Romanos 4
Arabela NT (ARL_WBT) vs NVT
1 Naaratej cuarta Judiocuacanaa, ¿taa nia sequeya pa supuetana Abrahamjinijini?
1 Do ponto de vista humano, Abraão foi o fundador de nossa nação. O que descobriu ele?
2 ¿Casaara Pueyaso jiyatequiaari nojuaja juhua sesa miyashijiarani? Abrahamri maja na jiyanooshaanu quiquiaari maninia na miiniuucua. Pueyaso jaara nojuaja jiyanooquiaari maninia na miiniuucua, nojuaja maara tama na cuaqueyajaaja timitiaja quiquiaari.
2 Se suas boas obras o tivessem tornado justo, ele teria motivo para se vangloriar, mas não perante Deus.
3 Saniniuujia, tariucuacaanu Pueyaso Rupaajinia naa naajiotasano quiyari Abrahamjiniji:
3 Pois as Escrituras dizem: “Abraão creu em Deus, e assim foi considerado justo”.
4 Cua tojiri pueyanaa. Pueyano jaara poonijiore tamonura, na poonijiotenaari na poonijionujiniji na cumaneeca niquitiojua. Jaara niquitiosaare, cuno cumaneecaari maja nareja niquitiosano. Cunoori seetanujuanaa na poonijiosanojiniji.
4 O salário daquele que trabalha não é um presente, mas um direito.
5 Saniniuujia, maninia miyashijia jaara Pueyasoocua tiuuri, Pueyasoori na jiyatenutaniya juhua sesa miyashijiara saaja nocua na tiuuniuucua.
5 Contudo, ninguém é considerado justo com base em seu trabalho, mas sim por meio de sua fé em Deus, que declara justos os pecadores.
6 Pa supuetanaa jiyaniijia Davidcuajaari naa pohuataquiaari taa shuquiriaatia pa quiyani, Pueyaso jaara pa jiyatere juhua sesa miyashijiaca pa quiniuria na niquiara, maninia miyashijia pa quishacarijia. Naa naajiotasaaquiaariiri David sequesano:
6 Davi também falou a esse respeito quando descreveu a felicidade daqueles que são considerados justos sem terem trabalhado para isso:
7 — ausente —
7 “Como são felizes aqueles cuja desobediência é perdoada, cujos pecados são cobertos!
8 — ausente —
8 Sim, como são felizes aqueles cujo pecado o Senhor não leva mais em conta!”.
9 Janiyacuajaari tari sequereeni, Pueyasoori Abraham jiyatequiaari juhua sesa miyashijia na quiniuria, saaja nocua na tiuushacari. Pueyaso jaara naa jiyanooquiaaricuaa Abrahamtej, ¿Pueyasote saaja Judiocuaca jiyanooniu panijia, noo pojori canapuete na cararaatiuuquia co miatesano jiitiaani, taa nojori supuetana Abrahamcuaani? ¿Taa nia sequeyani? ¿Taucuacaarijiataj? ¿Nojoriti jiyanooshiyajuhuaj? ¡Taaquiriirinij!
9 Por acaso essa bênção é apenas para os judeus, ou se estende também aos gentios incircuncidados? Já dissemos que Deus considerou Abraão justo por meio de sua fé.
10 ¿Taa nia sequeyanijia? ¿Abrahamte tari na cararaatiuuquia co miatesano quiquiaari Pueyaso jiyanooshacari nojuaja? Maja. Pueyasocuajaari na jiyanooquiaari miatesoojua na quishacari.
10 Mas como isso aconteceu? Ele foi considerado justo somente depois de ter sido circuncidado, ou antes disso? Está claro que foi antes de ele ser circuncidado.
11 Na tiuuniu nuhuaji Pueyasoocua, Pueyasoori shusha jiyacari na niishitiquiaari na cararaatiuuquia co na miatenura. Cunoori quiquiaari na niyajetaaquishaanura, saaja Pueyasoocua na tiuushacari, Pueyasoori na jiyatequiaari juhua sesa miyashijiara, miatesoojua na quishacari. Naacuajitij, miatesoo taucuaca tiuushacari Jesucristoocua, taa Abraham tiuuquiaaricuaani, Pueyasoori nojori jiyateya juhua sesa miyashijiaca nojori quiniuriajuhuaj, mariyata juhua Abraham niquiohua nojori quiniuria. Naacuajitij, puetunu Pueyaso sequesano Abrahamjanaani, cunoori nojoririajuhuaj.
11 A circuncisão era um sinal de que Abraão já possuía fé e de que Deus já o havia declarado justo, mesmo antes de ele ser circuncidado. Portanto, Abraão é o pai daqueles que têm fé mas não foram circuncidados. Eles são considerados justos por causa de sua fé.
12 Naajuhuaj, pueya jaara na cararaatiuuquia co miatesano quiri Judiocuaca nojori quiniuria, naajaa. Nojori jaara Jesucristoocua tiuuri taa Abraham tiuuquiaaricuaani miatesoo na quishacarijia, Pueyasoori nojori jiyateya juhua Abraham niquiohua nojori quiniuriajuhuaj.
12 E Abraão também é o pai daqueles que foram circuncidados, mas somente se tiverem o mesmo tipo de fé que Abraão tinha antes de ser circuncidado.
13 Pueyasocuajaari Abraham sequequiaari, nojuajaari nio jiya camaru quiniutianiya, puetunu necohuatajanaa. Pueyasoori naa sequequiaari Abrahamtej, saaja nocua na tiuushacari. Majaari naa Abraham sequesaanu quiquiaari Moisés Rootasano tojijia na quiniuucua. Jiyacaritij, Moisés Rootasanoori maja na quiniu quiquiaari juhuanojuaja.
13 A promessa de que Abraão e seus descendentes herdariam toda a terra não se baseou em sua obediência à lei de Deus, mas sim no fato de ele ter sido considerado justo quando teve fé.
14 Pueyaso sequesano Abraham jaara saaja Moisés Rootasano tojijiacara quiriquia, na sequesano maara najuhuana quiri Pueyasoocua tiuujiaca pueyara. Naajuhuaj, pueya maara najuhuana Pueyasoocua tiuujiaca quiriquiajuhuaj. Seetanujuanaa Pueyaso sequesano Abrahamni, cunoori puetunu Pueyasoocua tiuujiacarajanaa.
14 Portanto, se a herança prometida é apenas para aqueles que obedecem à lei, a fé é desnecessária, e a promessa, anulada.
15 Cunoori maja saaja Moisés Rootasano tojijiacara. Pueyasocuajaari niishiquiaari, pueyari maja na naata Moisés Rootasano tojiniu quiniutianiya puetunujuanaa. Moisés Rootasanojiniji, paari niishiyani, paari saniitiosaanutaniyani pa tojitiaaquiniuucua cuno rootasano. Saniniuujia, Moisés Rootasano jaara quiyaquiriquia, pueya maara sequeyaquishaare: “Niaari sesa miijiaca”.
15 Pois a lei traz ira sobre aqueles que tentam obedecer a ela. A única forma de não quebrar a lei é não ter lei nenhuma para quebrar!
16 Pueyasoori tariucuacaanu na sequesano Abraham nareja niquitionu paniquiaari, puetunu necohuarajanaanio. Naaratej, seetanujuanaa pa masenura na sequesano Abraham, Pueyasoori sequequiaari, nojuajaari nareja na niquitionutaniya nocua tiuujiaca. Naacuajitij, Pueyaso sequesanoori maja saaja Moisés Rootasano tojijiacara. Cuno sequesanoori puetunu pueyapuerajanaa, canapuete Pueyasoocua tiuujiaca quiyani, taa Abraham quiquiaari Pueyasoocua tiuujiacuaani. Naa Pueyasoocua tiuujiaca pa quishacari taa Abraham tiuuquiaari Pueyasoocuacuaani, paari Abraham niquiohuani. Naaratej, Pueyasora, Abrahamri pa que.
16 É por isso que a promessa vem pela fé, para que ela seja segundo a graça e, assim, alcance toda a descendência de Abraão, não somente os que vivem sob a lei, mas todos que têm fé como a que teve Abraão. Pois ele é o pai de todos que creem.
17 Pueyasocuajaari naa sequequiaari Abrahamtej nojuajaari queraatia niquiohuaraca quiriquiano. Naacuajitij, Pueyaso sequesanoori naa naajiotasano quiya:Abrahamri Pueyaso sequesanoocua tiuuquiaari. Nojuajaari niishiquiaari Pueyasoori macunucua samiitianijia. Niishiquiaarijiaariuhuaj, Pueyasoori cumaacaraca na panishano na shipininiuria shaaquijiniji.
17 Conforme aparece nas Escrituras: “Eu o fiz pai de muitas nações”. Isso aconteceu porque Abraão creu no Deus que traz os mortos de volta à vida e cria coisas novas do nada.
18 Abrahamri niishiquiaari, nojuajaari maja na naata necocua na muetutenu, puera saaquiano na quishacari tari. Naajaa, Abrahamri saaja Pueyaso sequesanoocua tiuuquiaari. Naacuajitij, nojuajaari seetanujuanaa queraatia tamaatia rupaaca pocuajaca pueyapue que, taa Pueyaso sequequiaari nojuacuajani. Pueyasoori naa na sequequiaari:
18 Mesmo quando não havia motivo para ter esperança, Abraão a manteve, crendo que se tornaria o pai de muitas nações. Pois Deus lhe tinha dito: “Esse é o número de descendentes que você terá!”.
19 Naa Pueyaso sequesacari nojuajatej, nojuajaari tari cien marijia shocotejoquiaari. Naa saaquiano na quishacaritij, necocua Saarajuhuaj, naajaa, majaari na tarinitianu quiquiaari Pueyaso sequesanoocua tiuuniu.
19 E sua fé não se enfraqueceu, embora ele soubesse que, aos cem anos, seu corpo, bem como o ventre de Sara, já não tinham vigor.
20 Saaja Pueyaso sequesanoocua na tiuushacari, nojuajaari maja noojia na niquijiotenu quiquiaari. Majaari Pueyaso sequesanojiniji na taacanuunu quiquiaarijiuhuaj. Saaja Pueyasoocua na tiuushacari, nojuajaari noojia cumaquiquiaari socua. Naacuajitij, nojuajaari naa maniniuhuaqueetaquiaari Pueyaso: “Paacarasho cua Pueyasonaa. Niishiyanijia quiaari canaa muetutenutaniya taa quia sequecanu janiyacuajani.
20 Em nenhum momento a fé de Abraão na promessa de Deus vacilou. Na verdade, ela se fortaleceu e, com isso, ele deu glória a Deus.
21 Quiaacuajaari cumaacaraca quia miiniuria puetunu quia sequesanojuanaa”.
21 Abraão estava plenamente convicto de que Deus é poderoso para cumprir tudo que promete.
22 Naa Abraham tiuuniuucua Pueyasoocuatej, Pueyasoori na jiyatequiaari juhua sesa miyashijia pueyanora.
22 Por isso, por sua fé, ele foi considerado justo.
23 Jaara naa naajiotasaaquiaari Abrahamjiniji: “Pueyasoori na jiyatequiaari juhua sesa miyashijiara”, cunoori maja saaja Abrahamra sequesano.
23 E, quando Deus considerou Abraão justo, não o fez apenas para benefício dele. As Escrituras dizem
24 Cunoori pajaniyara sequesanojuhuaj. Cunora, Pueyasoori pa jiyateya juhua sesa miyashijiarajuhuaj, nocua pa tiuushacari, pa niishishacarijiuhuaj nojuacuajaari pa Jiyaniijia Jesucristo samiitianiquiaariuhua macujiniji.
24 que foi também para nosso benefício, pois elas garantem que também seremos considerados justos por crermos naquele que ressuscitou dos mortos a Jesus, nosso Senhor.
25 Pueyasocuajaari mijiria na jiyaroquiaari sesa pa miishanoocuara mosocoriquiano. Nojuajaari na samiitianiquiaariuhua, Jesu jaatianura nocua pajaniya, juhua tariucua sesa miyashijiaca.
25 Ele foi entregue à morte por causa de nossos pecados e foi ressuscitado para que fôssemos declarados justos diante de Deus.
Atalhos do teclado
- Capítulo anterior←
- Próximo capítulo→
- Versículo anteriork
- Próximo versículoj
- Limpar seleçãoEsc
- Esta ajuda?
Estude este capítulo no WhatsApp
Peça à IA da Bíblia Fala para explicar Romanos 4, comparar traduções ou montar um estudo — tudo direto pelo WhatsApp.