Atos 23
Tã-drı̣̃ Lẽlẽ Óꞌdí Óvârí Kâ (AVU) vs ARIB
1 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Póõlõ drí võ ndrẽzó mbı̣̂ õjílã gólĩyî rû êꞌbé ꞌbá tã íyíkâ kĩlí ꞌdĩ ꞌbá yî ngálâ, gõꞌdá tã âtázó gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Ámâ ậdrúpı̣̃ yî, tã ı̣̂sũ ámákâ vó ró rî, má nı̣̃ trá kĩ, má rî trá ı̣̃nyạ́kú drı̣̃ nô ꞌá õjílã tãndí rî ró Ôvârí ândrá lôsĩ gólâkâ má drí ꞌẽlé trá gólâ drí rî tãsĩ bũúũ âcálé ı̣̃tú ãndrõ nô ꞌá.”
1 Fitando Paulo os olhos no sinédrio, disse: Varões irmãos, até o dia de hoje tenho andado diante de Deus com toda a boa consciência.
2 Gõꞌdá nĩngá sĩ, ãgô ãzâ rú bê Ãnãníyã gólâ ãmbá drı̣̃-ꞌbá lãꞌbí ꞌẽ kâ rî ꞌbá yí kâ drí tã ꞌbãzó õjílã âdré ꞌbá ĩyî Póõlõ rî gãrã ꞌá rî ꞌbá yî drí, gólĩyî õsâ ró gólâ tı̣̂ ꞌá, tãlâ tã ı̣̂sũ gólĩyíkâ ꞌá rî, Póõlõ õlẽ trá íyî nyãányâ ꞌbãlé õjílã ãmbá ró.
2 Mas o sumo sacerdote, Ananias, mandou aos que estavam junto dele que o ferissem na boca.
3 Nĩngá sĩ, Póõlõ drí tã âtázó kĩ, “Nî, tã pạ̃tı̣́ı̣̃ ró, Ôvârí âꞌdô kpá ánî sãꞌá, nî rû ôjá ꞌbá ró nõ, nî ĩꞌdî rĩꞌá õzõ ãbẽ ạ̃kû âgã ꞌbá trá trạ̃ậtrậ gólâ gõꞌdá ndrũzó lâ ófó sĩ mvẽlé kpírí-kpírí, tãlâ ũsû ró bê lı̣̃fı̣́ drı̣̃ ꞌá rî kâtí. Mí rî tólâ ámâ tã kĩlí tã ꞌbãꞌbã gólĩyî Ôvârí drí fẽlé Músạ̃ drí rî ꞌbá yî sĩ, gõꞌdá nî rî gógó, ní ró áníkâ tã ꞌbãꞌbã rî ꞌdĩ ꞌbá yî kôꞌdáwá, ĩꞌdî ní drí tã ꞌbãzó õjílã drí ámâ sãzó tı̣̂ ꞌá ꞌdĩ ãkpãkãꞌdã úlı̣́ ámákâ drí ndẽ ãkó.”
3 Então Paulo lhe disse: Deus te ferirá a ti, parede branqueada; tu estás aí sentado para julgar-me segundo a lei, e contra a lei mandas que eu seja ferido?
4 Gõꞌdá õjílã âꞌdó ꞌbá tólâ ãnyî Póõlõ bê rî ꞌbá yî drí gólâ rî îjízó kĩ nĩ rî, “Ní ꞌdâ drı̣̃-ꞌbá gólâ Ôvârí drí ꞌbãlé trá ãmbá drı̣̃-ꞌbá lãꞌbí ꞌẽ kâ rî ꞌbá yí kâ ró rî ãꞌdô tãsĩ yã?”
4 Os que estavam ali disseram: Injurias o sumo sacerdote de Deus?
5 Ĩtí, Póõlõ drí tã-drı̣̃ lôgõzó gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Má nı̣̃ı̣́ kô kĩ, ãgô ꞌdĩ rĩꞌá drı̣̃-ꞌbá ạ́ngı̣́ ꞌî drı̣̃-ꞌbá lãꞌbí ꞌẽ kâ rî ꞌbá yî drı̣̃lı̣́. Rĩꞌá tã îgĩ-îgĩ Ôvârí kâ ꞌá kĩ, ‘Ní âtâ tã kô õnjí ró drı̣̃-ꞌbá õjílã áníkâ rî ꞌbá yî drı̣̃lı̣́ rî rú.’ ”
5 Disse Paulo: Não sabia, irmãos, que era o sumo sacerdote; porque está escrito: Não dirás mal do príncipe do teu povo.
6 — ausente —
6 Sabendo Paulo que uma parte era de saduceus e outra de fariseus, clamou no sinédrio: Varões irmãos, eu sou fariseu, filho de fariseus; é por causa da esperança da ressurreição dos mortos que estou sendo julgado.
7 — ausente —
7 Ora, dizendo ele isto, surgiu dissensão entre os fariseus e saduceus; e a multidão se dividiu.
8 — ausente —
8 Porque os saduceus dizem que não há ressurreição, nem anjo, nem espírito; mas os fariseus reconhecem uma e outra coisa.
9 Gõꞌdá nĩngá sĩ, gbálálá ạ̃wạ̃ kâ gõꞌdá trá rõô. Gõꞌdá lãꞌbí îmbá ꞌbá ũrûkậ ꞌbá yî âꞌdó ꞌbá ĩyî Pạ̃rúsı̣̃ ró rî yî drí ngãzó ĩyî ûrû lâwãlé ạ̃wạ̃ sĩ Sạ̃dúsı̣̃ yí bê. Gólĩyî kĩ nĩ rî, “Mã ûsú tã õnjí ãzãkã kô ãgô nõ rú. Ngãtá mãlãyíkã âtâ úlı̣́ nĩ gólâ drí ngã lãjóꞌbá Ôvârí kâ yã rî.”
9 Daí procedeu grande clamor; e levantando-se alguns da parte dos fariseus, altercavam, dizendo: Não achamos nenhum mal neste homem. E se algum espírito ou anjo lhe falou, não resistamos a Deus.
10 Nĩngá sĩ, tã kĩ ꞌbá ꞌdĩ ꞌbá yî drí ngãzó ạ̃wạ̃ bê. Gõꞌdá Pạ̃rúsı̣̃ yî drí rĩzó Póõlõ rî lâsélé ĩyî lãfálé ꞌásĩ Sạ̃dúsı̣̃ yí bê. Gõꞌdá tã rî ꞌdĩ tãsĩ rî, drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá yí kâ ꞌdĩ drí âꞌdózó ũrı̣̃ ró kĩ, áâꞌdô Póõlõ rî fũꞌá gólâ rî lâsê-lâsê ꞌdĩ sĩ. Ĩtí rî, gólâ drí tã ꞌbãzó ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá íyíkâ rî ꞌbá yî drí õnĩ ró ĩyî fĩlí gólĩyî lãfálé ꞌá Póõlõ rî ânjólé ânĩzó gólâ bê ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ ĩyíkâ rî ꞌálâ.
10 E avolumando-se a dissenção, o comandante, temendo que Paulo fosse por eles despedaçado, mandou que os soldados descessem e o tirassem do meio deles e o levassem para a fortaleza.
11 Gõꞌdá tã ꞌdî ꞌbá yî vólé drı̣̃ lâ ꞌásĩ ngạ́cı̣̂ lâ ꞌdĩ sĩ rî, Kúmú Yésũ drí íyî âꞌdázó Póõlõ drí gõꞌdá tã âtázó gólâ drí kĩ nĩ rî, “Ní ı̣̂dû ánî fĩî! Tãlâ ní pẽ úlı̣́ ámákâ trá õjílã drí Yẽrõsãlémã ꞌá nõngá. Ĩtí rî, má âꞌdô kpá ánî ꞌbãꞌá nĩlí úlı̣́ ámákâ pẽlé õjílã drí jạ̃rı̣́bạ̃ ạ́ngı̣́ Rómã kâ nã ꞌá tólâ.”
11 Na noite seguinte, apresentou-se-lhe o Senhor e disse: Tem bom ânimo: porque, como deste testemunho de mim em Jerusalém, assim importa que o dês também em Roma.
12 Cı̣̃ı̣́nó drı̣̃zõ lâ ãzâ rî sĩ rî, õjílã Yúdạ̃ yí kâ ũrûkậ ꞌbá yî drí rû êꞌbézó tã ậyı̣́lı̣́ Póõlõ rú. Gólĩyî ꞌbã tã trá lãtrítrí ró kĩ nĩ rî, yĩ õnyá ngá kô, gõꞌdá yĩ ũmvú ngá mvũmvũ kpá kô, té õzõ yĩ ĩîcâ trá Póõlõ rî fũlı̣́ rî vósĩ.
12 Quando já era dia, coligaram-se os judeus e juraram sob pena de maldição que não comeriam nem beberiam enquanto não matassem a Paulo.
13 Õjílã gólĩyî lãtrítrí ꞌdĩ îtrí ꞌbá rî ꞌbá yî rĩꞌá kôrô nyâꞌdî-rı̣̃ drı̣̃ı̣̂ sĩ.
13 Eram mais de quarenta os que fizeram esta conjuração;
14 Gõꞌdá nĩngá sĩ, gólĩyî drí ngãzó nĩlí drı̣̃-ꞌbá lãꞌbí ꞌẽ ꞌbá kâ rî ꞌbá yî ngálâ gólĩyî âꞌdó ꞌbá sı̣́sı̣́-lésĩ rî ꞌbá yí bê tã âꞌdálé gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Mã ꞌbã tã trá ꞌdó kpãkã ãlô lãtrítrí ró kĩ, mã îcá kô ngá ãzãkã nyãlé ngá mvũmvũ bê té õzõ mã ũfû Póõlõ rî ꞌdĩ trá rî vósĩ.
14 e estes foram ter com os principais sacerdotes e anciãos, e disseram: Conjuramo-nos sob pena de maldição a não provarmos coisa alguma até que matemos a Paulo.
15 Nĩngá sĩ ꞌdõvó, ãnî gõꞌdá tã kĩ ꞌbá ãzâ ꞌbá yí bê, nĩ jô tã âtî-âtî drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá Rómã kâ rî ꞌbá yî drı̣̃lı̣́ rî drí kĩ, nĩ lẽ tã Póõlõ kâ ꞌdĩ ífí lâ ûsúlı̣́ dódó, gólâ ĩînjî drı̣́ Póõlõ rú sĩ ânĩlí âdrélé ãnî ândrá tı̣̂ lâ îjílí. Ĩtí rî, mã âꞌdô ãmákâ rû lậpı̣́ꞌá pávó gãrã drı̣̃ ꞌá njãâ Póõlõ rî fũlı̣́ drẽ ãkpãkãꞌdã gólâ cá drẽ ãnî rú kô.”
15 Agora, pois, vós, com o sinédrio, rogai ao comandante que o mande descer perante vós como se houvésseis de examinar com mais precisão a sua causa; e nós estamos prontos para matá-lo antes que ele chegue.
16 Gõꞌdá Póõlõ rî ádrã, îzó lâ rî mvá ró rî drí tã ậyı̣́lı̣́ trá Póõlõ rú ꞌdĩ ârízó. Nĩngá sĩ, drílâ ngãzó nĩlí fĩlí ạ̃ꞌdı̣́-drı̣̃ ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá Rómã kâ ꞌdĩ ꞌbá yí kâ rî ꞌálâ, nĩꞌá Póõlõ rî ûsúlı̣́, tãlâ tã ậyı̣́lı̣́ trá gólâ rú ꞌdĩ âtálé gólâ drí.
16 Mas o filho da irmã de Paulo, tendo sabido da cilada, foi, entrou na fortaleza e avisou a Paulo.
17 Gõꞌdá ĩtí, Póõlõ ârî tã rî ꞌdĩ bê rî, gólâ drí ngãzó drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá kâ ãzâ zı̣̃lı̣́ gõꞌdá tã âtázó drı̣̃-ꞌbá rî ꞌdĩ drí kĩ, “Ágá nõ rĩꞌá cú tã lậnjı̣̃-lậnjı̣̃ bê âtálé ãmbá ãnî drı̣̃lı̣́ rî drí. Ĩtí rî, ní trõ gólâ âjílí ãmbá rî ꞌdĩ ngálâ.”
17 Chamando Paulo um dos centuriões, disse: Leva este moço ao comandante, porque tem alguma coisa que lhe comunicar.
18 Gõꞌdá nĩngá sĩ, drı̣̃-ꞌbá ꞌdĩ drí ágá rî ꞌdĩ drı̣̃zó âjílí ãmbá rî ꞌdĩ ngálâ gõꞌdá tã âtázó ãmbá rî ꞌdĩ drí kĩ, “Póõlõ gólâ ꞌbãlé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌá rî zı̣̂ mâ gõꞌdá tã âtázó má drí kĩ, ágá nõ âꞌdô rĩꞌá cú tã lậnjı̣̃-lậnjı̣̃ bê âtálé ní drí. Gõꞌdá má ạ̃ậdrı̣̃ gólâ âjílí ní ngálâ.”
18 Tomando-o ele, pois, levou-o ao comandante e disse: O preso Paulo, chamando-me, pediu-me que trouxesse à tua presença este moço, que tem alguma coisa a dizer-te.
19 Gõꞌdá ãmbá rî ꞌdĩ drí ágá rî ꞌdĩ drı̣́ lâ rũzó sẽlé fínyáwá gãrã drı̣̃ı̣̂ ĩyî rı̣̃-wálâ gõꞌdá gólâ rî îjízó ı̣̃nı̣́nı̣̂ ró kĩ nĩ rî, “Ní lẽ ãꞌdô tã âtálé má drí yã?”
19 O comandante tomou-o pela mão e, retirando-se à parte, perguntou-lhe em particular: Que é que tens a contar-me?
20 Gõꞌdá ágá rî ꞌdĩ drí tã lôgõzó ãmbá rî ꞌdĩ drí kĩ, “Õjílã Yúdạ̃ yí kâ ũrûkậ ꞌbá yî êꞌbê ĩyî rû trá ãlô ꞌẽꞌá ánî îjílí Póõlõ rî âjólé âdrélé ĩyî ândrá rû êꞌbê ĩyíkâ ı̣̃drú rî ꞌá, tãlâ yĩ ĩîjî ró bê gólâ tã îjî-îjî ũrûkậ ꞌbá yî sĩ, ãꞌdô ró bê tã gólâkâ kĩzó mbı̣̂mbı̣̂.
20 Disse ele: Os judeus combinaram rogar-te que amanhã mandes Paulo descer ao sinédrio, como que tendo de inquirir com mais precisão algo a seu respeito.
21 Ĩtí rî, ní lẽ tã-drı̣̃ gólĩyíkâ ꞌdĩ kô. Ãgô gólĩyíkâ ãzâ ꞌbá yî bê rĩꞌá ĩyî kôrô nyâꞌdî-rı̣̃ drı̣̃ı̣̂ sĩ, gólĩyî lậpı̣̂ ĩyî trá pávó gãrã drı̣̃ ꞌásĩ Póõlõ rî rũlı̣́ fũlı̣́ vólé. Gólĩyî îtrî lãtrítrí trá kĩ nĩ rî, yĩ õnyá ngá kô ngá mvũmvũ bê té õzõ yĩ ũfû Póõlõ trá rî ĩꞌdî. Gõꞌdá ngbãângbânõ rî, gólĩyî rĩꞌá tótó tã ní drí ꞌbãꞌá lôgõꞌá lâ rî tẽꞌá ĩꞌdî.”
21 Tu, pois, não te deixes persuadir por eles; porque mais de quarenta homens dentre eles armaram ciladas, os quais juraram sob pena de maldição não comerem nem beberem até que o tenham morto; e agora estão aprestados, esperando a tua promessa.
22 Gõꞌdá nĩngá sĩ, ãmbá ꞌdĩ drí drı̣́-mbílí sõzó ágá ꞌdĩ lı̣̃fı̣́, gõꞌdá tã âtázó drílâ kĩ nĩ rî, “Ní âtâ tã kô õjílã ãzãkã drí kĩ, ní pẽ tã rî ꞌdĩ trá má drí.” Nĩngá sĩ, ãmbá rî ꞌdĩ drí ágá rî ꞌdĩ jõzó vólé.
22 Então o comandante despediu o moço, ordenando-lhe que a ninguém dissesse que lhe havia contado aquilo.
23 Tólâ sĩ, gólâ drí drı̣̃-ꞌbá ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá kâ yí zẽlé rı̣̃ rî ꞌbá yî ậzı̣́zó ânĩlí yí ngálâ. Gõꞌdá gólâ drí tã âtázó gólĩyî drí kĩ nĩ rî, “Nĩ ậzı̣̂ ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ãníkâ rî ꞌbá yî kámá-rı̣̃ gõꞌdá kpá nyâꞌdî-nâ-drı̣̃-lâ-mûdrı̣́ ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá gólĩyî rã ꞌbá bê õsánĩ drı̣̃ı̣̂ rî ꞌbá yî, gõꞌdá kpá õjílã gólĩyî ạ̃jú bê rî ꞌbá yî kámá-rı̣̃ ꞌdó rû êꞌbélé võ ãlô ꞌá âꞌdólé njãâ ngãlé nĩlí Sẽsãréyã ꞌálâ ı̣̃tú-pá njı̣̂-drı̣̃-lâ-sû ngạ́cı̣̂ nõ rî kâ sĩ.
23 Chamando dois centuriões, disse: Aprontai para a terceira hora da noite duzentos soldados de infantaria, setenta de cavalaria e duzentos lanceiros para irem até Cesaréia.
24 Gõꞌdá mĩ ꞌbã õsánĩ ãzâ ꞌbá yî kpá njãâ Póõlõ yî drí nĩzó drı̣̃ lâ ꞌá ĩyî, tãlâ nĩ îcâ ró bê gólâ rî âjílí kúmú ạ́ngı̣́ Fẽlíkã ngálâ cú ĩtí tã õnjí ûsú ãkó lạ́tı̣̂ ꞌá.”
24 E mandou que aparelhassem cavalgaduras para que Paulo montasse, a fim de o levarem salvo ao governador Félix.
25 Gõꞌdá nĩngá sĩ, gólâ drí wárãgã îgĩzó jõlé gólĩyí bê kĩ nĩ rî,
25 E escreveu-lhe uma carta nestes termos:
26 Mâ Kãlõdíyã Lĩsíyã îgĩ wárãgã nô nĩ nî kúmú ãmákâ Fẽlíkã drí. Má ꞌê nî-bê-yã ãmbá ãmbá ní drí.
26 Cláudio Lísias, ao excelentíssimo governador Félix, saúde.
27 Ãgô nõ má drí rĩꞌá jõlâ ní ngálâ nõ, gólâ rĩꞌá ãgô tíbê õjílã Yúdạ̃ yí kâ rî ꞌbá yî drí rũlı̣́ trá gõꞌdá lẽlé trá fũlâ rî ĩꞌdî. Gõꞌdá má ûsû vó lâ trá kĩ nĩ rî, gólâ ãâꞌdô fí õjílã pạ̃tı̣́ı̣̃ Rómã kâ ĩꞌdî. Bê trá ĩtí rî, má drí ngãzó ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ámákâ rî ꞌbá yî jõlé, nĩꞌá gólâ rî âpálé õjílã Yúdạ̃ yí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî drı̣́gạ́ sĩ.
27 Este homem foi preso pelos judeus, e estava a ponto de ser morto por eles quando eu sobrevim com a tropa e o livrei ao saber que era romano.
28 Nĩngá sĩ, má lẽ trá tã gólâ gólĩyî drí tã âꞌbãzó gólâ rú tã lâ sĩ nı̣̃lı̣́ rî, má drí gólâ rî trõzó âjílí rû êꞌbê gólĩyíkâ võ tã kĩ kâ rî ꞌálâ.
28 Querendo saber a causa por que o acusavam, levei-o ao sinédrio deles;
29 Ĩtí rî, má ûsû trá rû êꞌbê võ rî ꞌdĩ ꞌá kĩ, áâꞌbã tã gólâ rú tã ũrûkậ fínyáwá tã ꞌbãꞌbã gólĩyî nyãányâ kâ rî tãsĩ. Âꞌdó kô rĩꞌá tã lậnjı̣̃-lậnjı̣̃ ꞌî gólâ rî fũzó ngã kpálé ômbélé ꞌbãlé gạ̃nı̣́mạ̃ ꞌá.
29 e achei que era acusado de questões da lei deles, mas que nenhum crime havia nele digno de morte ou prisão.
30 Gõꞌdá ꞌdĩî vósĩ, ágá ãzâ drí ngãzó tã âꞌdálé má drí kĩ nĩ rî, õjílã Yúdạ̃ yí kâ ꞌdĩ ꞌbá yî ậyı̣̂ ĩyî tã trá ãgô nõ rú fũlı̣́ vólé. Ĩtí rî, má drí gólâ rî jõzó ꞌwãâ ní ngáá tólâ, gõꞌdá má ꞌbã tã kpá trá gólĩyî tã ậyı̣́ ꞌbá trá gólâ rú rî ꞌbá yî drí nĩzó ní ngálâ, tãlâ tã gólĩyî drí âꞌbãlé ãgô rî rú ꞌdĩ ngĩlí ní drí ĩyî tı̣̂ sĩ. ꞌDĩî tã má drí ꞌbãlé ní drí nı̣̃lı̣́ rî ĩꞌdî. Ĩꞌdî ꞌdĩ.
30 E quando fui informado que haveria uma cilada contra o homem, logo to enviei, intimando também aos acusadores que perante ti se manifestem contra ele. Passa bem.
31 Gõꞌdá nĩngá sĩ, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá tı̣́lı̣́lı̣́ ꞌdĩ ꞌbá yî drí tã gólâ ꞌbãlé trá ĩyî drí ꞌẽlé rî ꞌẽzó. Gólĩyî trõ Póõlõ trá ngạ́cı̣̂ ꞌdĩ sĩ âjílí bũúũ jạ̃rı̣́bạ̃ Ãnĩtĩpátrõ kâ rî ꞌálâ.
31 Os soldados, pois, conforme lhes fora mandado, tomando a Paulo, o levaram de noite a Antipátride.
32 Gõꞌdá kậyı̣̂ ãzâ sĩ rî, ạ̃jú ꞌbũ ꞌbá ũrûkậ ꞌbá yî pá sĩ rî ꞌbá yî drí ngãzó gõlé ĩyî drí rĩ-võ ꞌá Yẽrõsãlémã ꞌálâ. Gõꞌdá gólĩyî õsánĩ drı̣̃ı̣̂ rî ꞌbá yî lậvũ ĩyíkâ zãâ ạ̃tı̣́ ꞌálâ Póõlõ yí bê.
32 Mas no dia seguinte, deixando aos de cavalaria irem com ele, voltaram à fortaleza;
33 Gõꞌdá gólĩyî drí nĩzó cãlé Sẽsãréyã ꞌálâ. Gõꞌdá gólĩyî drí wárãgã ꞌdî fẽzó kúmú ạ́ngı̣́ Fẽlíkã drí, gõꞌdá Póõlõ rî fẽzó âyélé gólâ drı̣́gạ́.
33 os quais, logo que chegaram a Cesaréia e entregaram a carta ao governador, apresentaram-lhe também Paulo.
34 Nĩngá sĩ, kúmú ạ́ngı̣́ Fẽlíkã drí ngãzó wárãgã rî ꞌdĩ zı̣̃lı̣́. Gõꞌdá drílâ Póõlõ rî îjízó ꞌbạ̃drı̣̃ gólâ rî tı̣̃zó ꞌálâ ꞌá rî tãsĩ. Nĩngá sĩ, Póõlõ drí tã-drı̣̃ lôgõzó drílâ kĩ, úũtı̣̂ yî Sĩlísĩyã ꞌálâ.
34 Tendo lido a carta, o governador perguntou de que província ele era; e, sabendo que era da Cilícia, disse:
35 Gõꞌdá nĩngá sĩ, Fẽlíkã drí tã âtázó gólâ drí kĩ nĩ rî, “Tãndí ró! Õzõ gólĩyî tã âꞌbã ꞌbá ní rú ꞌdĩ ꞌbá yî ãâcâ trá rî, má âꞌdô tã áníkâ kĩꞌá trá.”
35 Ouvir-te-ei quando chegarem também os teus acusadores; e mandou que fosse guardado no pretório de Herodes.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Atos 23, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.