Mateus 9
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs NVT
1 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ yî drí mbãzó kõlóngbõ ꞌá lãjóꞌbá íyíkâ yí bê. Drílĩyî ngãzó nĩlí kôrô lı̣̃mvû ândrê Gãlĩláyã kâ ꞌdĩ drı̣̃ı̣̂ sĩ, nĩꞌá gõlé jạ̃rı̣́bạ̃ ĩyî nyãányâ kâ Kãpẽrãnómã rî ꞌálâ.
1 Jesus entrou num barco e atravessou o mar até a cidade onde morava.
2 Gõꞌdá gólĩyî câ bê Kãpẽrãnómã ꞌálâ rî, õjílã ãzâ ꞌbá yî drí ãgô ãzâ gólâ pá lâ yî drí drãzó trá rî âtrõzó gbãrãkã drı̣̃ı̣̂ âjílí Yésũ ngálâ, gólâ ĩîngâ ró ãgô ꞌdĩ bê. Gõꞌdá Yésũ ndrê tã õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí ꞌẽlé ãgô ꞌdĩ âtrõzó âjízó yí ngálâ ꞌdĩ bê rî, gólâ drí nı̣̃zó lâ kĩ, gólĩyî lẽ tã trá mbârâkã íyíkâ rĩzó õjílã îngálé ngá lãzé ꞌásĩ rî ꞌá. Gõꞌdá drílâ ngãzó tã âtálé ãgô rî gógó ꞌdĩ drí kĩ, “Ámâ rû-lẽ-ãzíyã, ní ꞌê ũrı̣̃ kô. Áâyê nî trá tã õnjí áníkâ ꞌásĩ.”
2 Algumas pessoas lhe trouxeram um paralítico deitado numa maca. Ao ver a fé que eles tinham, Jesus disse ao paralítico: “Anime-se, filho! Seus pecados estão perdoados”.
3 Gõꞌdá lãꞌbí îmbá ꞌbá ãzâ ꞌbá yî bê rĩꞌá ĩyî võ rî ꞌdĩ ꞌá tólâ. Gõꞌdá gólĩyî ârílí bê úlı̣́ Yésũ kâ âtálé ãgô rî ꞌdĩ drí rî, drílĩyî îtõzó rĩꞌá tã âtálé ĩyî lãfálé ꞌásĩ kĩ, “Ãgô ꞌdĩ rî úlı̣́ âtálé ĩtí ꞌdĩ ãꞌdô tãsĩ yã? Gólâ ı̣̂sũ íyíkâ bê rî kĩ, yí ãꞌdô Ôvârí ꞌî yã? Ôvârí rî cé nĩ rĩꞌá tã õnjí õjílã kâ âyélé.”
3 Alguns mestres da lei disseram a si mesmos: “Isso é blasfêmia!”.
4 Gõꞌdá Yésũ nı̣̃ tã ı̣̂sũ gólĩyíkâ ányâ ró yí rú ꞌdĩ trá tõ. Yésũ drí gõzó tã âtálé drílĩyî kĩ, “Nĩ rî tã ı̣̂sũlı̣́ má rú ányâ ró ĩtí ãꞌdô tãsĩ yã?
4 Jesus, percebendo o que pensavam, perguntou: “Por que vocês reagem com tanta maldade em seu coração?
5 — ausente —
5 O que é mais fácil dizer: ‘Seus pecados estão perdoados’ ou ‘Levante-se e ande’?
6 — ausente —
6 Mas eu lhes mostrarei que o Filho do Homem tem autoridade na terra para perdoar pecados”. Então disse ao paralítico: “Levante-se, pegue sua maca e vá para casa”.
7 — ausente —
7 O homem se levantou e foi para casa.
8 Gõꞌdá õjílã õꞌbí tólâ nã ꞌbá yî ndrê ĩyî tã lârâkô Yésũ drí ꞌẽlé ꞌdĩ bê rî, gólĩyî tı̣̂ drí ậꞌdı̣́zó ndrúndrú. Gõꞌdá drílĩyî îtõzó rĩꞌá Ôvârí rî lûyı̣́lı̣́, tãlâ gólâ âfẽ mbârâkã trá ãmbá Yésũ drí.
8 Ao ver isso, a multidão se encheu de temor e louvou a Deus por ele ter dado tal autoridade aos seres humanos.
9 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Yésũ yî âyê võ ꞌdî bê rî, drílĩyî ngãzó nĩlí ậcı̣́ ĩyíkâ ꞌá. Gõꞌdá drílĩyî nĩzó ãgô ãzâ bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá ró rú bê Mãtáyõ rî ûsúlı̣́ rĩꞌá võ íyíkâ bélé-bélé ûꞌdû kâ ꞌá. Gõꞌdá Yésũ ndrê gólâ bê rî, Yésũ drí tã âtázó drílâ kĩ, “Ní ânĩ ámâ vó bẽlé lãjóꞌbá ámákâ ró.” Gõꞌdá kôrô Mãtáyõ drí ngãzó ûrû ꞌdẽlé Yésũ vósĩ.
9 Enquanto Jesus caminhava, viu um homem chamado Mateus sentado onde se coletavam impostos. “Siga-me”, disse-lhe Jesus, e Mateus se levantou e o seguiu.
10 Kậyı̣̂ ãzâ sĩ, Mãtáyõ drí Yésũ yî ậzı̣́zó lãjóꞌbá gólâkâ yí bê yí drí ꞌbã ꞌálâ ngá nyãlé yí bê. Gõꞌdá gólâ drí kpá íyî rû-lẽ-ãzí yî bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá ró rî ꞌbá yî gõꞌdá kpá õjílã ãzâ ꞌbá yî gólĩyî Pạ̃rúsı̣̃ yî drí rĩꞌá ndrẽlâ tã õnjí ꞌbá ró rî yí bê ậzı̣́zó ânĩlí ngá nyãlé Yésũ yí bê.
10 Mais tarde, na casa de Mateus, Jesus e seus discípulos estavam à mesa, acompanhados de um grande número de cobradores de impostos e pecadores.
11 Gõꞌdá Pạ̃rúsı̣̃ ãzâ ꞌbá yî nı̣̃ ĩyî bê tã Yésũ yî drí ngá nyãzó bélé-bélé ûꞌdú ꞌbá yí bê gõꞌdá õjílã tíbê gólĩyî drí rĩꞌá ndrẽlâ tã õnjí ꞌbá ró rî ꞌbá yí bê ꞌdĩ rî, drílĩyî ngãzó ânĩlí lãjóꞌbá Yésũ kâ rî ꞌbá yî ngálâ tã âtálé Yésũ rú ạ̃wạ̃ sĩ kĩ, “Tãlâ ãꞌdô ꞌî tã îmbá ꞌbá ãníkâ drí rĩzó ngá nyãlé võ ãlô ꞌá õjílã õnjí ĩtí ꞌdĩ ꞌbá yí bê yã?”
11 Quando os fariseus viram isso, perguntaram aos discípulos: “Por que o seu mestre come com cobradores de impostos e pecadores?”.
12 Gõꞌdá Yésũ ârî tã Pạ̃rúsı̣̃ ꞌdĩ ꞌbá yî drí âtálé ꞌdĩ bê rî, drílâ gõzó tã âtálé Pạ̃rúsı̣̃ ꞌdĩ ꞌbá yî drí kĩ, “Õjílã gólâ ngá lãzé ãkó rî nĩí kô ãlókõ ꞌbá ngálâ, cé gólĩyî ngá lãzé ró rî ꞌbá yî ĩꞌdî.
12 Jesus ouviu o que disseram e respondeu: “As pessoas saudáveis não precisam de médico, mas sim os doentes”.
13 Nĩ ârî drẽ gõꞌdá nĩ ı̣̂sũ drẽ úlı̣́ gólâ Ôvârí drí âtálé búkũ íyíkâ ꞌá rî, tã lâ kĩꞌá nĩ rî, ‘Tã gólâ lậvũ ꞌbá gạ̃rạ̃ tã kõrõnyã zã kâ ngá fẽfẽ ró má drí rî drı̣̃ı̣̂ rî sĩ ĩꞌdî nõ, nĩ âꞌdô ngá lẽlẽ bê õjílã ãzí drí.’ Gõꞌdá má ânĩí kô tã mbı̣̂ ꞌbá pãlé, má ânĩ tã õnjí ꞌbá ậzı̣́lı̣́, tãlâ ópâ ró gólĩyî bê tã õnjí gólĩyíkâ ꞌásĩ.”
13 E acrescentou: “Agora vão e aprendam o significado desta passagem das Escrituras: ‘Quero que demonstrem misericórdia, e não que ofereçam sacrifícios’. Pois não vim para chamar os justos, mas sim os pecadores”.
14 Nĩngá sĩ, tã ârí ꞌbá Yõwánĩ bãbãtízĩ ꞌẽ ꞌbá ró rî kâ ãzâ ꞌbá yî drí ânĩzó ĩyî Yésũ ngálâ tã îjílí gólâ tı̣́ kĩ, “Ãmâ tã ârí ꞌbá Yõwánĩ bãbãtízĩ ꞌẽ ꞌbá ró rî kâ rî ꞌbá yî gõꞌdá tã ârí ꞌbá Pạ̃rúsı̣̃ kâ rî ꞌbá yí bê, kậyı̣̂ ãzâ ꞌbá yî sĩ, mã rî tı̣̂ ꞌbĩlí rĩzó ꞌálé ꞌãꞌí sĩ rãtáã ꞌẽlé Ôvârí drí. Gõꞌdá lãjóꞌbá áníkâ rî ꞌbá yî rí ĩyî kô tı̣̂ ꞌbĩlí ãꞌdô tãsĩ yã?”
14 Os discípulos de João Batista foram a Jesus e lhe perguntaram: “Por que seus discípulos não têm o hábito de jejuar, como nós e os fariseus?”.
15 Nĩngá sĩ, Yésũ drí tã-drı̣̃ lôgõzó gólĩyî drí úlı̣́ mãnĩgõ sĩ kĩ nĩ rî, “Âꞌdô âꞌdóꞌá íyíkâ ángô tí ró ũmú drí tı̣̂ ꞌbĩzó ĩzã âꞌdálé võ kãrámã kâ ꞌá õdrógô drí ꞌbãrẽ drẽ bê gólĩyî lãfálé ꞌá rî yã? ꞌDĩî îcá kô. Gõꞌdá ı̣̃zạ́tú rî, kậyı̣̂ âꞌdô âcáꞌá õdrógô drí âꞌdózó yû gólĩyî lãfálé. Gõꞌdá kậyı̣̂ rî ꞌdĩ sĩ, gólĩyî drí gõzó rĩlí ꞌálé ꞌãꞌí sĩ tı̣̂ ꞌbĩlí ĩzã drí sĩ.
15 Jesus respondeu: “Por acaso os convidados de um casamento ficam de luto enquanto festejam com o noivo? Um dia, porém, o noivo lhes será tirado, e então jejuarão.
16 “Gõꞌdá nĩ ı̣̂sũ drẽ kpá tã ítá ạ̃kû gólâ sĩ ꞌbá trá rî tã lâ. Õzõ õjílã ãzâ õŋõ ítá óꞌdí lôsélé ũpı̣̃ ítá ạ̃kû gólâ sĩ ꞌbá trá ꞌdĩ kâ rú gõzó jĩlâ lı̣̃mvû sĩ rî, ítá gólâ óꞌdí ꞌdĩ âꞌdô íyîngá ôróꞌá ânjólé vólé ítá ạ̃kû ꞌdĩ rú sĩ, ũpı̣̃ lâ drí rĩzó hõwéẽ ậvû-ậvû ró lậvũlı̣́ gạ̃rạ̃ sı̣́sı̣́ rî drı̣̃ı̣̂ sĩ.
16 “Além disso, ninguém remendaria uma roupa velha usando pano novo. O pano rasgaria a roupa, deixando um buraco ainda maior.
17 Gõꞌdá âꞌdó kô tãndí ró õjílã ãzâ drí õdrá óꞌdí lôrózó mõrá gólâ ạ̃kû mbârâkã ãkó rî ꞌá. Gólâ õꞌê trá ĩtí rî, gõꞌdá õdrá õtírĩ ângá rî, mõrá ạ̃kû ꞌdĩ âꞌdô pı̣̃ꞌá, õdrá ꞌdĩ drí lâsózó vũdrı̣́ rû îzãlé. Ĩtí rî, órî õdrá óꞌdí lôrólâ mõrá gólâ tãndí ró rî ꞌá. Tã ꞌdî tãsĩ rî, âꞌdô rĩꞌá dódó cú ĩtí rû îzã ãkó. Gõꞌdá tã îmbâ ámákâ ꞌdĩ rĩꞌá tã îmbâ óꞌdí gólâ îcá ꞌbá kô ônjálé lãꞌbí ạ̃kû bê rî ĩꞌdî, rĩꞌá õzõ ítá óꞌdí ꞌdĩ gõꞌdá õdrá óꞌdí ꞌdĩ bê rî kâtí.”
17 “E ninguém colocaria vinho novo em velhos recipientes de couro. O couro se arrebentaria, deixando vazar o vinho, e os recipientes velhos se estragariam. Vinho novo é guardado em recipientes novos, para que ambos se conservem”.
18 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Yésũ drẽ rĩꞌá tã âtáꞌá tã ârí ꞌbá Yõwánĩ kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drí rî, gõꞌdá ãgô ãzâ gólâ âꞌdó ꞌbá jó tã Ôvârí kâ ârî kâ vó lâ ndrẽ ꞌbá ró rî drí ânĩzó Yésũ ngálâ ꞌãꞌî tı̣̃lı̣́ vũdrı̣́ gólâ ândrá rúꞌbạ́ lôꞌbãlé drílâ kĩ, “Óõ kúmú, ámâ mvá ãnjó drã trá ngbãângbânõ. Gõꞌdá õzõ ní ãânĩ gólâ ngálâ drı̣́ ꞌbãlé rúꞌbạ́ lâ ꞌá rî, gólâ âꞌdô lîdríꞌá óꞌdí õdrã ꞌásĩ rĩlí lédrẽ-lédrẽ ró.”
18 Enquanto Jesus ainda falava, o líder da sinagoga local veio e se ajoelhou diante dele. “Minha filha acaba de morrer”, disse. “Mas, se o senhor vier e puser as mãos sobre ela, ela viverá.”
19 Ĩtí rî, kôrô Yésũ yî drí ngãzó nĩlí lãjóꞌbá íyíkâ yí bê ꞌdẽlé ãgô ꞌdĩ vó lâ bẽlé.
19 Então Jesus e seus discípulos se levantaram e foram com ele.
20 Gõꞌdá gólĩyî õtírĩ ꞌbãâ rĩꞌá nĩꞌá lạ́tı̣̂ ꞌásĩ rî, õkó ãzâ drí ânĩzó. Õkó ꞌdĩ rĩꞌá cú ngá lãzé párá kâ bê. Ngá lãzé rî ꞌdĩ ꞌê õkó ꞌdĩ trá ndrô mûdrı̣́-drı̣̃-lâ-ngâ-rı̣̃ sĩ. Drílâ ânĩzó Yésũ ũgúlı̣́ lésĩ ró, ânĩꞌá ítá tı̣̂ Yésũ kâ dõlé kírî ró.
20 Nesse instante, uma mulher que havia doze anos sofria de hemorragia se aproximou por trás dele e tocou na borda de seu manto,
21 Gólâ ı̣̂sũ tã trá yí ꞌá kĩ, õzõ yí õdõ kó cé ítá tı̣̂ Yésũ kâ ꞌdĩ ĩꞌdî rî, yí ãâꞌdô rû êdéꞌá ngá lãzé íyíkâ ꞌdĩ ꞌásĩ.
21 pois pensava: “Se eu apenas tocar em seu manto, serei curada”.
22 Gõꞌdá Yésũ ûsû tã õkó ꞌdĩ drí ꞌẽlé ꞌdĩ võ lâ bê rî, drílâ gõzó íyî jãlé võ ndrẽlé õkó ꞌdĩ ngálâ, gõꞌdá drílâ tã âtázó kĩ, “Ámâ îzó, ánî pı̣̃pı̣̂sı̣́lı̣́ ạ̃ậꞌdı̣̂. Tã lẽlẽ áníkâ má ꞌá rî êdê nî trá ngá lãzé ꞌdĩ ꞌásĩ.” Gõꞌdá kôrô ãrí rĩ ꞌbá rãlé õkó ꞌdĩ rú sĩ rî drí âdrézó.
22 Jesus se voltou e, quando a viu, disse: “Filha, anime-se! Sua fé a curou”. A partir daquele momento, a mulher ficou curada.
23 Gõꞌdá Yésũ yî drí ngãzó lậvũlı̣́ nĩꞌá cãlé ãgô drı̣̃-ꞌbá ró ꞌdĩ drí ꞌbã ꞌálâ ãgô rî gógó ꞌdĩ yí bê. Gõꞌdá gólĩyî câ bê tólâ rî, gólĩyî drí õjílã dũû ûsúzó rĩꞌá ĩyî kángá yî võꞌá gûnı̣́yạ́ yí bê, gõꞌdá ãzâ ꞌbá yî rĩꞌá ĩyíkâ ãwó ngõꞌá. Võ trá bárábányá ró.
23 Quando Jesus chegou à casa do líder da sinagoga, viu a multidão agitada e ouviu a música fúnebre.
24 Nĩngá sĩ, Yésũ drí gõzó tã âtálé õjílã ꞌdî ꞌbá yî drí kĩ, gólĩyî õfõ ndrĩ ĩví ꞌálâ jó mvá ãvõ bê ꞌdĩ ꞌásĩ. Gólâ kĩ gólĩyî drí rî, “Ízá ꞌdĩ drãá kô. Gólâ rî ꞌdĩ íyîngá ậꞌdú kõꞌá.” Gõꞌdá õjílã ꞌdî ꞌbá yî ârî bê úlı̣́ Yésũ kâ âtálé ꞌdĩ rî, drílĩyî ngãzó rĩꞌá Yésũ rî gũlı̣́ gbõ gũgũ.
24 “Saiam daqui!”, disse ele. “A menina não está morta; está apenas dormindo.” Os que estavam ali riram dele.
25 Gõꞌdá õjílã ꞌdî ꞌbá yî fõ ĩyî bê ĩví ꞌálâ rî, Yésũ drí ngãzó fĩlí jó gólâ mvá ãvõ bê ꞌdĩ ꞌá. Gõꞌdá drílâ ízámvá ꞌdĩ drı̣́ lâ rũzó, gõꞌdá kôrô ízámvá ꞌdĩ drí ngãzó ûrû lédrẽ-lédrẽ ró.
25 Depois que a multidão foi colocada para fora, Jesus entrou e tomou a menina pela mão, e ela se levantou.
26 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, tã lârâkô Yésũ drí ꞌẽlé ꞌdĩ tã lâ drí lậꞌbúzó ndrĩ ꞌbạ̃drı̣̃ ꞌdî ꞌásĩ.
26 A notícia desse milagre se espalhou por toda a região.
27 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ yî drí ngãzó võ ꞌdî âyélé nĩzó zãâ ậcı̣́ ĩyíkâ ꞌá ạ̃tı̣́ ꞌálâ. Gólĩyî õtírĩ rĩî nĩlí lạ́tı̣̂ ꞌásĩ rî, ãgô ãzâ ꞌbá yî rı̣̃ lı̣̃fı̣́ ãkó lé ꞌbá ró rî ꞌbá yî drí ꞌdẽzó Yésũ yî vósĩ. Gõꞌdá drílĩyî ngãzó trẽlé ûrû lạ̃zı̣́ zı̣̃zı̣̃ bê kĩ nĩ rî, “Yésũ Dạ̃wúdı̣̃ rî ózõwá, ní ndrê ãmâ ĩzã! Ní pâ ãmâ!”
27 Depois que Jesus saiu dali, dois cegos foram atrás dele, gritando: “Filho de Davi, tenha misericórdia de nós!”.
28 Gõꞌdá Yésũ yî drí ngãzó kũlı̣́ ãgô rı̣̃ ꞌdî ꞌbá yí bê ꞌbã gólĩyî drí rĩzó ꞌálâ lãjóꞌbá íyíkâ bê rî ꞌá. Gõꞌdá Yésũ drí ãgô lı̣̃fı̣́ ãkó lé ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî îjízó kĩ, “Nĩ lẽ tã trá kĩ, má âꞌdô îcáꞌá ãnî lı̣̃fı̣́ êdélé yã?” Gõꞌdá drílĩyî tã-drı̣̃ lôgõzó Yésũ drí kĩ, “Ãwô kúmú, mã lẽ tã trá.”
28 Quando Jesus entrou em casa, os cegos se aproximaram, e ele lhes perguntou: “Vocês creem que eu posso fazê-los ver?”. “Sim, Senhor”, responderam eles.
29 Ĩtí rî, Yésũ drí gólĩyî lı̣̃fı̣́ dõzó tã âtâ-âtâ bê kĩ, “ꞌDõvó ãnî lı̣̃fı̣́ ẽêdê rû tãlâ tã lẽlẽ ãníkâ má ꞌá ꞌdĩ tãsĩ.”
29 Ele tocou nos olhos dos dois e disse: “Seja feito conforme a sua fé”.
30 Gõꞌdá kôrô, gólĩyî lı̣̃fı̣́ drí rû njı̣̃zó võ ndrẽlé ngbángbá. Nĩngá sĩ rî, Yésũ drí drı̣́-mbílí sõzó gólĩyî lı̣̃fı̣́ kĩ, “Tã lârâkô gólâ rû ꞌẽ ꞌbá ãnî drí ꞌdĩ, nĩ âtâ tã lâ kô õjílã ãzãkã drí ãlôwálâ.”
30 Então os olhos deles se abriram e puderam ver. Jesus os advertiu severamente: “Não contem a ninguém”.
31 Gbõ lé Yésũ âtâ tã bê ĩtí rî, ãgô rî ꞌdĩ ꞌbá yî drí nĩzó tã Yésũ drí gólĩyî lı̣̃fı̣́ êdézó ꞌdĩ tã lâ âtá bê õjílã drí. Ĩtí rî, tã rî ꞌdĩ drí lậꞌbúzó ndrĩ ꞌbạ̃drı̣̃ ꞌdî ꞌásĩ.
31 Eles, porém, saíram e espalharam sua fama por toda a região.
32 Gõꞌdá ãgô gólĩyî Yésũ drí lı̣̃fı̣́ lâ yî êdélé trá ꞌdĩ ꞌbá yî lậvũ ĩyî bê rî, õjílã ãzâ ꞌbá yî drí ãgô ãzâ líndrí õnjí drí rĩꞌá ômbélé gõꞌdá gólâ rî ꞌbã ꞌbá úlı̣́ âtálé kô rî âtrõzó âjílí Yésũ ngálâ.
32 Quando partiram, foi levado a Jesus um homem que não conseguia falar porque estava possuído por um demônio.
33 Gõꞌdá Yésũ drí líndrí õnjí ꞌdĩ drõzó vólé ãgô ꞌdĩ ꞌásĩ, gõꞌdá kôrô ãgô ꞌdĩ drí ngãzó rĩꞌá úlı̣́ âtálé. Ĩtí rî, õjílã dũû gólĩyî tã ꞌdî ndrẽ ꞌbá rî yî, tı̣̂ lâ ĩyî drí ậꞌdı̣́zó ndrúndrú. Gõꞌdá drílĩyî ngãzó tã âtálé kĩ, “Mã ndré drẽ tã lârâkô nõtí nõ kó kô rû ꞌẽrẽ ꞌá ꞌbạ̃drı̣̃ Ĩsĩrãꞌélẽ kâ ꞌá nõngá.”
33 O demônio foi expulso e, em seguida, o homem começou a falar. As multidões ficaram admiradas. “Jamais aconteceu algo parecido em Israel!”, exclamavam.
34 Gõꞌdá Pạ̃rúsı̣̃ ãzâ ꞌbá yî kpá bê tólâ. Gõꞌdá gólĩyî ndrê bê ãgô ꞌdĩ úlı̣́ âtárẽ ꞌá gõꞌdá kpá ârî úlı̣́ õjílã ꞌdî ꞌbá yí kâ bê rî, drílĩyî ngãzó tã âtálé Yésũ rú kĩ, “Mbârâkã gólâ Yésũ drí rĩzó tã lârâkô ꞌẽlé ĩꞌdî sĩ lâ ꞌdĩ, drı̣̃-ꞌbá líndrí õnjí kâ Sãtánã fẽ mbârâkã ꞌdî nĩ Yésũ drí líndrí õnjí ꞌdĩ lôfõzó ãgô ꞌdĩ ꞌásĩ.”
34 Os fariseus, contudo, disseram: “Ele expulsa demônios porque o príncipe dos demônios lhe dá poder”.
35 Gõꞌdá nĩngá sĩ rî, Yésũ yî drí ngãzó nĩꞌá lậmú bê lãjóꞌbá íyíkâ yí bê jạ̃rı̣́bạ̃ Gãlĩláyã kâ rî ꞌbá yî ꞌásĩ ndrĩ gõꞌdá kpá võ mvá õnyíkõ Gãlĩláyã ꞌá rî ꞌbá yî ꞌásĩ ndrĩ. Võ rî ꞌdĩ ꞌbá yî ꞌásĩ cé tı̣̂tı̣̂, Yésũ rî trá õjílã lı̣̃fı̣́ îmbá bê jó tã Ôvârí kâ ârî kâ ꞌásĩ. Gõꞌdá gólâ rî kpá trá nĩꞌá tã âtî-âtî tãndí pẽ bê õjílã drí, tãlâ gólĩyî õjâ ró ĩyî nyãányâ ꞌbãlé kũmũ Ôvârí kâ zẽlé õjílã gólâkâ ró. Gõꞌdá gólâ drí kpá rĩzó õjílã ndrĩ gólĩyî ngá lãzé bê rî ꞌbá yî îngálé ngá lãzé gólĩyíkâ ꞌásĩ.
35 Jesus andava por todas as cidades e todos os povoados da região, ensinando nas sinagogas, anunciando as boas-novas do reino e curando todo tipo de enfermidade e doença.
36 Gõꞌdá Yésũ ndrê bê õꞌbí rû êꞌbé ꞌbá yí lạ̃gạ́tı̣́ rĩ ꞌbá tã îmbâ íyíkâ ârílí ꞌdĩ ꞌbá yî rî, gólâ drí âꞌdózó tã ı̣̂sũ ró gólĩyî tãsĩ, tãlâ gólĩyî rĩꞌá lâŋõ bê ãmbá, õjílã ãzâ yû gólĩyî pãlé. Gólĩyî rĩꞌá nyé õzõ kạ́bı̣̃lı̣́kı̣̃ gólĩyî âꞌdó ꞌbá lôkí ꞌbá ãkó rî kâtí gólâ rî lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá.
36 Quando viu as multidões, teve compaixão delas, pois estavam confusas e desamparadas, como ovelhas sem pastor.
37 Nĩngá sĩ, Yésũ drí gõzó tã âtálé lãjóꞌbá íyíkâ yî drí õjílã dũû gólĩyî âꞌdó ꞌbá lâŋõ bê ãmbá ꞌdĩ ꞌbá yî tãsĩ kĩ nĩ rî, “Nĩ ndrê drẽ, ngá-ĩyínyâ ạ́mvú ꞌá rî rĩꞌá ãmbá, trá njãâ ꞌẽꞌá lôsĩ lâ ꞌẽlé, gõꞌdá õjílã gólĩyî ꞌẽ ꞌbá lôsĩ lâ ꞌẽlé rî rĩꞌá cé dã.
37 Disse aos discípulos: “A colheita é grande, mas os trabalhadores são poucos.
38 Tã ꞌdî tãsĩ rî, nĩ ꞌê rãtáã Ôvârí gólâ ạ́mvú lı̣́pı̣̂ ró rî drí, gólâ ãâjô ró bê õjílã dũû ânĩlí lôsĩ ꞌẽlé ạ́mvú gólâkâ ꞌdĩ ꞌá.”
38 Orem ao Senhor da colheita; peçam que ele envie mais trabalhadores para seus campos”.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Mateus 9, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.