Jó 24
Cornilescu (CORNILESCU) vs ACF
ACF Almeida Corrigida Fiel
1 Pentruce nu păzeşte Cel Atotputernic vremurile de judecată, şi dece nu văd ceice -L cunosc zilele Lui de pedeapsă?
1 Visto que do Todo-Poderoso não se encobriram os tempos, por que, os que o conhecem, não vêem os seus dias?
2 Sînt unii cari mută hotarele, fură turmele, şi le pasc;
2 Até os limites removem; roubam os rebanhos, e os apascentam.
3 iau măgarul orfanului, iau zălog vaca văduvei;
3 Do órfão levam o jumento; tomam em penhor o boi da viúva.
4 îmbrîncesc din drum pe cei lipsiţi, silesc pe toţi nenorociţii din ţară să se ascundă.
4 Desviam do caminho os necessitados; e os pobres da terra juntos se escondem.
5 Şi aceştia, ca măgarii sălbatici din pustie, ies dimineaţa la lucru să caute hrană, şi în pustie trebuie să caute pînea pentru copiii lor.
5 Eis que, como jumentos monteses no deserto, saem à sua obra, madrugando para a presa; a campina dá mantimento a eles e aos seus filhos.
6 Taie nutreţul care a mai rămas pe cîmp, culeg ciorchinele rămase pe urma culegătorilor în via celui nelegiuit.
6 No campo segam o seu pasto, e vindimam a vinha do ímpio.
7 Îi apucă noaptea în umezeală, fără îmbrăcăminte, fără învelitoare împotriva frigului.
7 Ao nu fazem passar a noite sem roupa, não tendo ele coberta contra o frio.
8 Îi pătrunde ploaia munţilor, şi, neavînd alt adăpost, se ghemuiesc lîngă stînci.
8 Pelas chuvas das montanhas são molhados e, não tendo refúgio, abraçam-se com as rochas.
9 Aceia smulg pe orfan dela ţîţă, iau zălog tot ce are săracul.
9 Ao orfãozinho arrancam dos peitos, e tomam o penhor do pobre.
10 Şi săracii umblă goi de tot, fără îmbrăcăminte, strîng snopii şi -s flămînzi;
10 Fazem com que os nus vão sem roupa e aos famintos tiram as espigas.
11 în grădinile nelegiuitului ei fac untdelemn, calcă teascul, şi le este sete;
11 Dentro das suas paredes espremem o azeite; pisam os lagares, e ainda têm sede.
12 în cetăţi se aud vaietele celor ce mor, sufletul celor răniţi strigă... Şi Dumnezeu nu ia seama la aceste mişelii!
12 Desde as cidades gemem os homens, e a alma dos feridos exclama, e contudo Deus lho não imputa como loucura.
13 Alţii sînt vrăjmaşi ai luminii, nu cunosc căile ei, nu umblă pe cărările ei.
13 Eles estão entre os que se opõem à luz; não conhecem os seus caminhos, e não permanecem nas suas veredas.
14 Ucigaşul se scoală în revărsatul zorilor, ucide pe cel sărac şi lipsit, şi noaptea fură.
14 De madrugada se levanta o homicida, mata o pobre e necessitado, e de noite é como o ladrão.
15 Ochiul preacurvarului pîndeşte amurgul: ,Nimeni nu mă va vedea,` zice el, şi îşi pune o măhramă pe faţă.
15 Assim como o olho do adúltero aguarda o crepúsculo, dizendo: Não me verá olho nenhum; e oculta o rosto,
16 Noaptea sparg casele, ziua stau închişi; se tem de lumină.
16 Nas trevas minam as casas, que de dia se marcaram; não conhecem a luz.
17 Pentru ei, dimineaţa este umbra morţii, şi cînd o văd, simt toate spaimele morţii.
17 Porque a manhã para todos eles é como sombra de morte; pois, sendo conhecidos, sentem os pavores da sombra da morte.
18 Dar nelegiuitul alunecă uşor pe faţa apelor, pe pămînt n'are decît o parte blestemată, şi niciodată n'apucă pe drumul celor vii!
18 É ligeiro sobre a superfície das águas; maldita é a sua parte sobre a terra; não volta pelo caminho das vinhas.
19 Cum sorb seceta şi căldura apele zăpezii, aşa înghite locuinţa morţilor pe cei ce păcătuiesc.
19 A secura e o calor desfazem as águas da neve; assim desfará a sepultura aos que pecaram.
20 Pîntecele mamei îl uită, viermii se ospătează cu el, nimeni nu-şi mai aduce aminte de el! Nelegiuitul este sfărîmat ca un copac,
20 A madre se esquecerá dele, os vermes o comerão gostosamente; nunca mais haverá lembrança dele; e a iniqüidade se quebrará como uma árvore.
21 el, care pradă pe femeia stearpă şi fără copii, el care nu face nici un bine văduvei!...
21 Aflige à estéril que não dá à luz, e à viúva não faz bem.
22 Şi totuş, Dumnezeu prin puterea Lui lungeşte zilele celor sîlnici, şi iată -i în picioare cînd nu mai trăgeau nădejde de viaţă;
22 Até aos poderosos arrasta com a sua força; se ele se levanta, não há vida segura.
23 El le dă linişte şi încredere, are privirile îndreptate spre căile lor.
23 Se Deus lhes dá descanso, estribam-se nisso; seus olhos porém estão nos caminhos deles.
24 S'au ridicat; şi într'o clipă nu mai sînt, cad, mor ca toţi oamenii, sînt tăiaţi ca spicele coapte.
24 Por um pouco se exaltam, e logo desaparecem; são abatidos, encerrados como todos os demais; e cortados como as cabeças das espigas.
25 Nu este aşa? Cine mă va dovedi de minciună, cine-mi va nimici cuvintele mele?``
25 Se agora não é assim, quem me desmentirá e desfará as minhas razões?
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Jó 24, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.