Apocalipse 14
Tataltepec Chatino NT (CTA_WBT) vs VC
1 Loꞌo liꞌ naꞌa̱ naꞌ chaca quiyaꞌ ca ndacua su ndu̱ nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ xlyaꞌ biꞌ lo xlya caꞌya Sión; stuꞌba ti ndu̱ biꞌ loꞌo sca siyento ntucua tuꞌba ntucua jacua mil tyaꞌa ñati̱. Nde tyaca̱a̱ ñati̱ biꞌ, ndacua nscua xtañi nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ xlyaꞌ biꞌ, loꞌo la cuiꞌ biꞌ nscua xtañi ycuiꞌ Ndyosi Sti Ni.
1 Eu vi ainda: o Cordeiro estava de pé no monte Sião, e perto dele cento e quarenta e quatro mil pessoas que traziam escritos na fronte o nome dele e o nome de seu Pai.
2 Cui̱i̱ nguañi nde su ntucua ycuiꞌ Ndyosi liꞌ; ñiꞌya̱ ndañi ndyalú hitya sca staꞌa̱ clyaa toꞌ quee jaaꞌ su cua̱ tsa ndyalú hitya, ñiꞌya̱ ndañi loꞌo lye tsa nchcuiꞌ tyiꞌyu, juaꞌa̱ nguañi biꞌ, ngua tiꞌ naꞌ. Ndacua ndu̱ tyu̱u̱ tyaꞌa ñati̱ nu tsoꞌo tsa ntyijiꞌi̱ yaꞌ nguꞌ lo sañi, ngua tiꞌ naꞌ;
2 Ouvia, entretanto, um coro celeste semelhante ao ruído de muitas águas e ao ribombar de potente trovão. Esse coro que eu ouvia era ainda semelhante a músicos tocando as suas cítaras.
3 nde loo su ndu̱ yaca xlya tlyu su ntucua ycuiꞌ Ndyosi, ca su ndu̱ nu jacua tyaꞌa naꞌni tacati biꞌ, ca su ndu̱ nu nguꞌ cusuꞌ biꞌ, ca biꞌ ndu̱ ñati̱ nu ndyula loꞌo sañi biꞌ. Sca ti nu ñati̱ quiñaꞌa̱ biꞌ ngua jiꞌi̱ cula tuꞌba ji̱i̱ biꞌ; ná ngua jiꞌi̱ xaꞌ ñati̱ chalyuu ca tsaꞌa̱ nguꞌ ji̱i̱ biꞌ, chaꞌ sca ji̱i̱ nu bilya cuna ñati̱ chalyuu laca biꞌ. Sca ti nu sca siyento ntucua tuꞌba ntucua jacua mil tyaꞌa ñati̱ nu nguaꞌni lyaá Ni jiꞌi̱ nde chalyuu, biꞌ ñati̱ laca nu ngua jiꞌi̱ cula tuꞌba ji̱i̱ biꞌ.
3 Cantavam como que um cântico novo diante do trono, diante dos quatro Animais e dos Anciãos. Ninguém podia aprender este cântico, a não ser aqueles cento e quarenta e quatro mil que foram resgatados da terra.
4 Ñati̱ lubii tsiyaꞌ ti laca nu nguꞌ quiñaꞌa̱ biꞌ. Ná ngutuꞌu chaꞌ jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ loꞌo xaꞌ nu cunaꞌa̱ nu loꞌo ngutiꞌi̱ nguꞌ chalyuu, ná nguaꞌni nguꞌ biꞌ chaꞌ subaꞌ tsiyaꞌ ti; ngutaꞌa̱ nguꞌ loꞌo nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ xlyaꞌ biꞌ macala su ndyaꞌa̱. Cua nguaꞌni lyaá Ni jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ, chaꞌ biꞌ laca ñati̱ nu tsoꞌo ntiꞌ ycuiꞌ Ndyosi ñaꞌa̱ Ni jiꞌi̱ tya loꞌo nguxana chaꞌ jiꞌi̱ nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ xlyaꞌ biꞌ. Tya clyo ngusubi Ni jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ, chaꞌ cuaꞌni nguꞌ cña jiꞌi̱ Ni.
4 Estes são os que não se contaminaram com mulheres, pois são virgens. São eles que acompanham o Cordeiro por onde quer que vá; foram resgatados dentre os homens, como primícias oferecidas a Deus e ao Cordeiro.
5 Ná ntucua chaꞌ cuiñi tuꞌba nguꞌ biꞌ tsiyaꞌ ti, chaꞌ ná ntsuꞌu chaꞌ cuxi jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ tsiyaꞌ ti.
5 Em sua boca não se achou mentira, pois são irrepreensíveis.
6 Naꞌa̱ naꞌ ndyaa chaca xca̱ jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi liꞌ, nu cua̱ tsa ndacui ndyaa; ndyaloꞌo biꞌ jiꞌi̱ sca chaꞌ tsoꞌo nu ngua tiꞌ ycuiꞌ Ndyosi chcuiꞌ loꞌo lcaa ñati̱ chalyuu, sca chaꞌ nu ndulo tsa jiꞌi̱ ñati̱ chaꞌ cuna nguꞌ. Lcaa tyempo ná tye chca chaꞌ biꞌ. Slo lcaa lo ñati̱ chalyuu tyucui ñaꞌa̱ chalyuu mala su ndiꞌi̱ ñati̱, cua ñaꞌa̱ ca quichi̱ tyi nguꞌ, ñati̱ nu nchcuiꞌ cua ñaꞌa̱ ca lo chaꞌcña nu nchcuiꞌ ñati̱ chalyuu, ca biꞌ ndyaa xca̱ biꞌ, chaꞌ chcuiꞌ loꞌo lcaa ñati̱.
6 Vi, então, outro anjo que voava pelo meio do céu, tendo um evangelho eterno para anunciar aos habitantes da terra e a toda nação, tribo, língua e povo.
7 Cui̱i̱ nchcuiꞌ xca̱ biꞌ loꞌo nguꞌ liꞌ: ―Cutsi̱i̱ cuꞌma̱ jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi, cube tiꞌ ma̱ jiꞌi̱ Ni chaꞌ tlyu tsa cña nduꞌni Ni chalyuu ―nacui̱ xca̱ biꞌ―. Cua ndyalaa tyempo chaꞌ cuaꞌni cuayáꞌ Ni jiꞌi̱ lcaa ñati̱ chalyuu. Cuaꞌni tlyu ma̱ jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi chaꞌ cua ngüiñá Ni nde cua̱, juaꞌa̱ ngüiñá Ni chalyuu, juaꞌa̱ ngüiñá Ni tyujoꞌo, juaꞌa̱ ngüiñá Ni lcaa su ntyucua hitya ―nacui̱ xca̱.
7 Clamava em alta voz: Temei a Deus, e dai-lhe glória, porque é chegada a hora do seu julgamento. Adorai aquele que fez o céu e a terra, o mar e as fontes.
8 Loꞌo ndyaa xca̱ biꞌ, liꞌ ndyalaa chaca xca̱ chaꞌ chcuiꞌ loꞌo ñati̱: ―Cua nguti̱ quichi̱ ―nacui̱ nu chaca xca̱ biꞌ―. Cua nguti̱ quichi̱ tlyu nu naa Babilonia, xquiꞌya chaꞌ nguaꞌni ñuꞌu̱ nguꞌ quichi̱ biꞌ jiꞌi̱ lcaa ñati̱ chalyuu. Cuxi tsa cña nu nguaꞌni nguꞌ quichi̱ biꞌ, xquiꞌya chaꞌ nduꞌni tlyu nguꞌ jiꞌi̱ lcui̱ joꞌó; juaꞌa̱ nguluꞌu quiꞌi̱ nguꞌ jiꞌi̱ xaꞌ ñati̱ chaꞌ cuaꞌni nguꞌ la cuiꞌ ti chaꞌ cuxi slo joꞌó ―nacui̱ xca̱ nu nchca tyucuaa biꞌ.
8 Outro anjo seguiu-o, dizendo: Caiu, caiu a grande Babilônia, por ter dado de beber a todas as nações do vinho de sua imundície desenfreada.
9 Nchca sna quiyaꞌ juani ya̱a̱ chaca xca̱. Cui̱i̱ nchcuiꞌ loꞌo ñati̱ liꞌ: ―Xcubeꞌ ycuiꞌ Ndyosi jiꞌi̱ cua ñaꞌa̱ ca ñati̱ nu ndyuꞌni tlyu jiꞌi̱ nu naꞌni chiyaꞌa̱ ñaꞌa̱ biꞌ, masi jiꞌi̱ ycuiꞌ niꞌ, masi jiꞌi̱ lcui̱ jiꞌi̱ niꞌ. Loꞌo juaꞌa̱ xcubeꞌ Ni jiꞌi̱ lcaa ñati̱ nu ngaꞌa̱ cuayáꞌ jiꞌi̱ niꞌ nde tyaca̱a̱ nguꞌ, juaꞌa̱ si ngaꞌa̱ cuayáꞌ jiꞌi̱ niꞌ chu̱ꞌ yaꞌ nguꞌ;
9 Um terceiro anjo seguiu-os, dizendo em alta voz: Se alguém adorar a Fera e a sua imagem, e aceitar o seu sinal na fronte ou na mão,
10 xcubeꞌ Ni jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ, chaꞌ lye tsa ngunasi̱ꞌ Ni. Tyaqui̱ nguꞌ biꞌ loꞌo sca quiiꞌ tlyu nu nguxaꞌ loꞌo yuu sufri su ñaꞌa̱ nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ xlyaꞌ biꞌ jiꞌi̱ nguꞌ; juaꞌa̱ lcaa xca̱ nu cuentya jiꞌi̱ Ni ñaꞌa̱ jiꞌi̱ nguꞌ biꞌ liꞌ.
10 há de beber também o vinho da cólera divina, o vinho puro deitado no cálice da sua ira. Será atormentado pelo fogo e pelo enxofre diante dos seus santos anjos e do Cordeiro.
11 Tyucui tyempo ná tye chaꞌ tyatu̱ sñii quiiꞌ su nchcubeꞌ ñati̱ biꞌ; ná caja ñiꞌya̱ clyaá nguꞌ biꞌ jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi, lcaa ñati̱ nu cua nguaꞌni tlyu jiꞌi̱ naꞌni biꞌ, masi jiꞌi̱ lcui̱ ti nguaꞌni tlyu nguꞌ; masi ngaꞌa̱ cuayáꞌ ti jiꞌi̱ niꞌ nde tyaca̱a̱ nguꞌ loꞌo chu̱ꞌ yaꞌ nguꞌ, ngaꞌaa clyaá nguꞌ biꞌ.
11 A fumaça do seu tormento subirá pelos séculos dos séculos. Não terão descanso algum, dia e noite, esses que adoram a Fera e a sua imagem, e todo aquele que acaso tenha recebido o sinal do seu nome.
12 Loꞌo nu na ni, talo na jiꞌi̱ chaꞌ cuxi sca ti si ntsuꞌu chaꞌ jiꞌna loꞌo ycuiꞌ Ndyosi, sca ti si taquiyaꞌ na cña nu ngulo Ni jiꞌna, sca ti si xñi tsoꞌo na chaꞌ jiꞌi̱ Jesús; sca ti juaꞌa̱ taca jiꞌna talo na jiꞌi̱ nu chaꞌ cuxi biꞌ.
12 Eis o momento para apelar para a paciência dos santos, dos fiéis, aos mandamentos de Deus e à fé em Jesus.
13 Liꞌ ndañi xtyiꞌi ca su ntucua ycuiꞌ Ndyosi, nchcuiꞌ sca ñati̱ loꞌo naꞌ: ―Scua clya nuꞌu̱ chaꞌ re: “Tsoꞌo tsa caca tyiquee ñati̱ nu ndyijii laja loꞌo ndyuꞌni nguꞌ cña jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi nu Xuꞌna na tyempo nde loo la”. La cuiꞌ juaꞌa̱ laca chaꞌ nu nda Xtyiꞌi ycuiꞌ Ndyosi loꞌo ma̱. Nacui̱ chaꞌ ca biꞌ tyiꞌi̱ cñaꞌ ñati̱ biꞌ liꞌ, chaꞌ tsoꞌo tsa cña nu nguaꞌni nguꞌ loꞌo ya̱a̱ nguꞌ chalyuu; ndiya tiꞌ Ni cña nu nguaꞌni nguꞌ, biꞌ chaꞌ tyiꞌu tiꞌ ycuiꞌ Ndyosi jiꞌi̱ cña nu cua nguaꞌni nguꞌ biꞌ liꞌ ―nacui̱ Ni jnaꞌ.
13 Eu ouvi uma voz do céu, que dizia: Escreve: Felizes os mortos que doravante morrem no Senhor. Sim, diz o Espírito, descansem dos seus trabalhos, pois as suas obras os seguem.
14 Liꞌ naꞌa̱ naꞌ su ndacui sca coo ngati̱, chu̱ꞌ coo biꞌ ntucua sca nu ñiꞌya̱ ñaꞌa̱ ñati̱ ñaꞌa̱; ntucua sca sneꞌ oro hique Ni, loꞌo yaꞌ Ni ndacui sca maxtyi cha tuꞌba.
14 Eu vi ainda uma nuvem branca, sobre a qual se sentava como que um Filho do Homem, com a cabeça cingida de coroa de ouro e na mão uma foice afiada.
15 Liꞌ ngutuꞌu sca xca̱ neꞌ laa jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi nde cua̱, nu cui̱i̱ ngusiꞌya jiꞌi̱ ñati̱ nu ntucua chu̱ꞌ coo biꞌ: ―Xuꞌba clya nuꞌu̱ maxtyi jinuꞌu̱, xutiꞌi̱ nuꞌu̱ jiꞌi̱ quixi̱ꞌ trigo, chaꞌ biꞌ laca ñati̱ jiꞌi̱ ycuiꞌ Ni nu ndiꞌi̱ chalyuu. Cua ndyalaa la cuiꞌ hora chaꞌ caca clacua chalyuu, cua laca nguscua seꞌi̱ chaꞌ caca biꞌ.
15 Outro anjo saiu do templo, gritando em voz alta para aquele que estava assentado na nuvem: Lança a tua foice e ceifa, porque é chegada a hora de ceifar, pois está madura a seara da terra.
16 Nguaꞌya nu ntucua chu̱ꞌ coo biꞌ nde lo yuu liꞌ, nguscui̱ maxtyi jiꞌi̱ chaꞌ siꞌyu quixi̱ꞌ liꞌ; juaꞌa̱ ngua clacua nde chalyuu.
16 O Ser que estava assentado na nuvem lançou então a foice à terra, e a terra foi ceifada.
17 Liꞌ naꞌa̱ naꞌ chaca xca̱ nu ngutuꞌu neꞌ laa jiꞌi̱ ycuiꞌ Ndyosi nde cua̱, nu ndacui maxtyi cha tuꞌba yaꞌ yu.
17 Outro anjo saiu do templo do céu. Tinha também uma foice afiada.
18 Juaꞌa̱ ngutuꞌu tya chaca xca̱ nu ndu̱ toꞌ mesa su ndyaqui̱ msta̱, ya̱a̱ liꞌ; biꞌ laca nu laca loo jiꞌi̱ quiiꞌ biꞌ. Liꞌ cui̱i̱ ngusiꞌya biꞌ loꞌo xca̱ nu ndacui maxtyi cha tuꞌba yaꞌ: ―Xuꞌba clya nuꞌu̱ maxtyi jinuꞌu̱, xiꞌyu jyacuaꞌ siꞌyu losuꞌ tyixi nu ntsuꞌu chalyuu, chaꞌ ngumi̱ tsa ñaꞌa̱ siꞌyu biꞌ.
18 E outro anjo, aquele que tem poder sobre o fogo, saiu do altar e bradou em alta voz para aquele que tinha a foice afiada: Lança a foice afiada e vindima os cachos da vinha da terra, porque maduras estão as suas uvas.
19 Nguaꞌya xca̱ biꞌ liꞌ, nguscui̱ yu maxtyi jiꞌi̱ yu nde lo yuu chalyuu, ngusiꞌyu yu jiꞌi̱ jyacuaꞌ siꞌyu losuꞌ biꞌ, ngu̱ jiꞌi̱ ndyaa neꞌ sca pilya quee nu tlyu xi chaꞌ satá nguꞌ jiꞌi̱; la cuiꞌ juaꞌa̱ xcubeꞌ tsa ycuiꞌ Ndyosi jiꞌi̱ ñati̱ chalyuu, xquiꞌya chaꞌ ñasi̱ꞌ tsa Ni jiꞌi̱ nguꞌ.
19 O anjo lançou a sua foice à terra e vindimou a vinha da terra, e atirou os cachos no grande lagar da ira de Deus.
20 Toꞌ quichi̱ nscua su ngusi̱ siꞌyu biꞌ, la cuiꞌ su ngujuii ñati̱ chaꞌ nchcubeꞌ Ni jiꞌi̱ nguꞌ. Clyaa tsa tañi ndyalú lijya̱ lo yuu liꞌ; tsa ñaꞌa̱ cuayáꞌ nu ndyalaa tuꞌba cuayu, tsa lo cua clyaa tañi ndyalú biꞌ. Sna siyento kilómetro cuayáꞌ tyijyuꞌ ngusna tañi biꞌ ndyaa.
20 O lagar foi pisado fora da cidade, e do lagar saiu sangue que atingiu até o nível dos freios dos cavalos pelo espaço de mil e seiscentos estádios.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Apocalipse 14, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.