Atos 14
Pinotepa Nacional Mixtec NT (MIO_WBT) vs NVT
1 Queta ra Paulu chi ra Bernabé ñuun Iconio, ta quihvi tahan ra ta ra ve ñuhun ñivi judío can. Tican cati tuhun vaha xaan ra ta ra tuhun Ndioo chi ñi. Chacan cuu cha quechaha chinu tahan ini ñivi chi ra Jesuu. Chinu ini ñivi judío, ta chinu tahan ini ñivi cuu inga tucu ñivi, ta tuvi xaan ñi cuu,
1 Em Icônio, Paulo e Barnabé também foram à sinagoga judaica e falaram de tal modo que muitos creram, tanto judeus como gentios.
2 soco ñivi judío can ña tasoho ñi, ta sandusaca tahan ñi suhva. Savaha ñican ti cua saxini ñivi cuu inga tucu ñivi ndavaha ni chi ñivi Ndioo.
2 Alguns dos judeus que não creram, porém, incitaram os gentios e envenenaram a mente deles contra Paulo e Barnabé.
3 Chacan cuu cha nducuaha quivi ndoo ra Paulu ta ra ñuun can. Ña yuhvi ra ta ra cha cati tuhun ra yoso cuhva iyo ra chahnu, ta sanahan ra chahnu chi ñi cha iyo tu manini chi ra, vati chaha ra tu ndee ini chi ra Paulu ta ra. Tacan ni savaha tahan tucu ra cuaha xaan cuhva, ta chito ñivi ti cati tuhun ndicha ra tuhun Ndioo, vati ndehe ñi yoso cuhva iyo ra Ndioo, ta nduiyo cuni ñi.
3 Ainda assim, os apóstolos passaram bastante tempo ali, falando corajosamente da graça do Senhor, que confirmava a mensagem deles concedendo-lhes poder para realizar sinais e maravilhas.
4 Ña nduinuun ñivi ñuun Iconio can, vati iyo ñi inda naan chi ñivi judío can, ta iyo tahan ñi inda naan chi ra tatun Jesuu can.
4 Com isso, o povo da cidade ficou dividido: alguns tomaram partido dos judeus, e outros, dos apóstolos.
5 Tacan, ta quechaha saxini ñivi judío can chi ñivi cuu inga tucu ñivi can chi ra cumi tiñu ti cua savaha ñi ndavaha ni chi ra ta ra, ta cua cani ñi yuu chi ra.
5 Então um grupo de gentios, judeus e seus líderes resolveu atacá-los e apedrejá-los.
6 Tacan cuu, ta chito ra Paulu ta ra, ta chinu ra cuahan ra iti ñuhun Licaonia. Yaha ra ñuun Listra, ta yaha tahan ra ñuun Derbe. Ndihi ñuun iyo tican yaha ra,
6 Quando os apóstolos souberam disso, fugiram para a região da Licaônia, para as cidades de Listra e Derbe e seus arredores.
7 ta cati tuhun ra tuhun vaha yoso cuhva iyo Ndioo.
7 E ali anunciaram as boas-novas.
8 Ñuun Listra can iyo iin rai, ta nduñiin chaha ra, vati tacan ni cacu ra. Chacan cuu cha ña ta cuu caca ra, ta chini soho ra cha cati tuhun ra Paulu.
8 Enquanto estavam em Listra, Paulo e Barnabé encontraram um homem com os pés aleijados. Sofria desse problema desde o nascimento e, portanto, nunca tinha andado. Estava sentado
9 Ndehe xaan ra Paulu nuun ra cojo can, ta chito ra Paulu ti chinu ini ra ti cua nduvaha ra.
9 e ouvia Paulo pregar. Paulo olhou diretamente para ele e, vendo que ele tinha fé para ser curado,
10 Chacan cuu cha nihin xaan quechaha cati ra Paulu chi ra ti: ―Cuinda cuiti vahun ―cati ra. Tacan ni cuu, ta ndava lahndi ra, ta quechaha chica cuu ra.
10 disse em alta voz: “Levante-se!”. O homem se levantou de um salto e começou a andar.
11 Ndehe ñivi can cha ni savaha Paulu, ta quechaha cana chaa ñi ti: ―Cha vachi nuun ra ndioo ihya nu iyo yo. Caa ra cuhva caa maan yo, ta ñivi ñuñivi cuu yo. Tacan cati ñi chi tuhun cahan maan ñi, ta tuhun cahan ñivi ñuhun Licaonia can cuu chi.
11 A multidão, vendo o que Paulo havia feito, gritou no dialeto local: “Os deuses vieram até nós em forma de homens!”.
12 Cati ñi ti ra Bernabé cuu Júpiter, ta ra Paulu cuu Mercurio, vati maan ra cuu ra cati tuhun, [ta ita niñu sacahnu maan ñi cuu Júpiter chi Mercurio can].
12 Concluíram que Barnabé era o deus grego Zeus, e Paulo, o deus Hermes, pois era ele quem proclamava a mensagem.
13 Nda yuhu ñuun can iyo ve ñuhun nu sacahnu ñivi can chi ra Júpiter, ta ra sutu iyo cuenda Júpiter can quichi ndaca ra sundiquin, ta quichi ndaca tahan ra corona ita tican. Cuni cahni ra sutu can chi ri sundiquin can cuenda ra Bernabé chi ra Paulu, [vati tacan ni cua sacahnu ñi chi ra, vati saxini ñi ti ndioo cuu ra].
13 O sacerdote do templo de Zeus, que ficava na entrada da cidade, trouxe touros e coroas de flores até as portas da cidade, pois ele e a multidão queriam oferecer sacrifícios aos apóstolos.
14 Tacan cuu, ta quechaha chini soho ra Bernabé chi ra Paulu ti tacan cuu chi, ta quechaha chahnda cuati ra ta ra sahma ndichin ra, [vati cuihya xaan cuni anima ra,] ta chinu ra nda mahñu nu iyo cuiti ñivi can, ta cana chaa ra chi ñi.
14 Quando Barnabé e Paulo ouviram o que estava acontecendo, rasgaram as roupas e correram para o meio do povo, gritando:
15 Cati ra Paulu chi ñi ti: ―Yani xaa, ña vaha cuhva ndacu ndo, vati rai ñuñivi cuu tahan ndi. Cati tuhun ndi chi ndo ti na cua saña ihni ndo cha ndacu ndo, vati ñahni yavi ndaa chi. Na cua cuinu ini ndo chi ra Ndioo ndito. Na cua cuinu ini ndo chi maan ra, vati ni savaha ra ndihi cuii cha iyo. Savaha ra andivi, ta savaha tahan ra ñuhun ñuñivi, ta savaha tahan ra tañuhun.
15 “Amigos, por que vocês estão fazendo isso? Somos homens como vocês! Viemos lhes anunciar as boas-novas, para que abandonem estas coisas sem valor e se voltem para o Deus vivo, que fez os céus e a terra, o mar e tudo que neles há.
16 Nu quichi quivi chaha ra Ndioo cha ndacu ndihi ñivi ñuñivi cuhva cuni maan ñi,
16 No passado, ele permitiu que as nações seguissem seus próprios caminhos,
17 soco chaha ra cha chito ñi yoso cuhva iyo ra, vati savaha ra cha vaha chi ndihi ñi. Chaha ra cha cuun savi, ta chaha ra cha chacoo vaha itu ñivi ndihi ni cuiya. Chaha ra cha chachi ñi, ta cusii ini ñi. Tacan ni chaha tahan ra chi maan yo.
17 mas nunca as deixou sem evidências de sua existência e de sua bondade. Ele lhes concede chuvas e boas colheitas, e também alimento e um coração alegre”.
18 Tacan ni cati ra Paulu, soco cuaha xaan tu ndoho, ta ni chasi ra cha cua cahni ñi chi ri sundiquin can, vati cuni xaan ñi sacahnu ñi chi ra ta ra, [vati ndioo cuu ra cuni ñi].
18 Apesar dessas palavras, Paulo e Barnabé tiveram dificuldade para impedir que o povo lhes oferecesse sacrifícios.
19 Tacan cuu, ta ñivi judío iyo ñuun Antioquía can―quichi ñi nu iyo ra Paulu ta ra, ta quichi tahan ñi judío iyo ñuun Iconio. Tacan cuu, ta quechaha sandusaca ñivi judío can chi ñivi ñuun Listra, ta quechaha cuxaan ñi chi ra Paulu ta ra. Chacan cuu cha cani ñi yuu chi ra Paulu can, ta naan ini ra suhva savaha ñi. Chacan cuu cha xita queñuhun ñi chi ra nda yu ñuun, vati saxini ñi ti cha chihi cuii ra.
19 Então alguns judeus chegaram de Antioquia e Icônio e instigaram a multidão. Apedrejaram Paulo e o arrastaram para fora da cidade, pensando que ele estivesse morto.
20 Tacan cuu, ta queta ñivi sacuaha chi ra nu caa ra, ta chacuhun ndico ini ra, ta chacuinda ra, ta quihvi ndico ra tichi ñuun. Tuvi inga quivi, ta quee iti tucu ra chi ra Bernabé, ta cuahan ra ta ra iti ñuun Derbe.
20 No entanto, quando os discípulos o rodearam, ele se levantou e entrou novamente na cidade. No dia seguinte, partiu com Barnabé para Derbe.
21 Cati tuhun ra ta ra tuhun Ndioo tican ñuun Derbe can, ta tuvi xaan ñivi chinu ini chi ra Jesuu. Tacan cuu, ta quee iti ndico ra ta ra, ta cuahan ndico ra ñuun Listra. Yaha ndico ra ñuun Iconio, ta queta ndico ra ñuun Antioquía.
21 Depois de terem anunciado as boas-novas em Derbe e feito muitos discípulos, Paulo e Barnabé voltaram a Listra, Icônio e Antioquia da Pisídia,
22 Chaha ra ta ra tu ndee ini chi ndihi ñivi ra Jesuu, ta cati tuhun ra ta ra chi ñi ti: ―Na cua cuinu vaha ini ndo chi ra Jesuu, ta na ña cua saña ndo chi ra. Cua coo tu ndoho chi yo, soco tacan ni cua queta yo nu cua cundaca ñahan ra Ndioo ―cati ra.
22 onde fortaleceram os discípulos. Eles os encorajaram a permanecer na fé, lembrando-os de que é necessário passar por muitos sofrimentos até entrar no reino de Deus.
23 Tacan cuu, ta chaha ra ta ra tiñu chi uvi uni rai ndihi nu nducuiti ñivi sacahnu chi ra Jesuu, vati cua sacuenda ra ta ra chi ñi. Tacan cuu, ta chacoo ndita ra ta ra chi ñi, ta cahan ndahvi ra ta ra chi ra Ndioo cuenda ñi, ta cati ra chi ñi ti: ―Cha chinu ini ndo chi ra chahnu. Maan ra cuu ra cua cumi vaha chihin ndo ―cati ra.
23 Paulo e Barnabé também escolheram presbíteros em cada igreja e, com orações e jejuns, os entregaram aos cuidados do Senhor, em quem haviam crido.
24 Tacan cuu, ta yaha ndico ra Paulu ta ra ñuhun Pisidia, ta queta ndico ra ñuun Perge cha iyo cuenda ñuhun Panfilia.
24 Então viajaram de volta pela Pisídia até a Panfília.
25 Tican cati tuhun tahan ra ta ra tuhun Ndioo, ta cuahan ra iti ñuun Atalia.
25 Pregaram a palavra em Perge e desceram para Atália.
26 Tican quihin ndico tucu ra tundoo, ta cuahan ndico ra ñuun Antioquía nu ni quee iti ra. Tican cuu nu cha chica xihna cuii ñivi Ndioo tu manini chi ra Ndioo ti cua tindee ra chi ra Paulu ta ra nu cua cuhun ra. Cuahan ndico ra tican, vati cha ni queta tiñu savaha ra.
26 Por fim, voltaram de navio para Antioquia, onde sua viagem tinha começado e onde haviam sido entregues à graça de Deus para realizar o trabalho que agora completavam.
27 Sa queta ndico ra ñuun, ta sanducuiti ndico ra chi ñivi Ndioo, ta chaha ra cuenda yoso cuhva ni tindee ra Ndioo chi ra, ta cati ra chi ñi ti: ―Cha chaha ra Ndioo cha ni chinu tahan ini ñivi cuu inga tucu ñivi chi ra Jesuu ―cati ra.
27 Quando chegaram a Antioquia, reuniram a igreja e relataram tudo que Deus tinha feito por meio deles e como tinha aberto a porta da fé também para os gentios.
28 Tacan cuu, ta ndunahan ra chi ñivi Ndioo can suhva.
28 E permaneceram ali com os discípulos por muito tempo.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.