 22, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.