Atos 18

Ɨ niuucari tɨ jejcua, tɨ ajta jɨme'en ra'axa a'ɨjna ɨ tavastara'a, ɨ Cɨriistu'u tɨ ji'i Jesús tɨ̀ tu'irájtuaa (CRNNT) vs ARA

Sair da comparação
ARA Almeida Revista e Atualizada 1993
1 Ajta áꞌiyen Pablo huirájraa aꞌujna Atenas. Tɨꞌɨquí aꞌuun aꞌaráꞌa chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Corinto.
1 Depois disto, deixando Paulo Atenas, partiu para Corinto.
2 Aꞌuu pu yáꞌuteu seɨ́j tɨ Israél jetze ajtémeꞌecan tɨ ayén ántehuaa tɨjɨ́n Aquila. Aꞌuu pu éꞌemeꞌecan aꞌujna seɨ́j chuéjraꞌa japua tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Ponto. Aꞌɨjna ɨ́ Aquila, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ ɨ́raꞌaraꞌan tɨ ayén ántehuaa tɨjɨ́n Priscila, aꞌɨ́ɨ mú meꞌuun eꞌeráacɨ aꞌujna jáꞌahuaꞌa seɨ́j chuéjraꞌa japua tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Italia, aꞌiné ayée pu tiúꞌuxeꞌeveꞌecaꞌa mej nuꞌu áꞌucɨɨne meꞌújna aꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ huaꞌarey ɨ́ romanos tɨ ayén á tejaꞌutaꞌítecaꞌa mej áꞌucɨɨne naímiꞌi ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan.
2 Lá, encontrou certo judeu chamado Áquila, natural do Ponto, recentemente chegado da Itália, com Priscila, sua mulher, em vista de ter Cláudio decretado que todos os judeus se retirassem de Roma. Paulo aproximou-se deles.
3 Pablo pu racúꞌuneꞌepuacaꞌa ɨ́ navij chiꞌiraꞌa. Ayee mú cheꞌatá menaꞌa tíꞌimuarɨꞌecaꞌa aꞌɨ́mej, aꞌɨ́jna ɨ́ Aquila, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Priscila. Aꞌɨ́j pu jɨ́n aꞌuteájturaa huáꞌa jamuan, ajta tíꞌimuarɨꞌecaꞌa huáꞌa jamuan aꞌɨ́jna ɨ́ Pablo.
3 E, posto que eram do mesmo ofício, passou a morar com eles e ali trabalhava, pois a profissão deles era fazer tendas.
4 Nain xɨcájraꞌa jetze matɨ́j puaꞌa ruseꞌupi, aꞌúu pu aꞌuteáruꞌipicheꞌe huáꞌa teyujtaꞌa, tihuáꞌaꞌixaateꞌecaꞌa tɨ́ꞌij ayén éeniꞌicɨꞌe huaꞌantimuáꞌitɨn aꞌɨ́mej ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan, majta ɨ́ mej seɨj chuéjraꞌa japua éꞌemeꞌecan.
4 E todos os sábados discorria na sinagoga, persuadindo tanto judeus como gregos.
5 Matɨ́ꞌɨj mi huiráacɨ aꞌujna u Macedonia aꞌɨ́jna ɨ́ Silas, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Timoteo. Matɨ́ꞌɨj mi meꞌuun aꞌaráꞌa aꞌu tɨ aꞌutéveecaꞌa ɨ́ Pablo, tɨ ajta jɨ́n antiújmuaꞌareerecaꞌa nain jɨmeꞌe tɨ tihuaꞌutáꞌixaateꞌen ɨ́ yuꞌuxari jetze. Naa teꞌehuauritɨéecan jɨmeꞌe, aꞌɨ́ɨ pu tihuáꞌaꞌixaateꞌecaꞌa aꞌɨ́mej ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan, aꞌɨ́jna jɨmeꞌe tɨ Jesús aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ tevi tɨ Dios án yáꞌujra ɨ́ ɨpuari japua, aꞌɨ́jna mej rachúꞌeveꞌecaꞌa.
5 Quando Silas e Timóteo desceram da Macedônia, Paulo se entregou totalmente à palavra, testemunhando aos judeus que o Cristo é Jesus.
6 Majta meꞌɨ́n, camu aꞌatzu raxɨ́ꞌeveꞌecaꞌa mej ráanamua. Aꞌɨ́j mú jɨ́n autéjhuii mej aꞌij puaꞌa tirájeeve. Aj pu i Pablo tiuꞌutécaꞌatzɨjxɨ ɨ́ tiúꞌujcɨɨxu mej mi ráamuaꞌaree tɨjɨ́n maꞌutéꞌɨtzee ɨ́ Dios jemi. Ayee pu tihuaꞌutáꞌixaa tɨjɨ́n:
6 Opondo-se eles e blasfemando, sacudiu Paulo as vestes e disse-lhes: Sobre a vossa cabeça, o vosso sangue! Eu dele estou limpo e, desde agora, vou para os gentios.
7 Aj pu i huirájraa u huaꞌatéyujtaꞌa. Aa pu aꞌaráꞌa áa tɨ éꞌeche jaꞌatɨ tɨ ayén ántehuaa tɨjɨ́n Justo. Aꞌɨ́ɨ pu ranáꞌamicheꞌe ɨ́ Dios, ajta aꞌuun éꞌechejcaꞌa aꞌájna vejliꞌi aꞌu tɨ aꞌutéjvee ɨ́ teyuu.
7 Saindo dali, entrou na casa de um homem chamado Tício Justo, que era temente a Deus; a casa era contígua à sinagoga.
8 Ajta aꞌɨ́ɨn ɨ́ Crispo, ɨ́ tɨ tíꞌaijta u teyujtaꞌa, aꞌɨ́ɨ pu ráꞌantzaahua ɨ́ tavástaraꞌa, majta miyen cheꞌatá menaꞌa naímiꞌi tɨ huáꞌa jamuan éꞌechejcaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ Crispo. Majta seica ɨ́ mej Corinto aꞌuchéjmeꞌecaa, matɨ́ꞌɨj ráanamuajriꞌi ɨ́ niuucari, jeíhua mú ráꞌantzaahua. Matɨ́ꞌɨj mi huámuaɨꞌɨvijhuacaꞌa.
8 Mas Crispo, o principal da sinagoga, creu no Senhor, com toda a sua casa; também muitos dos coríntios, ouvindo, criam e eram batizados.
9 Aj pu i tɨ́caꞌɨmua, tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn Pablo tíꞌimaaracaꞌa, aꞌɨ́ɨ pu raaseíj ɨ́ tavástaraꞌa. Ayee pu tiraataꞌixaa tɨjɨ́n:
9 Teve Paulo durante a noite uma visão em que o Senhor lhe disse: Não temas; pelo contrário, fala e não te cales;
10 Nee nu múꞌeetzi jamuan yé huatéjvee. Capu jaꞌatɨ timuaꞌantiúꞌuuniꞌira. Capu ajta jaꞌatɨ puaíjtzi muaatáꞌasin. Jéihua nu hui titeɨ́testemuaꞌa íiye chajtaꞌa. ―Ayee pu tiraataꞌixaa ɨ́ tavástaraꞌa.
10 porquanto eu estou contigo, e ninguém ousará fazer-te mal, pois tenho muito povo nesta cidade.
11 Aꞌɨ́j pu jɨ́n Pablo ayén aꞌuun éꞌetee seɨ́j nineꞌiraꞌa japuan jáꞌitaꞌa aꞌujna Corinto. Tihuáꞌamuaꞌatejcaa aꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ niuucari tɨ jetzen ráꞌaxa ɨ́ Dios.
11 E ali permaneceu um ano e seis meses, ensinando entre eles a palavra de Deus.
12 Aru tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn Galión aꞌuun tíꞌivaɨreꞌecaꞌa tajtuhuan jɨmeꞌe aꞌujna tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Acaya, aꞌɨ́ɨme ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan, aꞌɨ́ɨ mú autéjhuii mej tiníniuꞌucacun meꞌɨ́jna jemi ɨ́ Pablo. Matɨ́ꞌɨj mi yaꞌujáj jueesi jemi.
12 Quando, porém, Gálio era procônsul da Acaia, levantaram-se os judeus, concordemente, contra Paulo e o levaram ao tribunal,
13 Aj mú mi miyen tiraataꞌixaa ɨ́ tajtuhuan tɨjɨ́n:
13 dizendo: Este persuade os homens a adorar a Deus por modo contrário à lei.
14 — ausente —
14 Ia Paulo falar, quando Gálio declarou aos judeus: Se fosse, com efeito, alguma injustiça ou crime da maior gravidade, ó judeus, de razão seria atender-vos;
15 — ausente —
15 mas, se é questão de palavra, de nomes e da vossa lei, tratai disso vós mesmos; eu não quero ser juiz dessas coisas!
16 Tɨ́ꞌɨj i huaꞌirájtuaa á puaꞌacɨé aꞌujna aꞌu mej eꞌetiújseꞌɨrihuaꞌa ɨ́ jueesi.
16 E os expulsou do tribunal.
17 Aj mú mi meꞌɨ́n ɨ́ mej iꞌi griego, naímiꞌi mú rajvíꞌi meꞌɨ́jna ɨ́ Sóstenes ɨ́ tɨ tíꞌaijta u teyujtaꞌa. Matɨ́ꞌɨj mi raatéevajxɨ aꞌujna jemi ɨ́ tajtuhuan. Mɨ ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Galión, capu jetzen ruxeꞌeveꞌe jáꞌaraa aꞌɨ́jna jɨmeꞌe.
17 Então, todos agarraram Sóstenes, o principal da sinagoga, e o espancavam diante do tribunal; Gálio, todavia, não se incomodava com estas coisas.
18 Aúcheꞌe aꞌatzu áꞌatee aꞌujna Corinto aꞌɨ́jna ɨ́ Pablo. Tɨꞌɨquí huaꞌutateújte ɨ́ ruꞌihuaamuaꞌa. Ajta áꞌiyen baarcu jetze ateájraa, ajta áꞌuraa jamuan aꞌɨ́jna ɨ́ Priscila, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Aquila. Matɨ́ꞌɨj antácɨɨne aꞌujna jáꞌahuaꞌa seɨ́j chuéjraꞌa japua tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Siria. Tɨ́ꞌɨj caí xɨ u eꞌerájraa aꞌujna u Cencrea, aj mú mi racaaye tɨ i raꞌaráꞌasten tiꞌitɨ jɨmeꞌe tɨ aꞌɨ́ɨn aꞌɨ́jna jɨ́n teꞌataújratziiriꞌi.
18 Mas Paulo, havendo permanecido ali ainda muitos dias, por fim, despedindo-se dos irmãos, navegou para a Síria, levando em sua companhia Priscila e Áquila, depois de ter raspado a cabeça em Cencreia, porque tomara voto.
19 Matɨ́ꞌɨj mi meꞌuun aꞌaráꞌa aꞌujna chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Éfeso. Aꞌuu pu huajaꞌutéhuii ɨ́ Pablo aꞌɨ́jna ɨ́ Priscila, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Aquila. Aj pu i aꞌuun aꞌuréꞌene aꞌujna teyujtaꞌa. Tihuaꞌutáꞌixaa aꞌɨ́mej ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan ɨ́ mej tiújseꞌɨrihuaꞌa aꞌujna.
19 Chegados a Éfeso, deixou-os ali; ele, porém, entrando na sinagoga, pregava aos judeus.
20 Aꞌɨ́ɨ mú raatajé tɨ nuꞌu jaítzeꞌe áꞌateeviꞌin. Mɨ ajta caí, capu ahuaújcaꞌane.
20 Rogando-lhe eles que permanecesse ali mais algum tempo, não acedeu.
21 Aj pu i huaꞌutateújte. Ayen tɨjɨ́n:
21 Mas, despedindo-se, disse: Se Deus quiser, voltarei para vós outros. E, embarcando, partiu de Éfeso.
22 Tɨ́ꞌɨj aꞌuun aꞌutanee, chajtaꞌa tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Cesarea. Amuacaícan pu aꞌánna aꞌujnéj u Jerusalén. Tɨ́ꞌɨj i huaꞌutateújte ɨ́ mej tiújseɨj u teyujtaꞌa. Ajta áꞌiyen, aꞌɨ́ɨn aꞌuun aꞌucáane aꞌujna Antioquía.
22 Chegando a Cesareia, desembarcou, subindo a Jerusalém; e, tendo saudado a igreja, desceu para Antioquia.
23 Aꞌuu pu aꞌatzu áꞌatee aꞌujna. Aj pu ꞌi u eꞌerájraa. Aa pu aꞌatánee aꞌu tɨ eꞌechájtaꞌajmee sexuꞌijméꞌe aꞌu mej aꞌuchéjmeꞌecaa ɨ́ teɨte, seɨ́j chuéjraꞌa japua tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Galacia, ajtahuaꞌa seɨj tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Frigia. Aꞌɨ́ɨ pu caꞌaníjraꞌa huaꞌatáꞌacareꞌe naíjmiꞌica ɨ́ mej téꞌatzaahuateꞌe.
23 Havendo passado ali algum tempo, saiu, atravessando sucessivamente a região da Galácia e Frígia, confirmando todos os discípulos.
24 Aꞌɨ́jna xɨcáaraꞌa jetze, seɨj pu á eꞌiréꞌene tɨ Israél jetze ajtémeꞌecan. Ayee pu ántehuaa tɨjɨ́n Apolos. Aꞌuu pu éꞌeche aꞌujna chajtaꞌana jetze tɨ ayén téjaꞌarájtehuaa tɨjɨ́n Alejandria. Jéꞌecan pu raayɨ́ꞌɨtɨhuaꞌa tɨ tihuaꞌutáꞌixaateꞌen ɨ́ niuucari jɨmeꞌe. Ajta temuaꞌa tiraayɨ́ꞌɨtɨhuaꞌa aꞌij tɨ yeꞌí huataújmuaꞌa ɨ́ tɨ téꞌeyuꞌusiꞌi ɨ́ yuꞌuxari jetze.
24 Nesse meio tempo, chegou a Éfeso um judeu, natural de Alexandria, chamado Apolo, homem eloquente e poderoso nas Escrituras.
25 Naa pu tiúꞌumuaꞌatejcaa aꞌij tɨ tíꞌijxeꞌeveꞌecaꞌa ɨ́ tavástaraꞌa. Tiuꞌutaxájtacaꞌa aꞌujcaꞌanéecan jɨmeꞌe, ajta tɨ temuaꞌa naa rɨ́ꞌɨ tiuꞌutániuuni aꞌɨ́jna jɨmeꞌe ɨ́ Jesús. Ajta aꞌɨ́j puꞌu muaꞌareerecaꞌa aꞌɨ́jna ɨ́ tɨ jɨ́n Juan huaꞌutámuaɨꞌɨhuacaꞌa.
25 Era ele instruído no caminho do Senhor; e, sendo fervoroso de espírito, falava e ensinava com precisão a respeito de Jesus, conhecendo apenas o batismo de João.
26 Aꞌɨ́ɨ pu aꞌɨ́jna jɨ́n aꞌutéjche tɨ tihuaꞌutáꞌixaateꞌen u teyujtaꞌa aꞌujcaꞌanéecan jɨmeꞌe. Matɨ́ꞌɨj meꞌɨ́n ráanamuajriꞌi aꞌɨ́jna ɨ́ Priscila, ajta aꞌɨ́jna ɨ́ Aquila, aꞌɨ́ɨ mú raatáꞌinee tɨ huajaꞌuvéꞌemuaare aꞌujna aꞌu mej éꞌeche. Aꞌuu mú ráꞌitɨiriꞌi jaítzeꞌe aꞌij tɨ tíꞌijxeꞌeveꞌe ɨ́ tavástaraꞌa.
26 Ele, pois, começou a falar ousadamente na sinagoga. Ouvindo-o, porém, Priscila e Áquila, tomaram-no consigo e, com mais exatidão, lhe expuseram o caminho de Deus.
27 Ajta tɨ́ꞌɨj ari áꞌuyeꞌimɨꞌɨcaꞌa aꞌujna jáꞌahuaꞌa Acaya aꞌɨ́jna ɨ́ Apolo, aꞌɨ́ɨ mú ihuáamuaꞌameꞌen caꞌaníjraꞌa raatáꞌa. Aj mú mi tihuajaꞌutaꞌítiꞌiriꞌi ɨ́ ruꞌihuaamuaꞌa ɨ́ mej aꞌuun éꞌeche mej nuꞌu naa temuaꞌa tiraꞌancuréꞌeviꞌitɨn. Tɨ́ꞌɨj aꞌɨ́ɨn Apolos aꞌuun aꞌaráꞌa aꞌujna Acaya, jéꞌecan pu huaꞌutévaɨ tɨ Dios huaꞌutáꞌa ruxɨ́ꞌeviꞌiraꞌa jɨmeꞌe mej ráꞌantzaahuateꞌen.
27 Querendo ele percorrer a Acaia, animaram-no os irmãos e escreveram aos discípulos para o receberem. Tendo chegado, auxiliou muito aqueles que, mediante a graça, haviam crido;
28 Aꞌujcaꞌanéecan jɨmeꞌe pu huaꞌutéemuaꞌitɨ ɨ́ teɨte aꞌɨ́mej tzajtaꞌa ɨ́ mej Israél jetze ajtémeꞌecan. Aꞌɨjna yuꞌuxari jetze pu tíhuaꞌutaseíjrate tɨ Jesús aꞌɨ́ɨn púꞌeen ɨ́ tɨ nuꞌu Dios án yáꞌujra ɨ́ ɨpuari japua.
28 porque, com grande poder, convencia publicamente os judeus, provando, por meio das Escrituras, que o Cristo é Jesus.

Ler em outra tradução

Comparar com outra

Estude este capítulo no WhatsApp

Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 18, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.